1,711 matches
-
un zgrepțănat se auzea în continuare și bineînțeles că acum îmi dădeam seama că vine de la ea. M-a făcut să mă gândesc din nou la șoarece și chestia cu adevărat ciudată e că, apropiindu-mă, am văzut un mic morman de excremente de șoarece pe masa de toaletă chiar lângă ea. A fost atât de înspăimântător - parcă eram încă în amintirea mea, privind în același timp prezentul. Dar apoi s-a întors și într-o clipă am știut ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o grămadă dezordonată într-o parte a ei. Și cu o groază de nume: pe unul scria Peștera Comorii, Vrăjitorii Șanselor pe alta. Norocosul; De Trei Ori Norocos; Plouă cu Găleata de Bani. Apoi am văzut că mai era un morman pe partea cealaltă, dar aranjat atent, așa că o puteam vedea doar pe cea de deasupra. Premiul cel mare de 100 000 de lire, scria, cu un scris galben strălucitor, iar lângă scris erau degetele alea stupide încrucișate cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ei și a inimii mele. Și în cazul meu nu mai exista cale de-ntoarcere - nu cred c-aș mai fi văzut iepurele nici să fi-ncercat; dispăruse ca prin farmec, odată ce-mi căzuse vălul de pe ochi, într-un morman prăfuit de amintiri false, pe podea. Extraordinar cât de repede am reușit să mă extrag din casa aceea înfiorătoare și din dobitocia celor care o locuiau. Aveam foarte puține lucruri și într-un interval de trei minute sau așa ceva le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
m-am ridicat, trăgându-mi brațul din mâna lui. Nerăbdarea era arma mea împotriva sentimentelor. —E adevărat, Charlie? Sau tot mai speri s-o vezi pe fufa ta? Cum naiba ai ajuns în halul ăsta? Spre uluirea mea, un alt morman anonim prinse viață și mă privi. Era unul din cei mai tineri, unul din băieții a căror înfățișare neîngrijită mă deranjase în mod deosebit. —De tine e vorba, a zis, reușind să zâmbească și împungându-l puternic în coaste pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să facă așa ceva, prizonierii excavaseră parțial mormintele Înguste. Dar efortul de a mai da Încă o dată cu hîrlețul era acum prea mult pentru văduvele misionare. Morții erau Îngropați deasupra, pămîntul scos fiind adunat În jurul lor. Ploile abundente din lunile musonice netezeau mormanele, conturînd siluetele trupurilor de sub ele, de parcă micul cimitir de lîngă aeroportul militar voia cu tot dinadinsul să-i reînvie pe cîțiva dintre milioanele de morți din timpul războiului. Ici-colo, un braț sau un picior ieșeau din morminte, membrele adormiților luptîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că nu scăzuse În cei trei ani, nu pentru că la Lunghua ar fi fost o slabă activitate sexuală, ci din cauză că anticoncepționalele erau prea valoroase ca unități de schimb ca să fie folosite În scopuri neproductive. CÎnd jucau poker, marinarii americani foloseau mormane de prezervative drept fise. Era de două ori ironic, Îl auzise Jim remarcînd pe doctorul Ransome, că valoarea lor continua să crească, deși aproape toți deținuții din lagăr erau fie impotenți, fie sterili. Basie cercetă prezervativele, nemulțumit că erau atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fabrica s-a făcut praf și pulbere a trecut la cai, iubea caii și cât era ziua de lungă și de Înfricoșătoare el le cânta la vioară. Pe urmă au fost lupte grele, iar el s-a trezit Într-un morman de carne și mațe de cal, ținându-și vioara deasupra capului, Încercând să scape din grămada aia caldă și grețoasă de hoituri, Înălțându-se ca un pom viu deasupra cailor sfârtecați, În timp ce haita devora flămândă caii regimentului, și dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
transmite că locotenent-colonelul Gamal Abdel Nasser, membru al consiliului... Dă, dragă, difuzorul ăla mai Încet! Apoi În șoaptă: Doarme fi-tu! Uite ce ți-am adus! și ia pânza de pe coșul de nuiele. În coș, Încălecați, unul peste altul, colcăie mormanul de raci În necontenită și molcomă zbatere, cleștii se Încurcă, mustățile se ating, adulmecă, un rac mai mare Încearcă să răzbată la suprafață și reușește după un lung efort. Cu banii, dacă n-ai, altă dată. Da’ cum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
avea trac. Știi ce, fă și tu o cafea până termin cu Îmbrăcatul. Îi arătă unde sunt cafeaua, laptele și cănile și se Întoarse În dormitor. Uitându-se lung pe geam, observă că soarele strălucea, puternic. Începu să scormonească prin mormanul de haine de pe pat, căutând o ținută mai de vară. Până la urmă alese fusta bleu evazată. Avea să-o combine cu bluzița rustică creață, albastru cu roz pe care o cumpărase la Începutul verii și care Îi scotea În evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui încerc să ghicesc chipul ei. Nu știu, spun, aștept. — Ce? — Nu știu. Aștept ca femeia aceea să se întoarcă, poate seamănă cu ea. Uneori mă duc s-o aștept la piață. E ora închiderii și o găsesc în mijlocul unui morman de flori rupte. Mă salută dând din cap. Pune casetele una peste alta, mută ghivecele cu plantele nevândute într-o camionetă acoperită cu o pânză verde din plastic, parcată în spatele tarabei. Aștept să-și termine treaba, proțăpit cu hainele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu aluminiu. Ici și colo se zăreau jardiniere goale și ghivece uitate pe balustrade ruginite. Departe, spre sud, dealurile Betleemului se contopeau cu norii cenușii și aveau o Înfățișare sumbră și neispititoare În dimineața asta, semănând mai degrabă cu niște mormane de gunoaie decât cu niște dealuri. Un vecin avea probleme cu mașina, care nu voia să pornească din cauza umezelii și a frigului. Motorul se Îneca și se oprea, apoi se Îneca iar prelung, răgușit, ca un tuberculos În fază terminală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
întuneric în globii lui oculari, ca în această hală fără contururi, pe care însă, treptat-treptat, începu să le perceapă. Cupa se adânci în magma incandescentă, torentul de foc din cuptor năvăli clocotind. Și W. își întoarse capul, privi orbit înspre mormanul de fiare vechi, acoperit de zăpadă, și spre parapetul de lemn cu formele pentru turnarea fierului. Aerul înghețat aducea un iz de rășină din clădirea labirintică de două etaje a tâmplăriei, iar în spatele geamurilor acoperite cu rumeguș fierăstraiele scârțâiau, strungurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Dar dacă vei citi caietul postum, vei ajunge la aceiași părere. Piticul din lăuntrul său a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Pe o coală de hârtie, o frază neisprăvită urmată de alta la fel, ca un șarpe rupt în două, ca un țipăt frânt... E bâlbâitul incoerent, încremenit acolo ca un corp delict. E supapa amărăciunilor retezate de un rânjet. Din mormanul cărților, deschid una, la întâmplare, și citesc o pagină de Schnitzler: „Maria mergea lângă Felix, fără să-l țină la braț”. Acest „fără să-l țină la braț” s-a tipărit de zeci de mii de ori, numai fiindcă romancierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
seara, târziu, condus de un soldat bătrân, cu baioneta la armă. Dormeam pe jos, pe rogojină, alături de trompetul Chihaia Gheorghe, făcut prizonier pe un deal din stânga Câmpulungului. El ne povestea moartea căpitanului său, care căzuse în timp ce, rămas în picioare între mormane de cadavre, cu bidonul de apă dus la gură, o mitralieră ascunsă îi perforase fruntea cu un lanț de găuri, de la o tâmplă la cealaltă. Auzeam cu toții, parcă, glasul de goarnă cu care trompetul adunase iar rândurile decimate, pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
al doilea rând de dinți, cu începutul școlii cu tot, cu jocul ei de bile și cu genunchii zdreliți, cu cele mai timpurii secrete mărturisite la spovedanie și, mai târziu, cu toate chinurile credinței, s-a transformat demult într-un morman de hârțoage vechi ce au dat naștere unui personaj care, abia așternut pe hârtie, nu a mai vrut să crească deloc, a început să spargă cu glasul său, cântând, tot ce era făcut din sticlă, un personaj care avea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
imediata apropiere a frontului. „Comando-ul urcării la cer“, așa se numea acest detașament cu o cotă ridicată de pierderi, care i-a oferit însă prilejul să fugă la ruși. Atunci când, în martie ‘45, A Doua Armată Sovietică a ocupat mormanul de ruine arse care fusese Danzig, odată cu învingătorii s-a întors și tatăl prietenului meu din școală. El și-a căutat și și-a găsit copiii pentru ca apoi, după sfârșitul războiului, să părăsească Polonia cu un transport sigur, fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
studiat filosofia se întipăreau în jargonul nostru școlar: „Câini refuzați de ființare ce sunteți!“ ne înjura el. „O să scot eu din voi și stropul ăla de inițialitate care v-a mai rămas!“. Imaginea noastră îi aducea înaintea ochilor „arbitrariul unui morman de căcat“. În rest era însă inofensiv. Nu era un dur. Doar unul căruia îi plăcea să se audă vorbind, lucru de care băiatul se va folosi mai târziu, în materniadele din Ani de câine. Dinspre zona portului, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inofensiv. Nu era un dur. Doar unul căruia îi plăcea să se audă vorbind, lucru de care băiatul se va folosi mai târziu, în materniadele din Ani de câine. Dinspre zona portului, acolo unde, lângă instalațiile fabricilor, erau depozitate și mormane dintr-o chestie albicioasă imposibil de definit ce atrăgea ciorile, venea peste noi, atunci când vântul bătea dinspre nord-vest, o duhoare grea. Și câte aveam să mai văd și să mai miros. Și câte aveau să mai aibă urmări târzii. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orașului: ornamente de frontoane din piatră, fragmente de plăci în relief, balustradele teraselor de pe străzile Brotbänken, Heiliger Geist și Frauen și ornamente baroce din granit. Frumoasa dantelură rămasă din fațada de la Artushof și tot ceea ce mai putea fi recuperat din mormanele de ruine ale orașului, fiecare bucată găsită a fost inscripționată cu grijă, numerotată și abia apoi pusă într-un teanc și depozitată pentru a fi folosită mai târziu. Ori de câte ori mă strecuram în interiorul bisericii gotice - portalul era întotdeauna încuiat neglijent -, găseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
linii și-n dreptul fațadelor abia răcite se ridicau, în grămezi stratificate, snopi carbonizați. Unii din vagon bănuiau că erau cadavre închircite. Alții afirmau că văd nu mai știu ce. Ne-am certat pe tema asta, ascunzându-ne groaza sub mormane de cuvinte; așa cum ceea ce s-a întâmplat la Dresda, se află și astăzi îngropat sub vorbărie. Se părea că ajunseserăm în realitate, pentru a o și părăsi imediat ori pentru a o schimba pe ceva ce voia să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
filmul tot mereu fragmentat nu arată nimic. E drept că, de vreme ce știrile circulă sub formă de zvonuri, se aude că între timp orașul meu natal a fost cucerit de ruși, eu însă nu știu că centrul orașului Danzig e un morman de dărâmături care o să mai fumege încă multă vreme, în care ruinele bisericii incendiate își așteaptă deja de pe acum fotografii a căror misiune e ca, înainte de planificata reconstrucție, să documenteze orice ciot de biserică, orice rămășiță de fațadă, pentru ca, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu motete și madrigaluri. Toate astea și fără îndoială mai multe chiar ni se ofereau cât era ziua de lungă. Doar aveam timp. În lagărul de mase Oberpfalz nu existau oferte pentru coloane de lucru care să muncească afară. Nici măcar mormanele de ruine din apropiatul Nürnberg nu ne erau accesibile. Numai în interiorul gardurilor păzite era permis să se învețe, cu stoicism, în corturi, în clădirile cazărmii și în grajdurile spațioase - lagărul trebuie să fi fost ocupat odinioară de garnizoana unui regiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zilnică făcea parte chiar și o optime de cârnat. Din momentul acela puteam fi considerați mai sătui decât toți aceia care, dincolo de sârma ghimpată, își purtau foamea pe piața neagră. De la coloanele de muncitori care îndepărtau, în Augsburg și München, mormanele de ruine, s-a auzit că acolo civilii stăteau la coadă ca să primească puținul acela care se mai putea găsi în brutării și în magazinele de carne. Lor, pacea le era împărțită în porții din ce în ce mai mici; nouă, în spatele gardului lagărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu ochelari și cu o voce moale, care purta mereu cămăși proaspăt călcate, se străduia zadarnic, atâta timp cât noi, așadar și eu, nu voiam să credem ceea ce ne arăta el: fotografii alb-negru, imagini din lagărele de concentrare Bergen-Belsen, Ravensbrück... Am văzut mormanele de cadavre, cuptoarele. Am văzut oameni flămânzi, morți de foame, supraviețuitori din care nu mai rămăsese decât scheletul, imagini dintr-o altă lume, de necrezut. Iar frazele noastre se repetau: „Și ziceți că germanii au făcut asta?“. „Niciodată germanii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]