2,283 matches
-
Cu câteva săptămâni în urmă, s-ar fi bălăcit în el. Dar ceva din montajul rapid, luminile intermitente și coloanele sonore zgomotoase îl făcea să scâncească până oprea aparatul. Într-o seară, îl întrebă dacă vrea să-i citească. El mormăi un sunet care nu era nu. Începu cu un număr vechi din People; nu păru să-l deranjeze. A doua zi dimineață, se învârti prin Second Story, anticariatul de pe Twenty-fifth, până când găsi ceea ce căuta. The Boxcar Children. Surprise Island, Mystery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un Kokopelli 1 dansa și cânta din fluier. Anul trecut, după înmormântarea mamei lor, Karin îl întrebase pe Mark: Voi doi sunteți împreună? Mai nou e femeia ta?, dornică să-l știe protejat, oricât de puțin. Mark se mulțumise să mormăie. Chiar dacă ar fi, nu și-ar da seama. Bonnie îi povesti unui Mark nemișcat totul despre slujba ei cea nouă, o schimbare față de viața ei obișnuită de chelneriță. Crede-mă, am dat peste slujba de vis pentru orice femeie. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu...? — Nici măcar nu știu cine a murit. Nu știu unde e sora mea. Nici măcar nu știu unde sunt eu. Tot acest așa-zis spital ar putea fi un studio de film, unde duc oamenii ca să-i prostească, să creadă că totul e ca de obicei. Ea mormăi niște scuze. Bilețelul nu însemna nimic. Dădu să-l ia înapoi. Dar el îl trase departe de ea. —Trebuie să aflu cine a scris chestia asta. Persoana aia știe ce mi s-a întâmplat. Scotoci în buzunarele din spate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Gillespie. O asalta atât de des pe infirmieră cu nevoia ei de încurajare, încât se temea că Barbara avea să înceapă s-o ia la fugă când o vedea. Dar femeia avea resurse nelimitate de răbdare. Îi asculta temerile și mormăia compătimitoare la poveștile despre birocrația medicală. —Neoficial? E o afacere, condusă de legile pieței la fel ca o reprezentanță de mașini la mâna a doua. — Doar că nu la fel de deschisă. Măcar într-un tip care vinde mașini la mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
duci tu acolo? Nu vreau să zic că... Doar că mă surprinde un pic. —Ei, tot trebuie să cheltuiesc contul de călătorii. Și când studiezi așa ceva, e mai bine să-l vezi in situ. Dar poate că ai dreptate. Ea mormăi, exasperată. —Bărbate! Am mai avut discuția asta! — Serios. Nu știu. Jumătate de continent pentru un consult voluntar? N-o să am nici un laborator. Iar călătoriile au ajuns așa o bătaie de cap. Trebuie să te dezbraci practic înainte să te sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
defensiv. —L-au stabilizat. Toate procedurile, chiar înainte să se afle dacă avea sau nu asigurare. La capitolul asigurări medicale, suntem în coada listei pe țară. Weber văzuse și cazuri mai grave. Jumătate din țară nu-și permitea asigurarea. Dar mormăi aprobator. —Hârțogarilor le-a luat o oră până au dat de cea mai apropiată rudă. Weber studie actele. În buzunarele victimei se găsiseră doar treisprezece dolari, un briceag elvețian cu buton, o chitanță pentru un plin de combustibil de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de bursuc. Ăsta numesc eu final tare, Gus. De-a dreptul in-cre-di-bil, confirmă cel cu pieptul bombat. Cea mai mișto minge de foc de până acum. Dar cel de-al treilea șofer, cel la care venise Weber, se mulțumi să mormăie. —Stați așa. Dați-mi jucărica aia înapoi. O dată și gata. Motoarele tăcuseră, iar bursucul își ridică privirea și-l văzu pe Weber în pragul ușii. Îi dădu un cot lui Mark. —Ai musafiri, Gus. Mark se întoarse, cu ochii aprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar chiar înainte să ajungă acasă, a văzut un cerb gonind pe dealuri cu un aer fericit și a început să se simtă puțin mai bine.“ Acum spune-mi tu mie povestea. Dacă asta te excită... Deci era tipul ăsta, mormăi Mark. Care și-a luat-o-n freză și s-a deprimat. S-a dus la spital, dar nimeni nu voia să-l ajute. I-au zis să caute pe cineva mai fericit decât era el. Așa că s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine? Ea se uită în jur, căutând sprijin. —Vai de mine. E cumva un examen? — Bineînțeles că nu, bătu el în retragere. — Pentru că dacă ar fi, ar trebui să învăț mai întâi. El își flutură mâna în semn de scuză, mormăi un mulțumesc și se grăbi să iasă afară. Până străbătu aleea, își imagină privirea ei pe spatele lui. I se întâmpla rar să se simtă așa, ca și cum o dăduse-n bară la un interviu. Greața dimineții îl urmă pe alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spate a dinților. Nu putea saliva sau umezi golul înghețat și uscat din gâtlej. Orice australian de pe lumea asta și-ar fi închipuit că mestecă fier. Cuvintele ieșiră afară, dar pe bucăți, de parcă tocmai ar fi suferit un atac cerebral. Mormăi ceva despre cărțile sale care combăteau ideea „suferinței“. Orice stare mentală era pur și simplu un mod de a trăi nou și diferit, care se deosebea de al nostru doar prin grad. —O persoană care are amnezie sau halucinează nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jumătate nemâncat. Ea îi spunea de câteva ori pe săptămână că era în concediu de boală, dar refuza s-o creadă. —Trebuie să mă întorc la serviciu, declara el. Să-mi câștig pâinea. Când îl vedea pe președinte la știri, mormăia: Nu se poate, iarăși el - domnul Taxele Răului. Se plângea de afișajul radioului său cu ceas. —Nu-mi dau seama dacă e 10.00 a.m. sau 10.00 FM. Poate că astea făceau parte tot din ceea ce cărțile numeau afazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pese cine-i vedea. Vechiul Robert Karsh n-ar fi făcut niciodată așa ceva. Rămaseră nemișcați până când lacrimile ei secară și el își retrase mâna. Mi-e dor de tine, Iepuraș. Mi-e dor să fim împreună. Ea nu răspunse. El mormăi ceva cum că-și poate face timp vreo jumătate de oră, marțea viitoare, seara. Ea dădu din cap, tremurând ca un spic de grâu moale într-o zi fără vânt. Ca ea să fie mândră de el. Nimeni de pe planeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Daniel stătu treaz toată noaptea. La un moment dat, după ora unu, începu să se zvârcolească atât de rău, încât ea se trezi din propriul somn agitat suficient cât să-i pună o mână pe umăr. —Nu-ți face probleme, mormăi ea, pe jumătate cufundată încă în vise. A fost doar un cuvânt. Pe la trei, se trezi în patul gol. Îl auzi în bucătărie, agitându-se ca un animal în cușcă. Iar când în sfârșit se strecură înapoi în pat, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luat olanzapina asta, dacă lumea lui ar fi devenit bizară, dacă s-ar fi trezit într-o bună zi sătul de râu, orb la păsări, fără pic de iubire față de tot ceea ce la un moment dat fusese viață. —E posibil, mormăi el. Poate vrei... O bătaie în ușă îl salvă. Un ritm jucăuș, familiar: Shave and a haircut, two bits1. Daniel tresări, oarecum vinovat. —Ce mai e? mormăi Mark, după care strigă: Intră. Tot timpul e deschis. Fură-mi și pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de iubire față de tot ceea ce la un moment dat fusese viață. —E posibil, mormăi el. Poate vrei... O bătaie în ușă îl salvă. Un ritm jucăuș, familiar: Shave and a haircut, two bits1. Daniel tresări, oarecum vinovat. —Ce mai e? mormăi Mark, după care strigă: Intră. Tot timpul e deschis. Fură-mi și pielea de pe mine. Ce mai contează? O siluetă tremurătoare păși înăuntru - femeia aceea pe care Karin i-o prezentase lui Daniel la dezbaterea publică. Daniel sări în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
casa lor acoperită de zăpadă din Setauket, Chickadee Way. În timp ce camera de filmat plana deasupra malurilor nisipoase ale râului Platte, soțul și soția priveau, jenați. —Ăsta-i locul tău? întrebă ea. Nu prea avea cum să nu spună nimic. Weber mormăi. Creierul lui se lupta cu o amintire blocată, cu o problemă de identificare care-l chinuia de opt luni. Dar pe măsură ce se apropia de soluție, gândurile sale o împingeau mai departe. Soția lui îi interpretă greșit frământarea. Își ridică degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să te retragi, îi spuse ea doctorului, în engleza americană, dacă n-ai de unde. După patru zile, la două dimineața, telefonul îi smulse pe Daniel și pe Karin dintr-un somn profund. Gol, Daniel se împletici până la telefon. Începu să mormăie incoerent în receptor. Sau poate că incoerența era a lui Karin, care asculta din pat. Daniel se împletici înapoi lângă ea. —E fratele tău. Vrea să-ți vorbească. Karin strânse din ochi și se scutură. A sunat aici? A vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scut. Avea, de asemenea, de a face cu maniera în care se reîntorcea acasă în fiecare seară, ca un animal care este mulțumit că-și regăsește culcușul, dar care tot nu se simte în siguranță. Așa îl trata și mama. Mormăind și gemînd încetișor, ea se agita în jurul scaunului pe care cădea el. Îi turna o ceașcă de cafea sau de cicoare, îi slăbea gulerul, aducea un lighean cu apă pentru picioarele lui acoperite de umflături. Nu mi-am disprețuit niciodată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Stufărișul, pajiștile, fermele și, mai departe de oraș, arbuștii în spatele cărora casele de țară, albe și gri, visau de sute de ani acestea, de fapt, nu aveau nimic de a face cu cei doi băieți transpirați, mișcîndu-se pe apă, uneori mormăind și blestemînd (eu), alteori privind în jur și ajustînd cîrma, reținîndu-se și depunînd un efort suplimentar pentru asta (David). Dar ei erau totuși indispensabili. Părea că tot acel peisaj și acele urme de civilizație erau acolo special pentru noi, ca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
intimidat: "june de cartier, pe ce te bazezi?" Nici nu isprăvesc eu bine să-mi duc până la capăt întrebarea că preopinentul meu scotocește prin buzunările largi ale nădragilor, din aceia cum au feciorii aceia grași de la canalul de muzică MTV, mormăie frânturi de cântări în timp ce-și cercetează interioarele largi ale pantalonilor, îmi spune să am răbdare, ceea ce se și întâmplă: îl privesc răbduriu cum scoate o hârtiuță cam boțită și cum îmi citește silabisit, cam cum proceda în alte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
rău", îngaim, și el mă privește ca pe un rătăcit și-mi spune de la obraz că mai rău nu se poate; geaba îi spun că "uite, a apărut ceva creștere economică, ceva tot au făcut ei, nu e chiar așa", mormăi, și nenea se uită la mine ca la un rătăcit, ca la un neica nimeni. Nu știu ce mama zmeilor să-i spun, mă uit la nenea și singura chestie care-mi bâzîie prin cap sunt următoarele alcătuiri sintactice împănate exclamativ cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
regulă. Iată așadar că în absența operei, geaba viața este corectă politic și, desigur, poate că (de ce nu?) și moral. Opera contează, că oricum viața trece în timp ce aceasta, opera, este asemenea granitului din statuile care se cuvin creatorului. Măi, măi, mormăi, încurcată daraveră asta a culturii naționale, întortocheată dezbatere, comunismul răsare unde nici că te-ai aștepta, sub straiele omului recent, sub veșmintele acelei sintagme pe nume corectitudinea politică, o cenzură și ea, o propagandă cu de-a sila, o poliție
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lor. Ridică vocea într-un urlet frenetic. - Discipole, dacă mă auzi, dă-i drumul. Ridică grilajul. Ridică-l! Dacă auzi sau nu, Discipolul oricum nu făcu nimic. Grilajul nu se ridică. Jurig se calmă și revenii la pat. Se așeză mormăind: - Așteaptă numai. Așteaptă numai! Pentru Gosseyn așteptarea se sfârșise. Jurig, în explozia lui, îi arătase soluția. Își dădu seama că tremura. Știa ce avea de făcut. Discipolul însuși îi va furniza soluția la momentul oportun. Nu era de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
instrumentele esențiale ale gîndirii. Luminează ceea ce altminteri ar rămîne în deplină obscuritate. Dar această iluminare este uneori atît de puterică încît te orbește în loc să dezvăluie. în ciuda fluenței sale, Lanark își dădu seama că bărbatul înalt era beat. Cineva din preajmă mormăi. Lanark se răsuci și văzu un bărbat îndesat, în vîrstă stînd imobil într-unul dintre fotolii. Era îmbrăcat într-un costum albastru-închis cu vestă. își ținea ochii închiși, dar nu dormea, căci avea mîinile încleștate pe genunchi. Lanark întrebă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ghemui pe poadea, fiindu-i teamă să-și miște picioarele și înspăimîntat că se va prăbuși. Rămase chircit în întuneric mult, mult timp. în cele din urmă văzu lumina din hol strălucind prin cadrul ușii. Apăru o figură voluminoasă, mormăi ceva și aprinse lumina. Era Provost Dodd. Lanark se ridică în picioare, simțindu-se stînjenit și îngrețoșat. — Gloopy, zise el. A dispărut. Gloopy a dispărut! Lordul Provost își roti privirea prin încăpere de parcă Lanark n-ar fi fost acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]