2,076 matches
-
de școală. Mai întâi am citit tot ceea ce se găsea - ce fericire! - la îndemână în biblioteca mamei mele. Atunci când, cu aproape un an în urmă, mi s-a decernat în capitala Ungariei un premiu sub forma unui ceas de șemineu monstruos, montat în gri-plumburiu, ce arăta de parcă pe viitor nu avea să-mi anunțe decât „timpul de plumb“, l-am întrebat pe Imre Barna, lectorul editurii mele ungurești, de numele unui autor al cărui roman mă amețise în anii mei tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se consuma cu regularitate de sâmbăta până duminica. Auzeam sau mi se părea că aud, chiar dacă doar atenuate, zgomote pe care le aveam în ureche încă din copilărie și pe care le purtam așadar în cap ca pe un ritual monstruos: șușoteli ce anunțau ceva, plescăituri, trosnetul făcut de scheletul patului, suspinele saltelei din păr de cal, oftaturi, icnete, toate zgomote specifice actului sexual și care, trăite pe întuneric, se impregnează deosebit de adânc. Copil fiind, am recepționat vânzoleala aceea apropiată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nevăzute și păreau să aibă în acest timp un numeros public în spate. Unora le era de ajutor partitura desfăcută pe portative, alții aveau totul în cap. În rest, din Bayreuth, cu fandoseala lui respingătoare de plebe proaspăt îmbogățită în preajma monstruosului hambar cultic, nu mi-a rămas decât o silă care-mi zgândărește nervul râsului. Cu piepții fracurilor umflați, împopoțonată cu ciucuri, aristocrația banului se expunea. Iar amintirea unei excursii inițial nevinovate în împrejurimile împădurite s-a înscris într-o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii de proprii mei ochi și pătrund acolo. Plonjez în micile discuri negre care refuză să-i răspundă la stimuli. Mă pomenesc pentru cîteva momente făcînd o excursie halucinantă printr-o monstruoasă clădire. Sute de camere pe care le străbat. Urc și cobor etaje. Totul e luminat strălucitor deși n-aș putea spune de unde vine lumina. Observ că pe pereți nu sînt tablouri și nici tapiserii ci, de diverse mărimi și stiluri
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
istoriei este deformată, văzută de jos În sus, din punctul de vedere al unui copil Oskar care a hotărît să nu mai crească și care datorită acestei determinări voit și dublu minoritare (copil și pitic) face din scena istorică o monstruoasă paradă de uriași”. (D. Dubroux) Sau alta: „Deși trimite la evenimente precise și reale, Toba de tinichea este un film oniric, eterogen și profund baroc, ale cărui sensuri secundare sînt pe cît de multiple, pe atît de difuze”. Nici gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nostru Adrian Păunescu, directorul lui, scria că Deșliu ăla nu poate să-l judece pe Eugen Barbu, pentru c-a scris cu Stalin. Și-a mai și murit. Mai jos a spus că niște colegi i-a făcut un portret monstruos, lui, lui Adrian Păunescu, că-s așa hapsîni unii la suflet după ce că dînsul vorbește pe-nțelesul tuturor că nu cere nimic statului, nici guvernului, sacrificîndu-se mereu cum face de juma’ de secol pentru alții, din bunătate, de-am și plîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de trei ani. A făcut o plecăciune ajungînd cu fruntea pînă la trei centimetri de podea și s-a așezat cu dificultate punîndu-și cîrjele pe jos, mai avea și cîrje pe lîngă un picior subțire, fără viață, și un cap monstruos, despre mîini ce să mai spun, părea de necrezut că poate cînta cu ele. Și a Început să cînte. Adevăratul Oskar Matzerath, am exclamat În gînd, cum exclam eu În gînd. În sală s-a lăsat o liniște de acvariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Exley, ceea ce anula zvonul cum că el ar fi prins apelul cu Nite Owl. Smith puse mîna pe microfon. — Băieți, știți cu toții de ce ne aflăm aici. Fără nici o exagerare, putem spune că „Masacrul de la Nite Owl“ este o crimă monstruoasă, care cere o rezolvare rapidă și dură. Presa și publicul exact asta ne vor cere și, Întrucît avem deja indicii foarte serioase, asta le vom și oferi. În magazia aia erau șase morți, trei bărbați și trei femei. Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zi în care, singură în casă și nespus de deprimată, se mai gândea - cu o îndrăzneală pentru care s-a mustrat - că se apropie cu siguranță sfârșitul și ceea ce se petrece cu ea aduce cam prea mult cu boala aceea monstruoasă a secolului, al cărei nume nu-l va pronunța, întrucât și numele o umplea de groază și n-ar mai dori să adauge și asta durerilor; iar dacă s-ar petrece așa, ar trebui să aibă curajul să se suprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar, suprimându-se, ar distruge orice speranță și ar fi o minciună să nu admită că încă mai există o speranță în ea - anume că poate ea însăși ori simptomele ori doctorii se înșală și nu e vorba de boala monstruoasă ori că există minuni când se scapă chiar și din ghearele ei ori că s-a descoperit deja un medicament miraculos - iar această speranță, chiar absurdă, cum a citit nu mai știa unde, devine și mai absurdă prin suprimare; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
medicamente, a cearceafuri jilave, transpirație și urină. O zăpușeală ca o pală de foc l-a izbit în față. A deschis ușa către balconul ce înainta spre parc și adierea de afară a început să fluture perdeaua. Într-o glastră monstruoasă din sticlă, pe care a umplut-o cu apă, a îndesat florile mărunte. Abia după aceea s-a așezat pe un scaun în apropierea patului și a privit-o. Îl urmărise tot timpul cu ochii încă foarte vii, acum aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
li se auzeau decât respirațiile. „Dar ziceai că nu mai suporți discuțiile cu mine despre artă și căsătorie și toate teoriile alea - cum le zici - care îți repugnă“, a spus Andrei. „Acuma suport orice. Chiar și logica asta a ta monstruoasă, nu-mi pasă de nimic. Dar nu despre iubire vreau să-mi vorbești, m-am văzut de nenumărate ori cățărându-mă pe piramida aceea a ta, nu mai vreau.“ „Și atunci ce vrei să-ți spun?“ „Am greșit, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-l interneze. Pricepuse ce se întâmpla cu el? A refuzat categoric, știa că sălile albe și culoarele și halatele albe și zâmbetele stereotipe sau chiar calde ale surorilor ar fi fost inutile și s-ar fi simțit într-o cușcă monstruoasă, lipsit de nesfârșirea trotuarelor pe care continua să le străbată. Fuma în neștire și întorcea pe toate fețele tot ce se întâmpla și ce nu se întâmpla și tot ce se întâmplase, convins că îi este foarte dor de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei era câte o furculiță și un cuțit. Și asta era tot. În timpul cât am stat cu privirea pionită pe această fotografie, în minte mi s-a furișat o bănuială urâtă. Aveam brusc senzația că undeva, cineva făcea o glumă monstruoasă pe socoteala mea. Și nu doar pe socoteala mea, ci pe socoteala tuturor. Am considerat dintr-odată această fotografie o jignire adusă atât mie, cât și lumii în general. Am scos tava de plastic din coptor și am aruncat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lipsa mea de experiență. Își puse de încercare, cu sfială, mâna pe sânii ei moi, lăptoși, calzi, mătăsoși, care se supuneau, tresăreau, se ridicau, coborau, se umflau, ieșeau în afară mari, săltăreți cărnoși, dolofani, grei, masivi, robuști, imenși, ampli, enormi, monstruoși, prodigioși, colosali, gigantici, cât un munte, gargantuești, titanici, herculieni sânii ei mici și obraznici sânii ei perfect proporționați sânii ei de proporții medii, și totuși surprinzători sânii ei deformați Bine, lasă asta. Mai toarnă-ți vin. Acum gândește-te cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scânciră, dar nu se mișcară, nici măcar după ce fusese țintit mărul lor. În cele din urmă, veni rândul lui Graham. Nici măcar nu pusese până atunci mâna pe un pistol; dar știa că Mark Winshaw îl punea la un fel de încercare monstruoasă și dacă dădea înapoi, dacă îl părăsea curajul, tot eșafodajul în spatele căruia se ascundea va cădea și în scurt timp, în câteva săptămâni, dacă nu chiar zile, i se va lua viața. Ridică pistolul și o ochi pe Lucila. Lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
originea multiplelor renunțări la vechea credință de către magistrații laici care judecau asupra chestiunilor religioase. Votul Episcopilor a fost în cele din urmă abolit de către puterea seculară. Și după aceasta, ce minune că preoții constituționali erau prezenți în Franța în sistemul monstruos al Bisericii naționale de acolo!? 71. A venit vremea respingerii Bisericilor naționale în care episcopatul este considerat ca și cum ar fi corpul pastoral, sau consiliul de stat, sau o magistratură politică, sau un grup de curteni; și această naționalitate a Bisericii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu-mi trecuse prin minte ideea că Hollinger ar fi putut să se sinucidă - o sacrificare de proporții wagneriene care putea fi pe placul unui producător de film: el și necredincioasa lui soție pierind laolaltă cu amanții lor În vipia monstruoasă. I-am spus lui Hennessy, cînd s-a Întors ducînd o tavă cu pahare: Zici că nu-i nimic de-al lui Alice Hollinger În casa asta. Și nu ți se pare ciudat? Hennessy turnă licoarea blondă În pahare. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
insidios încremenit pe chipul domnului Neacșu avea ceva înfricoșător. Clara întoarse capul, să nu-l mai vadă, dar continua să audă zornăitul și gâfâitul, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai asurzitor. Mlaștina o trăgea tot mai mult în jos, iar gâfâitul și zornăitul monstruos se auzeau tot mai asurzitor. Simțea că, din clipă în clipă, domnul Neacșu va ajunge lângă ea și o va atinge. Atingerea lui o putea salva din scufundarea în mlaștină. De ce-și dorea atunci să n-o atingă? De ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aninate pe o sfoară, o vietate care glăsuia smiorcăit și monoton, dos pind imagini de coșmar cu care își înveșmânta ciolanele. Era ca și cum mortăciunea pe care Clara o simțise uneori zăcând între ea și părinții ei prinsese viață, o viață monstruoasă, și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a fost dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale înapoi în fotoliu. Dacă n-o alungam, poate mai trăia și-acum... își închise ochii, epuizat, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
doar de curând, în bulboane viclene, mascate sub grohotișul ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trecătoare decât un foc de paie. Sincer vorbind, încă din capul locului, el nu avusese nici o intenție să iasă, ca păduchele în frunte, spre a efectua gestul superfluu și temerar de a-i înmâna Dictatorului un Memoriu de protest, contra monstruoasei expulzări din istorie a Mânăstirii lui Pătru Mușat Dintâiul. Amenințarea (dacă era o amenințare!) cu înmânarea Scrisorii o spusese, doar așa, ca să zică și el ceva, la nivel de debitare de nimicuri. O spuse numai așa și numai în prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de pivnițe mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci din Țara Sfântă, cu sugiuc cleios și halva marmorată de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de vechime în butii cu doage de stejar, cu roșcate coarne de mare și curmale aurii și cu alte mărfuri, precum cafeaua, untul, uleiul de calitate și uleiul de măsline, scrumbia de Dunăre, pastramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domesticească dându-le lecții de pictură, spera să-i angajeze Într-o activitate mai stimulatoare ca vagabondajul, dar care presupunea aceeași libertate. Nu i-a ieșit, bineînțeles, din prima, a fost nevoie să-i aduc aminte ipoteza avansată cu ocazia monstruosului chef cu șampanie, caviar și copii ai străzii: ființele astea au nevoie de provocări extreme, nu de chestii cuminți, las-o mai moale cu arta, oferă-le ceva mai hard. Întâmplarea a făcut ca exact În clipa În care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
decolorați, ai jandarmului, privesc indiferent la ofițerul din fața lui. Din păcate nu am nici o putere. Mă supun unor ordine, la fel ca dumneavoastră. Ca un vuiet continuu, se aude zgomot înfundat de motoare. Printre norii de praf se arată boturile monstruoase ale unor camioane de mare tonaj. O coloană mecanizată germană. Fără nici un menajament, jandarmul forțează bătrânul să treacă cu atelajul în câmp. Prin fața lor defilează nenumărate baterii antiaeriene. Sub plasele de mascare se văd uriașe țevi de tun îndreptate către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]