1,372 matches
-
1308, după care Siretul și Prutul ar fi aparținut Ungariei, nu înseamnă subordonarea politică a regiunilor est-carpatice dintre cele două râuri. După restabilirea situației din Transilvania de către noul rege Carol Robert, armatele ungare au putut acționa în teritoriile controlate de mongoli la est de Carpați, unde au avut loc mai multe lupte. Aflăm dintr-un document din 1324, că fusese trimisă o armată înspre "țara tătarilor", condusă de Phynta de Mende, pentru a preveni o invazie a acestora. În același scop
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Phynta de Mende, pentru a preveni o invazie a acestora. În același scop, pentru apărarea regatului, între iunie-august 1324, el s-a aflat în sudul Transilvaniei. Deducem că expediția ungurească a avut loc în vara 1324, fiind îndreptată împotriva mongolilor din estul Munteniei și a celor din sudul Moldovei. La această expediție au luat parte și români din Maramureș-în 1326, Stanislav Kenezy (Cneazul), fiul lui Stan, român maramureșan, primea din partea regelui Ungariei un pământ și alte favoruri pentru devotamentul și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte și români din Maramureș-în 1326, Stanislav Kenezy (Cneazul), fiul lui Stan, român maramureșan, primea din partea regelui Ungariei un pământ și alte favoruri pentru devotamentul și serviciile sale. Așadar, încă din 1324, români maramureșeni luau parte la expedițiile extra-carpatice împotriva mongolilor.16 Conflictele militare ale regilor Ungariei cu mongolii devin tot mai frecvente în anii următori: în 1325, regele Carol Robert solicita sprijinul papei în luptele cu "neamurile necredincioase" din vecinătatea regatului, dar papa n-a dat nici un răspuns-prizonierii mongoli capturați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cneazul), fiul lui Stan, român maramureșan, primea din partea regelui Ungariei un pământ și alte favoruri pentru devotamentul și serviciile sale. Așadar, încă din 1324, români maramureșeni luau parte la expedițiile extra-carpatice împotriva mongolilor.16 Conflictele militare ale regilor Ungariei cu mongolii devin tot mai frecvente în anii următori: în 1325, regele Carol Robert solicita sprijinul papei în luptele cu "neamurile necredincioase" din vecinătatea regatului, dar papa n-a dat nici un răspuns-prizonierii mongoli capturați de rege au fost trimiși în dar la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dat nici un răspuns-prizonierii mongoli capturați de rege au fost trimiși în dar la Roma. În 1326, după cronica lui Petru Duisburg, regele Ungariei a nimicit o armată mongolă care intrase și prădase țara, ar fi fost uciși 30.000 de mongoli. Apoi, dintr-o scrisoare a papei Ioan XXII, din 5 august 1331, aflăm despre o expediție a oastei regatului împotriva mongolilor, considerată victorioasă. Se pare că la întoarcere, armatei regelui i s-a pregătit o cursă primejdioasă (V. Spinei se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regele Ungariei a nimicit o armată mongolă care intrase și prădase țara, ar fi fost uciși 30.000 de mongoli. Apoi, dintr-o scrisoare a papei Ioan XXII, din 5 august 1331, aflăm despre o expediție a oastei regatului împotriva mongolilor, considerată victorioasă. Se pare că la întoarcere, armatei regelui i s-a pregătit o cursă primejdioasă (V. Spinei se întreabă dacă nu este vorba aici despre românii "schismatici" și nu despre mongoli!). Acțiunile militare antimongole ale regilor Ungariei erau parte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflăm despre o expediție a oastei regatului împotriva mongolilor, considerată victorioasă. Se pare că la întoarcere, armatei regelui i s-a pregătit o cursă primejdioasă (V. Spinei se întreabă dacă nu este vorba aici despre românii "schismatici" și nu despre mongoli!). Acțiunile militare antimongole ale regilor Ungariei erau parte componentă a politicii expansive a acestora, orientată spre teritoriile extra-carpatice, reactivată de regii angevini de la începutul domniei lor. Dar o serie de acțiuni militare ale lor erau răspunsuri la expedițiile de pradă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militare antimongole ale regilor Ungariei erau parte componentă a politicii expansive a acestora, orientată spre teritoriile extra-carpatice, reactivată de regii angevini de la începutul domniei lor. Dar o serie de acțiuni militare ale lor erau răspunsuri la expedițiile de pradă ale mongolilor și "schismaticilor". Pe de altă parte, expedițiile regilor ungari n-au avut o amploare deosebită-cronicile ungare medievale nu le consemnează, probabil erau confruntări mici, episodice. În ceea ce privește pe "schismaticii", menționați în documente, este bine să precizăm că nu întotdeauna ele se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau confruntări mici, episodice. În ceea ce privește pe "schismaticii", menționați în documente, este bine să precizăm că nu întotdeauna ele se referă la românii extra-carpatici, cum se crede îndeobște, ci, mai ales, la rutenii din imediata vecinătate a Ungariei, care însoțeau pe mongoli în atacurile lor de pradă sau le organizau ei înșiși, fapte consemnate în izvoarele vremii. Cu privire la participarea românilor la incursiunile mongolilor din Transilvania și Ungaria nu avem, până acum, dovezi certe, dar ținând seama de dependența lor politică față de Hoarda
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românii extra-carpatici, cum se crede îndeobște, ci, mai ales, la rutenii din imediata vecinătate a Ungariei, care însoțeau pe mongoli în atacurile lor de pradă sau le organizau ei înșiși, fapte consemnate în izvoarele vremii. Cu privire la participarea românilor la incursiunile mongolilor din Transilvania și Ungaria nu avem, până acum, dovezi certe, dar ținând seama de dependența lor politică față de Hoarda de Aur, a celor din sudul Moldovei mai ales, faptul nu ar fi imposibil (V. Spinei). Interesată de progresele catolicismului, papalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
proclama o cruciadă împotriva "schismaticilor, tătarilor și păgânilor" și, totodată, el oferea iertarea păcatelor celor ce își vor jertfi viața în război, favoare repetată în 1339, la cererea regelui, de noul papă Benedict XII. În 1345, după atacarea Poloniei de mongoli, același papă cerea organizarea unei cruciade și, totodată, el făcea demersuri diplomatice pe lângă hanul Özbäg de încetare a expediției în Polonia și Ungaria. Prin urmare, spre mijlocul secolului al XIV-lea, se profila schimbarea în raportul de forțe din regiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dezvoltarea societății locale. În secolul ce a precedat constituirea statului, teritoriile est-carpatice au fost locuite de români, dar și de alte grupuri etnice. Prezența lor pe teritoriul dintre Carpați și Nistru se explică prin prisma unor împrejurări istorice diferite. În afară de mongoli (tătari), care au persistat în sudul și sud-estul Moldovei, după invazia din 1241, și a populațiilor aduse ulterior de ei, ca elemente militare sau meșteșugărești, și alte grupuri etnice s-au stabilit aici. Pe lângă o colonizare spontană, a existat și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1211, au avut loc infiltrări ale cavalerilor teutoni dincolo de curbura Carpaților, dar acestea nu au lăsat urme durabile în structura etnică a zonei. Distrugerea episcopiei, în 1241, și perioada tulbure ce-a urmat ocupării teritoriilor de la nordul gurilor Dunării de către mongoli au dus la exodul coloniștilor din Transilvania, ce-au părăsit regatul, dar au revenit după 1300, când formațiunile est-carpatice urmăreau stabilitatea prin dezvoltarea meșteșugurilor și comerțului. Coloniștii sași s-au stabilit pe valea Moldovei-concret, la Baia, începutul așezării sașilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
est-carpatice, încă înainte de întemeiere, erau și armenii, care dețineau poziții importante în Halici și în orașele pontice-din aceste teritorii învecinate, ei s-au infiltrat și la est de Carpați, în Moldova, ca meșteșugari și negustori. În expedițiile și războaiele lor, mongolii încorporau și populațiile supuse-ca și hunii, ei au provocat mari dislocări de populație. Unele din acestea au ajuns până în spațiul est-carpatic, chiar dacă locuiau în răsăritul Europei, precum alanii, care au deținut un loc important în armatele emirului Nogai și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numele de alani și iasi. Prezența temporară a alanilor în nordul Dunării este indubitabilă, populațiile iraniene medievale au toponime în teritoriile est-carpatice. Iași ar proveni de la tribul iasilor. În 1302, după înfrângerea lui Joga, alanilor li s-a îngăduit de către mongoli să se strămute din nordul Dunării în teritoriile bizantine. În același timp, grupuri de iasi au intrat și în serviciul regelui Ungariei. Printre populațiile din răsăritul Europei dislocate de mongoli se pare că s-au numărat și mordvini, neam fino-ugric
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după înfrângerea lui Joga, alanilor li s-a îngăduit de către mongoli să se strămute din nordul Dunării în teritoriile bizantine. În același timp, grupuri de iasi au intrat și în serviciul regelui Ungariei. Printre populațiile din răsăritul Europei dislocate de mongoli se pare că s-au numărat și mordvini, neam fino-ugric, un sat Mordvina, azi dispărut, lângă Rezina, atestat într-un act din 1437. Totuși, comparativ cu localnicii (autohtonii), alogenii dintre Carpați și Nistru erau puțini. Cu excepția stepei Bugeacului, unde sălășluiau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
două orașe reprezintă contribuția societății mongole alogene la dezvoltarea societății locale . Așezarea de la Orheiul Vechi, aflată pe cursul râului Răut, afluent al Nistrului, era o așezare urbană aflată sub dominație mongolă. Aici, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, mongolii au ridicat o moschee, trei băi publice și un caravanserai. Aici se desfășura o intensă activitate comercială, dovadă monedele numeroase descoperite, chiar emisiuni monetare. Dar orașul a avut o existență scurtă, ca și Costești, fiind situat în apropierea Nistrului, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Olteniei, în zona Vâlcei, în triunghiul Curtea de Argeș-Câmpulung-Pitești, în zona Bucureștilor, apoi Slatina, Ploiești, Târgoviște, Buzău, Râmnicul Sărat, Turnu Severin, Craiova, Enisala, Păcuiul lui Soare. În secolul al XIV-lea, creșterea demografică se accentuează. După stingerea ultimei amenințări nomade (mongolii), potențialul uman subcarpatic s-a refăcut, perioada de liniște și stabilitate care a urmat după 1241 a dus la o sensibilă creștere demografică. Conform istoricilor, numărul satelor la sud de Carpați era, la începutul secolului al XIV-lea, de aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românească de la sud de Carpați era în plină expansiune. Această stare de lucruri a dus la reanimarea vieții urbane. Însă urbanizarea s-a desfășurat lent, fiind stânjenită de ultimele valuri migratoare ale populației turanice, șocul provocat de pecenegi, cumani și mongoli. Astfel, așezarea de la București ce data încă din secolul al XI-lea, ocupa o mare suprafață. În procesul de accelerare a urbanizării, un rol l-au avut factorul politic și cel bisericesc, voievodatele și episcopiile existente au impulsionat viața urbană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împotriva "păgânilor" și "schismaticilor", pentru apărarea țării (regatului) și a creștinătății într-un loc primejdios (Severin). În concluzie, cavalerii ioaniți au rămas efectiv la Severin (regele spera că se vor extinde pe Dunăre până la mare, construind cetăți de apărare față de mongoli), ei au construit turnul (cetatea) Severinului. Dar, pe la 1260, cavalerii Sf. Ioan părăsiseră deja Severinul, după ce au lăsat urme neșterse până azi.30 Din textul Diplomei ioaniților (1247) distingem două mari formațiuni teritorial-politice în spațiul pus sub autoritatea Ordinului: Țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
români în cadrul unor cete proprii. Participarea românilor la expedițiile militare (cruciatele) este numai un episod din contribuția lor la aceste acțiuni deoarece, aici, pe pământul lor, românii au avut propria lor cruciată împotriva marilor năvăliri păgâne, începând de la huni până la mongoli. Din secolul al X-lea, pecenegii, uzii și cumanii n-au ajuns în centrul Europei, ci au fost opriți în această zonă de forțele locale (autohtone). Pe pământul românesc au luptat și forțe cruciate străine, precum Ordinul teutonic în Țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Nistrului, genovezii își fac apariția mai târziu decât în Crimeea, astfel, la 1281, avem știri că negustorii din corăbiile genoveze opreau în portul Vicina, pe malul Dunării. Fostă reședință voievodală a lui Sestlav, Vicina a fost luată în stăpânire de mongoli, dar, în 1260-1261, după reluarea Constantinopolului, el intră sub controlul bizantinilor, în timp ce Dobrogea rămânea în componența țaratului vlaho-bulgar, litoralul ei, orașele-porturi păstrau legătura cu Bizanțul pe mare. În fruntea comunității creștine din Vicina se afla, pe la 1285, un episcop grec
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se plângeau Bizanțului de prădarea unei corăbii aflată în drum spre Maurocastron. Dar pe la începutul secolului al XIV-lea, orașul se afla sub stăpânire mongolă (Hoarda de Aur), apoi, pentru scurt timp, între 1307-1316, el trece în mâinile bulgarilor, însă mongolii l-au recucerit și l-au stăpânit până la sfârșitul secolului (1392), când a intrat în componența Moldovei. Din "Viața Sf. Ioan de la Cetatea Albă", martirizat aici în 1330, aflăm cum Ioan, grec din Trebizonda, vine la Cetatea Albă, cu corabia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
consta în bunele relații cu genovezii, care fondaseră colonia Caffa și cumpărau grâul din zona Dunării, fapt consemnat de un cronicar bizantin. Este plauzibil ca mutarea centrului hoardei lui Nogai spre apus să se datoreze politicii bizantine, care urmărea divizarea mongolilor. Împăratul Mihail VIII întreținea relații intense cu hanul Nogai, pe care l-a atras de partea sa. După 1261, s-a declanșat o revoltă la Dunăre, în porturile Dobrogei stăpânite de bulgari, Vicina, Isaccea și unele centre maritime au trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajutor. Se ajunge chiar la înrudiri: Taka, fiul lui Nogai, se căsătorește cu fiica țarului Gh. Terter, iar Sviatoslav, alt țar bulgar, se căsătorește cu o fiică a Eufrosinei, "hăneasa creștină de la Dunăre". În acest fel, Bulgaria devine vasală a mongolilor și oștile lor trec Dunărea, în sud, aproape în fiecare an. Și Serbia are curând aceeași soartă: regele Ștefan Miliutin încercase să ocupe Vidinul, dar este avertizat de Nogai că cetatea și boierii de acolo se află sub ocrotirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]