1,466 matches
-
și mărunte. Mă tem ca de o trufie să încerc așa ceva. Răbdarea este grea. Noi suntem mereu grăbiți, agitați, în fugă, superficiali, la suprafață și, în mod paradoxal, această acumulare continuă de mișcări și energii fără durată are drept rezultat monotonia, plictisul, inerția, orbirea și ne-simțirea în relația cu propria noastră viață și cu viața unanimă. Răbdarea ar fi o soluție de împotrivire la această aneantizare, o educare întru aprofundarea de sine, un mod de a fi mai rodnic întru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atât firul se făcea mai creț, se încovriga de nu mai știa bietul cum s-o dreagă. Normal că Sarsailă a lăsat baltă respectivul suflet de femeie care, de atunci, vizitează Iadul doar când are chef de vreo diversitate în monotonia vieții din preajma Raiului unde și-a stabilit rezidența. Cam asta face Luca Pițu cu firul limbii române, de o samă de ani, tot vrea să o facă dreaptă în spirit și o face tot mai ondulată în formă. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și m-am uitat În jur. La masa vecină cineva vorbea despre lobotomie. „Secționează nervii.” La altă masă doi tineri Încercau să vrăjească două fete mexicane. „Mi amigo es muy, muy...” Căuta un cuvînt. Fetele au chicotit. Conversația avea o monotonie de coșmar zaruri vorbitoare aruncate În tuburile metalice ale scaunelor, agregate umane dezintegrîndu-se Într-o demență cosmică, evenimente aleatorii Într-un univers pe moarte. Încetasem să mă droghez de două luni. CÎnd te lași de marfă, totul pare tern, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din Timișoara și Elena Ferdinand din Târgoviște. Ca de fiecare dată, Mișu dădea indicații prețioase și sugestii tuturor. Intervenea la fiecare cu idei viz-a-viz de subiectul abordat și de paleta coloristică, pentru ca la final săsi poată aroga meritele de maestru. Monotonia a fost ruptă de organizarea a două excursii: una la Mănăstirea Călugăra la Ciclova și una la lacul Ochiul Beiului și cascada Beiușnița. Într-una din zile, o echipă a televiziunii din Timișoara a venit să facă un scurt reportaj
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nivel intelectual între el și aceștia, oameni rudimentari și cu instrucție sumară, incapabili de evoluție, cum s-au dovedit. Sunt însă des tule texte ale lui Crohmălniceanu, din acea perioadă, care nu se deosebesc prea mult de ale acestora: aceeași monotonie lozincardă, aceeași recurgere la citatele rituale, aceeași preocupare exclusivă pentru „concepție“ și „orientare“, atât că el, din când în când, mai și „greșește“, rătăcind drumul drept. A pune, de pildă, chestiunea calității literare în nuvelistică era un mod inexplicit de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Vraciu (min. 6), aceștia s-au gândit să organizeze un festival al ratărilor. Și le-a reușit, izbutind să nu marcheze din mai toate pozițile, cea preferată fiind aceea de singur cu portarul. În repriza secundă lucrurile s-au liniștit, monotonia fiind spartă doar de introducerea inspirată a lui Luncanu, în minutul 63, acesta înscriind cu un vole frumos la prima atingere de balon. Victorie clară, așa cum era de anticipat, iar FCM se pregătește de o deplasare mai complicată, la Suceava
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
la aproape 55 de kilometri distanță de Brăila, poziționată pe malul drept al râului Călmățui, pe terasele acestuia, în plină câmpie a Brăilei. Mă urmărește planimetria acestei câmpii prin ochii mei de copil, o câmpie tabulară ce-și pierde deseori monotonia prin apariția unor spații concave, pe care mai târziu aveam să aflu că se numesc crovuri. Odată ajunși la bunicii din partea mamei, mă pierd în mulțime, dar mă secondează pas cu pas Rica, verișoara mea mult mai mare, care la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu pregeta să aducă mai mereu în discuție acest lucru. La un moment dat au început să-și contureze imaginea, apoi din ce în ce mai mult, deschiderea dată de albia lată a Dunării favorizând acest lucru. A fost ceva grandios, ceva care ștergea monotonia reliefului de câmpie și a celui fluvial. Când am ajuns acasă nu mai conteneam să-i spun bunicii Odi ce-am văzut, ce mi-a plăcut, dar mai cu seamă c-aș vrea să merg în Munții Măcinului. Mama mi-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
geamătul surd al bărbatului sfârșit pe pântecul lor cald; la fel cu geamătul ostașului fulgerat de glonț pe câmpul de bătaie: Soțul sau amantul ajung după o vreme să fie urâți, detestați sau abia suportați, fie din mediocritatea lor, a monotoniei sau a lipsei lor de orizont pentru setea imaginativă a femeii, fie din plictiseala unei lungi practici sexuale ajunse un exercițiu obiș nuit, numai bun ca să le treacă de urât amândurora. Însă „tăti cul“ lor, când Îl găsesc, nu este
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a timpului privind acest fel de a călători nu am găsit acea plicti seală, acel neastâm păr și acea enervare proprii călătorului de astăzi cu automobilul. Să mergi cu trenul sau cu automobilul din oraș În oraș - ce plictiseală, ce monotonie! Dar pe jos, În căruță sau călare, și fie chiar cu bicicleta, călătoria devine bogată, felurită și plină de Întâlniri și Întâmplări neașteptate: și unde mai pui că oste neala Îți cultivă aptitudinea rezistenței la oboseli și suferințe, potolindu-ți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bagajele În adăpostul din Parcul Național, ca să ușurăm Încărcătura motocicletei. EXPLORACÍON CIRCUNVALATORIA Explorare În cerc Junín de los Andes, mai puțin norocos decît fratele său de pe marginea lacului, vegetează Într-un colț uitat de lume, neputînd să se rupă de monotonia vieții sale inerte, În ciuda Încercărilor de a Înviora orașul prin construirea unei cazarme - cea În care lucrau prietenii noștri. Spun „ai noștri“ pentru că imediat au devenit și ai mei. Am dedicat prima noapte povestirii amintirilor din trecutul Îndepărtat petrecut În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Într-o oarecare măsură, Însă pădurile virgine sînt atît de fascinante pentru spirite ca ale noastre, Încît impedimentele fizice și toate acele forțe În formare ale naturii nu au făcut decît să-mi stimuleze dorința. Zilele au trecut, scăldate În monotonie. Singura formă de divertisment era jocul de noroc, de care oricum nu prea ne puteam bucura, din cauza situației noastre economice. Următoarele două zile au trecut fără să se Întîmple nimic notabil. Călătoria ar fi durat În mod normal patru zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
era nici o bucurie, nici de o parte, nici de cealaltă. Pe doctorul din Ploiești îl cunoscusem pe la începutul anului 1953. Omul era plăcut și foarte politicos, iar pe mine mă amuza ideea unor escapade în provincie, menite să mai atenueze monotonia existenței. În total am fost de vreo trei-patru ori la dânsul. De obicei, trimiteam o telegramă: „Sosesc joi, așteaptă-mă. Pierre.“ și de fiecare dată lucrurile decurgeau cam așa: soseam dupăa miază, mergeam la restaurant să luăm masa de seară
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
an universitar care începe „în mod cu totul și cu totul întâmplător“ și cu mine... „Închisorile mele“ au fost până la urmă un fel de vacanță cu peripeții, vorba filmului aceluia cehoslovac Nikdo nic neví (Nimeni nu știe nimic). și, pentru monotonia timpurilor în care trăiam, a fost chiar o vacanță interesantă și plină de învățăminte. Părăseam fără nici un fel de melancolie domeniul filmului de ficțiune și pășeam cu dreptul în filmul documentar, cu atât mai mult cu cât viitorul meu dascăl
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se întinde dincolo de apele perfide, despre care cei vechi vorbesc ca de ceva tabu? Pasărea, de aceea, era de neajuns. Era «Dislocatul». Când am încercat să mă apropii de ea, a zburat în altă parte. Cu bătaia aripilor a rupt monotonia albului de la orizont și a fugit spre scânteierea unei lumini în depărtare. Pasărea aceea sunt eu... A zburat spre lumina puternică a răsăritului, neștiind ce o așteaptă. Sunt la fel ca ea... Nu aștept milă de la alții, numai de la mine
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
m-a îndemnat să citim și să analizăm Nana de Émile Zola, judecând că, în felul acesta, va îmbina interesul meu pentru realitățile vieții cu cel - mai puțin entuziast - față de clasicii francezi. Dar, deși cartea mi-a înveselit întru câtva monotonia zilelor de școală, am găsit acolo prea puține elemente concrete care să poată fi aplicate existenței noastre de pe cele mai înalte culmi ale progresului. La vremea aceea, să fi avut vreo unsprezece ani. Locuiam într-un bloc vechi, cu nouă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mea adevărată, căci mă-ntreb și acum, dacă nu cumva aceasta a luat sfârșit, fără să-mi dau seama, în ziua când am plecat la Iași. Uneori, prin ferestrele mari, lumina, mișcarea, viața de afară năvălea așa de impetuos în monotonia orei, încât străin de tot ce se petrecea în jurul meu, absent la murmurul pe care-l domina vreun "horum-harum", plictisit și plicticos, "amețit de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii...", aveam impresia că sala cu pereții albi, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nimic despre el. D-l Bobeică trebuia să ne verniseze expoziția și era foarte curios să vadă ce lucrări mai am pe acasă. Domnia sa îmi spunea să încerc să colorez separat unele țigle de pe casă, căci așa se mai sparge monotonia, și alte lucruri din astea care dau unui tablou imaginea că este mai muncit, deci implicit îi crește și valoarea. Am ascultat toate sfaturile pe care le- am auzit pe vremea aceea, eram foarte tânăr și cred că mi-au
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
obraz sticlos, insensibil și fragil. Nenorocul era exprimat de romani infinit mai frumos: o femeie Întinsă pe o corabie fără catarge și fără cîrmă, ale cărei pînze au fost sfîșiate de violența vînturilor. Și astăzi cred la fel. Învăluit de monotonia mării, nu pot spune ca lotofagii: altceva nu mă mai interesează. Cred că orașele noi au o urgență chiar mai mare decît viitorul; aceea de a-și construi un trecut. Și nu trebuia să urmăresc aici nesomnul mării pentru a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și aurie, de culoarea viespilor. Îmi vine să zîmbesc amintindu-mi cu cîtă ingenuă Încăpățînare motivam altădată exclusivismul meu În favoarea munților. Și astăzi munții sînt pentru mine altceva decît un peisaj, dar aceasta nu mă Împiedică să descopăr că aparenta monotonie a mării ascunde o bogăție În care mă pierd. Enigmatică, inexplicabilă, surîzătoare, ea mă lasă să fac din fiecare pescăruș un Icar, sau, iată, fără nici o legătură, Îmi amintește că numai cei acceptați la a doua treapta de inițiere erau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal, copacii singuratici, felinarele obosite („Peisaj cu felinar”) întregesc compoziția în care monotonia este înviorata de siluete umane incerte aflate „în trecere”, de căruțele ori trăsurile trase de cai („Peisaj din Huși” - pp. 196, 219, „Mahala din Huși”), de serpentinele renumite ale căii ferate care ofera călătorului, si acum, mai ales noaptea, o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
anexez acesteia; Sabine o va duce singură mâine dimineață la locuința lui R[ainer], Pauline mi-a spus că va veni sus, cu câteva rânduri pentru tine. Vreau să primești vești cât mai multe și variate, care să mai rupă monotonia alor mele. Acum, lucrurile serioase care te interesează: cred că vei avea Cântărețul Tristeței Sale. Dorina s’a dus de două ori acolo, azi, și mâine se va duce iar, dimineață la 7½; poate vei avea norocul să-l primești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unui popor fără patrie, care s-a încăpățânat să dăinuiască convins că are o misiune de îndeplinit; de aici poate și forța evreilor de a găsi fericirea în suferință. Dar, insistența temelor axate pe dramatismul existenței evreilor din România, pe monotonia suferințelor îndurate de evrei, pe vinovăția autorităților și chiar a populației românești, la un moment dat, face ca multe probleme să rămână controversate, generând dificultatea acceptării unei vinovății pentru o responsabilitate necunoscută și neînțeleasă. De aici preocuparea noastră de a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
s) aib) propriet)ți speciale. Delicatețea luminii m) tulbur) și ea. Mi-arunc privirea În jos, spre Marea Moart), pește stânci cr)pate și c)sute cu acoperișuri rotunjite. Culoarea acestora este că a p)mântului Însuși și, În aceast) monotonie stranie, aerul mișc)tor exercit) o presiune aproape uman). Aceste culori transmit ceva inteligibil, ceva metafizic. Universul Însuși ți se Înf)țișeaz) dinaintea ochilor În expresivitatea acestei v)i cu stânci Îngr)m)dite, care sfârșește Într-o ap) moart
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu aveam Încotro decât să uit ce am Învățat, să Îmi Închipui că sunt pentru un timp Într-un laborator de cercetări, un loc unde accepți de bunăvoie că nu orice clipă va fi interesantă. Cercetarea implică perioade lungi de monotonie, În care nimic spectaculos nu se Întâmplă, exact opusul unei montări de mare fast. Așadar, acceptând această premisă, mi-am impus să Încetez să mă plâng mie Însumi de nedreptatea situației. Ca să fac acest nesuferit pas Înapoi, a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]