3,219 matches
-
e mai aproape și sufletul mi-e tot mai gol. ajung mereu de unde-ncepe o altă stâncă de urcat, cobor în zarea altei stepe și dau de munții Ararat. aș vrea să mă închid în haos, să fiu senin și mulțumit, trăind într-un etern repaos și să mă pierd în infinit. aș vrea să-mi caut iar izvorul, izvorul fericirii noastre, să-mi fie veșnic păzitorul pe marea viselor albastre. îndepărtat mereu de tine, de mâna ce mă mângâia, mă
MÂNA TA... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376705_a_378034]
-
unghi ar vedea mai bine, așa că îl schimbă cu alt loc. Până la urmă, se hotărî la al treilea scaun, mai pe mijloc, așa încât nici să nu fie deranjat de spectatorii care se vânzolesc în timpul spectacolului. Își îndreaptă spatele și zâmbește mulțumit, cu privirea ațintită spre instrumentele de percuție înfășurate în beteală. Devine nerăbdător, cu toate că știe că a venit mai repede decât ora anunțată pentru începerea concertului. Lângă el se așează doi flăcăi gălăgioși. Îi privește încruntat, nemulțumit și mustrător. - Ăsta vine
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
totuși o femeie care începe să îmbătrânească. - Exagerați pentru că simțiți nevoia de a vă alinta un pic. - Hai, hai, că începeți să mă faceți să vă cred. Fug la mine în cameră să mă schimb, îi răspunse ea veselă și mulțumită de cum decurgea întâlnirea cu Ștefan Dunca. - Vorbesc serios. Bine, vă aștept aici. Știa cât însemna pentru cochetăria unei femei sfertul de oră, așa că merse în cameră, își lăsă mapa cu actele semnate, mai luă o cutie cu țigările sale din
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
Are 50 m.p. și open space pentru dependințe. Dormitorul e spațios, iar fereastra dă în balconul orientat înspre răsărit, chiar deasupra parcului. Clădirea este înconjurată de copaci pereni, verdele fiind prezent ca permanent paleativ pentru îmbătrânire. Și-ncepe să râdă mulțumit. Suspicios, nu mă las... Doar mi-a mirosit că oarece nu i-ar fi tocmai pe plac. -Dar știi că ești blagoslovit de Pronie?! Să fie totul, chiar totul perfect?! îl zgândăr eu cam parșiv. Nu poate să persiste într-
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
atât cât se pricepu, fără nicio rânduială, pe obraji, pe nas, pe gură, pe frunte astfel încât Eugen, nu știu pe moment cum să reacționeze. La vederea acestei scene, Lucica s-a retras încetișor spre bucătărie zâmbind și frecându-și palmele mulțumită, după care si-a șters ochii cu colțurile șorțului, pe care nu apucase să-l dezbrace, ridicându-si apoi privirea a rugă câtre cer și iconița agățată pe un perete și rostind în sinea sa "Mulțumesc Doamne, Dumnezeule mare! Ai
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
începuturi dintre ei. Minutele se scurgeau cu repeziciune. Se doreau mult, dar nu aveau timp pentru asta. Se mulțumeau cu o întâlnire la două sau trei săptămâni, când Lucica era în tura de noapte. Cu toate astea ei erau foarte mulțumiți, mai ales că și Eugen lucra mai mult de când Service-ul se privatizase. Patronul îi păstrase pe amândoi, tată și fiu, apreciind că sunt meseriași buni și serioși. Era foarte mulțumit de ei, ca meseriași și ca oameni. Nea Petrică
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
îngrozit un trosnet de vreascuri... o bufnitură surdă... un icnet prelung... apoi un veac de tăcere... Și-o suflare, o adiere trece peste-obrazul meu întors către umăr... Bunu’ căzut nu zice o vorbă. De pe chipul destins un surâs îmi trimite, mulțumit că durerile lasă-n urmă... Aici nu mai vreau! Despărțirea de Bunu’ port veșnic în piept! Lacrimi am în privire... îl văd, îl visez... Aprig o temere dă să-ncolțească. Din față, din spate, adunate atingeri mă-mbracă-n corset
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PE LÂNGA GÂNDURILE MELE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe lângă gândurile mele Pe lângă gândurile mele Privesc în urmă mulțumit Iar marea-n valurile sale Mă poartă-n vise adormit, La malul ei am stat ades Privind la valul înspumat, Știam că marea m-a ales Să cânt în zare ne-ncetat, Pe lângă valul înspumat Cântam iubirile trecute, Degeaba,sunt un
PE LÂNGA GÂNDURILE MELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372700_a_374029]
-
de la care nu primea nicio bucurie. Și laudele directorului că s-a încadrat în timp și că produsele obținute sunt de o calitate ireproșabilă erau din ce în ce mai rare. Parcă turbase. Dorea mereu tot mai mult și niciodată nu era pe deplin mulțumit. Poate era doar când nu-l vedeau salariații și-și număra proprii bani din seif sau își verifica conturile din ce în ce mai mari la capitolul profit. A cam dat el din colț în colț până i-a aprobat concediul, dar cum s-
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
curioasă. - Eu le am grija, doar sunt aici cu mine, în tot ceasul. Cum aș putea să le las altcuiva? Avem și acasă ghivece cu flori. Dar de acelea se ocupă soția mea. Femeia cu care își duce traiul e mulțumită că ea vede puțin, în comparație cu soțul ei. Poartă ochelari cu multe dioptrii. E și ea maseuză, lucrează în cabina alăturată celei în care mă aflu acum. Desigur, soția e mai mereu în preajma lui. Vin și pleacă de la serviciu spre casă
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
l-am avut în trecut. Cei care mă apreciază nu sunt critici literari, dar mie îmi este suficient să mi se spună : Sunt versuri în care mă regăsesc”. Înseamnă că poezia mea a ajuns unde mi-am dorit și zâmbesc mulțumită. Aproape tot ce mi-am propus am realizat. Am avut credință și speranța sinceră că nu voi ceda în fața obstacolelor și am reușit să merg înainte, pe drumul pe care Divinul Creator mi l-a hărăzit. Dacă cineva m-a
CITEVA CUVINTE DESPRE MINE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373052_a_374381]
-
și mincinoasele fețe. Corupția se ridică pe umerii celor prea slabi pentru a o da jos din locul în care s-a urcat și poate poza artistic într-o mulțime de ipostaze în care ea una nu crede, fiind totuși mulțumită că alții cred. Ar fi o copilărie să credem că există ceva în lumea aceasta care să nu poată fi corupt. Romanii spuneau chiar că nu există cetate care să nu poată fi cucerită cu un măgar plin cu desagi
MIC TRATAT DESPRE CORUPŢIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373149_a_374478]
-
Cred că este singura posibilitate prin care o poți scoate pe Daniela din ghearele mizerabile ale acestor nenorociți... Dumnezeu să te ajute! Daniela adormise. Emanuela a așezat-o cu grijă pe pat, privind-o. Dormea ca un înger, liniștită și mulțumită. A pus mâna pe telefon și a format un număr, așteptând tăcută. La celălalt capăt, apelurile prelungi au rămas fără vreun răspuns, la un moment dat, timpul de apelare setat, terminându-se. Emanuela a reapelat. După câteva încercări, o voce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
Terierii sunt frumoși și extrem de inteligenți. Sigur o să-i placă, a insistat Buzov, cu vocea gravă. - Da! Cred că așa voi face: Il țin un timp la mine iar dacă Președintelui îi place i-l dăruiesc, i-a răspuns bătrâna, mulțumită că nu a venit până acolo degeaba. Buzov a rezolvat în câteva minute toate documentele de adopție apoi, a înmânat bucuros bătrânei cușca în care trezit din somn, micul Terier Ziky a început să dea vârtos din... coadă! - Să vă
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
opt și trebuie să vină Vasile, zise George, mulțumind pentru tot, și se ridică de la masă. Intră apoi în baie, se spălă pe dinți, apoi se clăti cu apă de gură, se parfumă din recipientul cu Paciuli și se arătă mulțumit și destul de vesel în acea zi. Își puse cravata care credea el că se asorta la culoarea cămășii, dar Violeta nu fu de acord, aducându-i din garderobă alta, tot din mătase naturală, dar în culori mai nuanțate. * ...„Trebuie să
PARTEA ȘAPTEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372065_a_373394]
-
caz extrem. Este ca o lege de aur a pescarilor! Băieții dădură vertiginos din cap, hotărâți să respecte legea de aur, dovedindu-se demni de încrederea unchiului, care îi privea sever prin oglinda retrovizoare. Bărbatul masiv, zâmbi ușor în barbă, mulțumit. Putea pune pariu că inimioarele minuscule se zbăteau emoționate la culme, ca niște păsări prinse într-o colivie. Scotoci prin vesta de camuflaj, plină de buzunare, pe care o purta la pescuit și le întinse băieților câte o bomboană mentolată
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
e prostie, măi Florine, așa spun eu când totul e perfect în regulă! - Aha! Nimeni nu îi mai deranjă până când soarele, înroșit de oboseală, dădu semne de retragere. Unchiul Victor prinse să adune, tacticos, fiecare lucru întins pe mal, zâmbind mulțumit capturii care se zbătea în plasa aproape plină. Băieții se învârteau în jurul lui, lăudându-se în șoaptă cu realizările lor de proaspeți pescari și cu felul în care păcăliseră inamicul. Întorși la mașină, se prăbușiră pe bancheta din spate, râzând
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
din geamantanele de carton și le-a aranjat în șifonierul de vârsta bunicilor noastre. Am observat că ușile nu se închideau complet și scârțâiau asurzitor când încercai să le închizi, din cauza degradării materialului din care erau confecționate, dar noi eram mulțumiți că nu aveam scurgeri de apă pe pereți, așa că am trecut cu vederea. După câteva ore de la sosire, ne-am obișnuit și cu șuieratul trenurilor, sau cu zgomotul roților de tren și al altor vehicole grele ce treceau prin fața ferestrelor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
gineri, cumnați, cumetri) în posturi decizionale sau sau asigurarea unor sinecuri fără acoperire. Pe scurt, e regimul care a creat grupuri de tip de mafiot, prin care se fură la greu și se manipulează boborul la nivel național și local. Mulțumit, sir? De ce nu-l găsim în dicționare? Simplu! Cuvintele noi nu ajung imediat în dicționare. Astfel, nu găsim nici ceaușism. Și, de ce nu, pontism! ULTIMA ORĂ ! Se pare că virusul „fumuri” a funcționat și în cazul Simonei Halep! La fel
TABLETA DE WEEKEND (77): LUME, LUME ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376279_a_377608]
-
conturându-i trupul frumos și luând forma sânilor și lăsându-i rotunjimile genunchilor dezgolite. Apoi, privindu-se în continuare, își puse neglije-ul, la fel de transparent și de aceiași culoare cu cămașa, în contrast cu părul castaniu-roșcat, care-i curgea în bucle pe umeri. Mulțumită și oarecum distrată, chiar veselă, făcu un pas să iasă din baie, cu emoție, gândindu-se la reacția lui Adrian când o va vedea în felul acesta. Se opri brusc în pragul ușii, tresărind puternic. Auzise telefonul sunând. Se privi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
putem face? Poate voi reuși să rezolv ceva legat de inter-viză. Nu vreau, însă, să fac planuri fără o certitudine... După aproximativ încă vreo zece minute de discuție pe diverse probleme de cuplu, cei doi și-au luat rămas bun, mulțumiți și încântați că s-au auzit, că totul este bine, încheind convorbirea. Emanuela, fericită că îl auzise pe Adrian și că este bine, a dus cana la bucătărie, a verificat gazele, apa, a stins lumina și s-a îndreptat fredonând
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
vârsta, volumul de cunoștințe, experiența, coarda nevăzută a sensibilității auditorului... Scria și el, la rându-i. Avea tot timpul un caiet pe biroul său. Erau mulțime de variante pentru fiecare poezie. Și peste fiecare revenea și iar revenea, parcă niciodată mulțumit. Nimeni nu știa că reașezarea versurilor îi producea o stare extactică, pe care și-o confecționa periodic, mai rar, la început, din ce în ce mai des, în cele din urmă. Când îl rugau ai lui să le citească noutăți, râdea stânjenit, refuzându-i
CĂLIMARA CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379776_a_381105]
-
având o privire ce trăda probabil atracția mea pentru el. Nu știam ce să ne mai spunem, nu ne mai ajungeau cuvintele pentru a ne împărtăși sentimentele, găsindu-le prea mici pentru o iubire așa de mare; eram fericiți și mulțumiți de a gusta din plin fiecare minut petrecut împreună. Îmi plăcea să-l privesc când mergea la chiuvetă să spele vreun vas, îi admiram picioarele lungi și fesele a caror musculatură îi întăreau aerul de bărbat viril, când deschidea cuptorul
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
acceptând bucuroasă să-mi pună pe deget inelul. Apoi l-am privit languros și l-am sărutat pătimaș, rămânând câteva secunde îmbrățișați, fiind mută de emoție, îmbătată de dragoste. Nu mă preocupase căsătoria, îl cunoșteam de aproape doi ani, eram mulțumită de cum decurgeau lucrurile între noi, iar “jugul conjugal” mi se părea undeva foarte departe, cu toate implicațiile și responsabilitățile lui. Trăiam deja plăcerea de a fi un cuplu, bucurându-ne de beneficiile traiului în doi, iubindu-ne și înțelegându-ne
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
vesteau altora că le va pricinui greutăți, mari supărări. Vorbele ajunseseră și la urechile fetei, dar n-o mâhniră prea tare, căci vădeau înțelepciunea vorbelor foaie verde lobodă/ gura lumii, slobodă. Își scuturase pletele negre-albăstrii și nestrânse în cozi, râzând mulțumită că nașterea ei în sfânta noapte de Crăciun îi era prielnică s-ajute oamenii din așezarea lor dintre păduri. Și-și spunea că și datorită ei cătunul lor învingea greul vieții, părând o mică fortăreață, chiar de unii-l credeau
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]