5,117 matches
-
ridicarea conștiinței politice prin democratizarea vieții publice, deziderate ce, odată împlinite, vor aprinde „flacăra unui ideal nestins de cultură și de dreptate socială”. În cadrul unui Apel către democrația țării (1/1911), se anunță că „«Facla», asociindu-se ziarului socialist «România muncitoare», deschide o listă de subscripții pentru fondul electoral al Partidului Social Democrat”. Susținătoare a marxismului și a internaționalismului, revista utilizează pamfletul politic pentru a critica, într-o manieră ironică, ideologia burgheză „retrogradă” a partidelor la putere și orice curent de
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
numărul 20/1940 director e Horia Filip, iar subtitlul devine „Săptămânal scris în duhul omului nou”. Orientarea este pronunțat de dreapta, revista dorindu-și a fi „un bici de foc [ce] va lovi fără cruțare” (I. Mateescu-Matei, Trezește-te, frate muncitor) și acordând un loc important elogiului legionarismului. Colaborează cu poezii Virgil Carianopol, Mircea Gregorian, Radu Gyr, Ion Caraion, Petre Paulescu, Aurel Chirescu, Șerban Bascovici, Ion Frunzetti, Constantin Scrima, Ion Barbu (Tinda bisericii din Jupănești, 23/1940), Vasile Posteuca, Petre Bucșa
FALANGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286941_a_288270]
-
Varlaam” și „Drouhet” din Bârlad (1884-1890). A fost directoare a Fundației „Alexandru și Aurelia Aman” din Craiova (1921-1954, azi Casa memorială „Elena Farago”) și inspectoare a azilurilor de copii. Este mama scriitoarei Coca Farago. Ca poetă, debutează în ziarul „România muncitoare” cu poezia Gândul trudiților (1902), iar editorial, cu volumul Versuri, apărut în 1906. S-a aflat printre cei care în 1922 au întemeiat, la Craiova, revista „Năzuința”. Colaborează cu versuri și proză la „Adevărul”, „Epoca”, „Ramuri”, „Almanahul Societății Scriitorilor Români
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
politică săptămânală apărută la București în două serii, prima de la 11 septembrie 1888 până la 2 aprilie 1889, iar a doua între 22 ianuarie și 19 martie 1895. Scoasă în urma răscoalelor țărănești din primăvara anului 1888, publicația poartă subtitlul „Organul claselor muncitoare” și este redactată de N. Armășescu. Se tipăresc în fiecare număr versuri cu caracter militant și protestatar și articole critice îndreptate împotriva celor socotiți vinovați de situația țărănimii. Este reprodusă Odă la boieri de B.P. Hasdeu. Colaborează Al. Macedonski, cu
GLASULTARANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287296_a_288625]
-
era în nici un caz o societate orientată spre creșterea prosperității populației. Abia după primul război mondial a avut loc, în orientarea politică și cultural-ideologică a societății o cotitură suficient de radicală care făcut din problema nivelului de trai al claselor muncitoare britanice o prioritate a politicilor economice și sociale ale vremii. Dar și aici trebuie să considerăm lucrurile nuanțat - căci, așa cum au subliniat numeroși teoreticieni, prosperitatea în creștere a populației din Anglia era în mare măsură alimentată de transferul de resurse
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
era de același tip, adică la fel de mult legată de reușitele primei revoluții industriale. Pentru socialism, ea avea un avantaj social excepțional - acela de a reproduce aceeași structură socială care întemeiase, în perioada inițială, structura socială specifică socialismului, adică o clasă muncitoare semicalificată, antrenată în deservirea unor sisteme de mașini-unelte, dar subordonată unei structuri inginerești relativ rigide, care dominase un întreg secol de producție industrială de tip capitalist - între jumătatea secolului al XIX-lea și jumătatea secolului XX - și pe care capitalismul
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Catherine, 1994, Histoire de la nation roumaine, Editions Complexe, Bruxelles EBRD, 2000, Transition Report 2000: Employment, Skills in Transition, London Einhorn, E.S, Logue, J, 1989, Modern Welfare States. Politics and Policies in Social Democratic Scandinavia, Praeger Engels, Friedrich, ?, Situația clasei muncitoare din Anglia, Editura Politică, București Engels, Friedrich, 1972, The Origin of the Family, Private Property and the State, London Eisenstadt, S.N., Shahar, A, 1987, Society, Culture, and Urbanization, Sage Publications Eyal, Szeleny, Townsley, 2001, Noua elită conducătoare din Europa de Est, Omega
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
esențiale pentru Înțelegerea pregătirii acestor elite, precum și a formelor de reconversie de dupa 1989. Luarea În discuție a calității acestor elite pune, pe de altă parte, În mod explicit problemă fundamentului lor social: este vorba, oare, despre o elită a clasei muncitoare (sau a claselor populare) sau despre o simplă elită funcțională, definită În funcție de posturile pe care le ocupă Într-un aparat, si care Încetează a mai fi o elită Îndată ce acest aparat este dizolvat? Cei care au denunțat cel mai ferm
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
teoriei sociale care au marcat structurile acestor societăți. Teoria marxist-leninistă constituia fundamentul culturii cadrelor conducătoare având În același timp un rol În asigurarea unei armonii sociale de fațadă, ascunzând contradicțiile unui spațiu social eterogen. Contradicțiile dintre „elite” și „clase” (clasa muncitoare, clasele populare), Între „conducere” și „aparat” (organizațiile de partid) se intersectează cu cele din interiorul grupurilor conducătoare, Între cadrele-activiști, ocupând posturi de decizie, și intelectuali („specialiști”, „tehnocrați”). Cele două grupuri diferă prin modurile lor diferite de reproducere socială: supralicitarea originii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Învățământului din aceste școli. Altfel spus, procesul de academizare pe care l-au parcurs aceste școli n-a făcut să dispară caracterul lor hibrid, propriu instituției Încă de la constituire, cănd adună la un loc intelectuali revoluționari și elite ale clasei muncitoare. Studiile monografice asupra acestor școli sunt aproape inexistente. Rolul școlilor avusese un rol Însemnat În transformarea unei mișcări culturale originale Într-un aparat ideologic consolidat, eliminând alternativele inițiale la comunismul leninisto-stalinist, si ratând astfel câteva oportunități istorice. Doar istoria instituției
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Rusă, apoi constituirea unui sistem mondial socialist. Corpuri auxiliare ale partidului, ale armatei și poliției, primele școli de partid erau organizate pramilitar, membrii lor fiind pregătiți să intervină În situații de criză și să se constituie „detașamente armate” ale clasei muncitoare. Constituite inițial că secțiuni ale Armatei Roșii (Institutul Profesorilor Roșii sau Școală Komsomolului, care funcționase Într-o școală de trăgători de elită), școlile Kominternului asiguraseră În timpul celui de-al doilea război mondial baza logistică a „școlilor antifasciste”: cursurile, organizate În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
la catedră de artă și literatura. Caracterul militant al instituției era afirmat, de pildă, cu prilejul revoltei din iunie 1953, oficial prezentată că o Încercare de lovitură de stat, când s-au constituit În institut grupuri de luptă ale clasei muncitoare (Kampfgruppen der Arbeiterklasse). Regrupați un an mai târziu În batalion, membrii participau la exerciții miltare considerate ca făcând parte integrală din educația politică. În 1957, acest batalion a fost utilizat drept corp auxiliar pentru a asigura controlul la trecerea frontierei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Heidegger și Jaspers. Denunțata pentru punctele sale de contact cu filosofia imperialista contemporană, era tratată drept socialism rămas Înțepenit la reprezentările religioase ale salvării. O altă rușinoasă filiație Îl punea În legătură cu Școala de la Frankfurt, a „intelectualilor burghezi apropiați de clasa muncitoare”. Filosofia lui Bloch mai era alăturată neotomismului, vitalismului și, În general, filosofiei religiei: Bloch n-ar fi Înțeles marxismul decât sub forma unei escatologii, În prelungirea profeților din Vechiul Testament, chiar dacă era vorba despre o religie fără Dumnezeu. Dezgolite de orice
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
este cel mai bun exemplu al unei deplasări a centrului de interes În științele sociale, prin intermediul sociologiei În special, către noi grupuri sociale și profesionale est-germane, aparținând intelectualității (Intelligenz), În opoziție cu prioritatea absolută pe care o reprezentase anterior „clasa muncitoare” conform imperativului politic vizând modelarea structurii sociale pentru a obține un randament economic mai bun (cf. I. Lötsch, 1991, pp. 142-143). Dificultățile profesionale Întâmpinate de cei doi sociologi Însă carieră. Manfred Lötsch, cercetător la Academia de Științe Sociale a Comitetului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
marginalizare, al sociologiei În mai toate societățile de tip sovietic. Sociologia și-a adus propria contribuție la constituirea sociodiceelor noilor elite. În căutarea unui compromis Între definirea marxista a structurii sociale care, În societățile socialiste, trebuia să consacre dominația clasei muncitoare, si stratificarea socioprofesionala, analizată empiric, mai ales În studiile privind mobilitatea, În constituirea nomenclaturilor și În modul de desemnare a agenților claselor dominante, sociologia adoptase un soi de model pozitivist „lazarsfeldian”, propunându-și să raționalizeze discursul politic voluntarist, fără a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sociale, chiar În răspăr cu statisticile oficiale, destinate unei difuzări mai largi și care se stăduiau să anticipeze omogenizarea socială. Poziția dominată care revenea sociologiei În spațiul științelor sociale (În raport cu economia sau cu istoria) și atașamentul față de mitul dominației clasei muncitoare nu au permis depășirea unui mod de clasificare care separă „sectorul productiv” de cel „neproductiv”, Împiedicând În special diferențierea În interiorul categoriei de cadre de conducere („funcționari” și „intelectuali” fiind amestecați În majoritatea statisticilor). Întoarcerea la o politică economică „de comandă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
1992), „Abwanderung, Widerspruch und das Schicksal der Deutschen Demokratischen Republik”, Leviathan, 20, pp. 330-358. Hoerning, Erika (1995), Aufstieg und Fall der Intelligenz der DDR: Transformation und Sozialisation, Max-Planck-Institut für Bildungsforschung, 35 p., manuscris transmis de autor. Hoffman, Oscar (1974), Clasa muncitoare din RSR. Dinamică și structura, Editura Politică, București. Holomeia, Virgil (1994), „Uniunea Scriitorilor la răscruce”, Curierul Româesc, VI, 6, iunie. Holz, Hans Heinz (1992), Niederlage und Zukunft des Sozialismus, Edition Marxistische Blätter, Neue Impulse. Horst, Adam (1995), „Politische Erziehung und
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a Growing European Community (1999). Interferente Între marxism și funcționalism au fost remarcate la momentul apariției lor de Gouldner (1971, pp. 447-477). Voslensky (1980, pp. 256-259). Refuzul „elitismului” n-a Împiedicat niciodată afirmarea rolului de „avangardă” al partidului, În raport cu clasa muncitoare sau chiar cu Întreaga societate, nici exigenta impusă cadrelor de a se afirma drept „cele mai bune” În toate domeniile. Istoria Parteihochschule Karl Marx scrisă de Helmut Neef, fost profesor al acestei școli, este poate excepția care confirmă această situație
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a trecut În rîndurile partidului național-liberal pentru a-i Întări aripa stingă, cu obiectivul declarat de a renunța la utopii pentru a face posibile reforme politice reale. Lenin a fost constant neîncrezător În reprezentanții proletcultismului, acuzîndu-i că propovăduiesc neparticiparea maselor muncitoare la programele de instruire și alfabetizare În care aceștia vedeau primejdia de difuzare a culturii burgheze. Dar, punînd În discuție anticomunismul intelectualității, Lenin folosea de fapt același tip de argumente că și adversarii săi, ceea ce indică acordul lor În fond
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de resentimente antiintelectualiste, ca și propria incapacitate de a se sustrage ambiguității. Aceasta va constitui una dintre problemele pe care socialismul de stat nu va fi capabil s-o rezolve, datorită obligației la care singur s-a constrîns, dominația clasei muncitoare. Găsim aici originea ideii de clase pregătitoare pentru copiii muncitorilor și țărânilor, care au existat sub numele de Arbeiter und Bauern Fakultät În RDG. În această nouă instituție, cursul lui Bogdanov (știință universală a organizării sau tectologia) a fost eliminată
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Victor Hugo” (număr unic, scos la o sută de ani de la nașterea scriitorului francez), în care semnează poezia militantă Jos arta! și traduce din opera acestuia. Până în 1907, precum și după 1912, este prezent cu versuri și cronici rimate în „România muncitoare”, „Tribuna liberală”, „Arhiva”, „Curierul român”, „Avântul”, „Arta”, „Renașterea”, „Reînvierea”, „Viitorul social”, „Pagini libere”, „Scena” ș.a. și redactează revista „Țivil-Cazon” (1906). A fost redactor la ziarele „Adevărul” (în care ține și o rubrică interesantă prin atitudinea polemică, având titlul „Carnetul meu
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
până în februarie 1988, la Novi Sad din februarie 1988 până în 1990 și din nou la Pancevo din 1990, ca organ al Uniunii Culturale a Românilor din Banatul iugoslav, apoi al Frontului Popular pentru Voivodina și al Uniunii Socialiste a Poporului Muncitor din Voivodina. Publicația a avut numeroși redactori responsabili: Aurel Gavrilov, Ion Marcoviceanu, Aurel Trifu, Ion Tăpălagă, Tudor Ghilezan, Florin Ursulescu, Costa Roșu, Ioța Bulić, Pavel Șămanț. Editează suplimentele „Cuvântul tineretului” (1945-1947), „Tinerețea” (1948), „Bucuria pionierilor” (1946, devenită „Bucuriile copiilor” din
LIBERTATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287799_a_289128]
-
ianuarie 1905 participă la o manifestație de solidaritate cu revoluția rusă, este arestat și trimis la Brăila, unde e judecat și condamnat, dar cu suspendarea pedepsei. Întors la București, ia contact cu mișcarea socialistă. Debutează cu articolul Regina-Hotel în „România muncitoare” (38/1906). În decembrie își începe peregrinările prin lume, îmbarcându-se clandestin, la Constanța, pe vaporul „Împăratul Traian”. Ajunge la Alexandria, în Egipt, iar la începutul anului 1907 se află în portul Pireu. Face prima tentativă de a ajunge în
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
orașul Heliopolis, unde leagă prietenie cu Bacâr, un limonagiu care îl primește ca vânzător. Aflând însă că mama sa era grav bolnavă, vine la Brăila. Se încadrează activ în mișcarea socialistă, începând să desfășoare o bogată activitate publicistică în „România muncitoare”, la care colaborează câțiva ani. În octombrie 1909 participă la manifestația de protest împotriva deciziei de a i se interzice militantului Cristian Racovski să revină în România. În aceste împrejurări, alături de I.C. Frimu și alți socialiști, este arestat și închis
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
lor au pledat N. Fleva, C. Mille, Radu D. Rosetti, N.D. Cocea și s-a obținut achitarea. În februarie 1910, la Congresul de reconstituire a Partidului Social Democrat din România, I. este ales unul dintre cei patru secretari. În „România muncitoare” (83/ 1910) publică prima sa scriere în proză, schița Mântuitorul (amintire de la un Crăciun), semnată Istrian. În noiembrie 1911, când apar primele simptome ale tuberculozei, se internează la Sanatoriul Filaret din București. În ianuarie 1912 pleacă la Cairo spre a
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]