1,414 matches
-
-l văzu adunând o cantitate amenințătoare de cuvinte, așa că Îi explică: — Ați fost atât de Îndatoritor cu mine. Era foarte frig afară, În aerul liber, așa că Începură amândoi să se miște. Noroiul Înghețat trosnea și se crăpa lângă pantofii ei, murdărindu-i ciorapii. — Mi-ar fi făcut multă plăcere, spuse el, Înșirându-și cuvintele cu multă corectitudine, și regret din tot sufletul că nu pot accepta. Cobor din tren la Belgrad În timpul nopții. Mi-ar fi făcut plăcere... Se opri la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s-o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?>” “ Moș Creangă nu era vânător înrăit, ca Sadoveanu sau Topârceanu. El a vrut doar să sperie ciorile, fiindcă îi murdăreau turla bisericii” - a precizat gândul de veghe. Cu această întâmplare în minte, am vrut să-mi deretic locul, pentru a mă așeza la treabă. O mulțime de pene, însă, și alte semne arătau că vulpea s-a ospătat în lege
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Maiana să nu-i poată vedea primul tatuaj, fiindcă o fată că ea, obișnuită să facă dragoste cu zeci de barbati ale căror corpuri erau complet acoperite cu desene atrăgătoare, nu putea decât să râdă de nimicul acela care îi murdărea lui brațul. Se întreba încă o dată dacă Maiana va accepta vreodată să devină soția lui și își aminti răspunsul ei, când îi propusese acest lucru pentru prima dată: —De unde vrei să știu, dacă n-am avut încă relații cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-i spele. Dacă era foarte cald, puteau chiar să facă o mică baie, fără să trebuiască să oprească vasul pentru asta. De asemenea, pe plasa erau tăiați peștii mai mari, înainte de a fi aruncați pe punte, ca să nu o murdărească de sânge, iar alteori era folosită pentru a purta discuții mai lungi, fără să-i deranjeze pe cei care dormeau. Se pare că asta dorea acuma și Miti Matái, căci, deși era imposibil să-l audă cineva, coborî și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă tuneluri pe sub piele, obligându-i să se scarpine întruna, la orice oră din zi sau din noapte. Erau atât de murdări, cu toate că aveau marea alături, încât era absolut de neînțeles cum de puteau preferă să-și țină pe ei hainele acelea groase și călduroase, când ar fi putut intra în apă, să se răcorească și să scape atât de mizerie, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi avut și noi cuțite și oale, argumenta grăsanul. — Sau poate că ar fi distrus-o, punctă, ironic, Roonuí-Roonuí. Eu sunt de acord cu Miti Matái, si anume ca nu sunt zei. Sunt niște simpli oameni, chiar niște oameni foarte murdări. Noi trebuie să-i ajutăm și apoi să ne vedem de drum. Hotărâră așadar, de comun acord, să facă astfel, dar era evident că, oricât de mizerabili și de împuțiți li s-ar fi părut, pasagerii de pe Sân Juan Nepomuceno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un rotocol de fum care murdări aerul dens și fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării pe care o desfășurăm... Dar numai în ceea ce privește țelul ei imediat. În legătură cu țelul celălalt, cu cel final, n-am niciodată îndoieli: trebuie să-l aduc pe Dumnezeu până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la chemarea lui Hristos și sămânța se prinde în ei, pentru că poartă în ei nevoia de a Crede într-o Ființă Bună la Suflet care să-i apere de nenumăratele primejdii ce-i pândesc - trase din nou din pipă și murdări iar de fum liniștea selvei. Cu toate acestea, continuă el, când e vorba să-i adaptezi la lumea noastră, la secolul în care trăim, totul devine mult mai complex. Într-atât de complex, încât ajung să fiu descumpănit. Credința noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să se stăpânească și reuși să evite râsul. Îi fu milă de ea și simți chiar și o anume tandrețe. Simți ceea ce simțea pentru Tom-Tom când se târa la picioarele lui, scâncind pentru o mângâiere și cerând iertare pentru că se murdărise la bucătărie. Zâmbi ușor și clătină din cap în semn de încuviințare. Fata păru mulțumită și se îndreptă spre vatră, peste care era cât pe-aci să cadă, călcând pe poalele ciudatei ei îmbrăcăminți. Se sprijini de masă, își reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
meu, care bate: Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionții îmi sunt plini de picurii nopții." 3. "Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăși?" 4. Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, și mi-a fost milă de el atunci. 5. M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mîinile mele picura smirnă, și de pe degetele mele picura cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
care ploaia face ravagii. Bondocul vine cu notarul, cu martori, cu adălmașul și tot tacîmul. Se semnează, se bate palma și un camion înoată la deal. Vine să încarce ce vei lua în apartament. Nu vreau nimic. Bulendre păduchioase, ar murdări apartamentul! Apartamentul era mobilat, avea televizor, radio, mașină de spălat, frigider și tot tacîmul. Hai să te duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
d’Assisi și ți se Închid toate ușile pentru că delictul de lipsă de cultură este mult mai grav decît delictul de lipsă de caracter. Și tu știi foarte bine că te-ai culcat În așternuturile atîtor cărți pînă le-ai murdărit, le-ai subțiat, le-ai destrămat - și ce se mai poate păstra din resturile unor urzeli deșirate? Poate doar mirosul lor și o vagă senzație de anotimp comun care intră numai În clasificarea ta cea mai intimă. De unde să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta lui rahat ăștia-s obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și le murdărească nu vor să-i supere nici pe alții și nici pe ei or asta nu se poate cum spunea biata maica mare și cu dînsa-ntr-Însa și cu sufletu-n rai că și Wanda vai cum să se preteze și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie, pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în vas, a și sărit înapoi. Am tot pus-o la loc, am tot acoperit-o cu mai mult pământ, dar tot nu stătea. Eram uluită de tot ce se întâmpla. Deodată am auzit o voce subțirică: — Hei! Hei! Mă murdărești, mă îngropi, lasă-mă să ies! — Tu poți vorbi? — Desigur ! Cum să nu?! Dar de ce sari din ghiveci? Pentru că eu vreau să rămân mică, lângă suratele mele de la magazin! — Dar rolul tău este să crești mare și să te transformi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
violenței: pumni și lovituri îndârjite cu capul (berbece); afurisiteke de șuturi în fluierul piciorului le lasă în seama Sophiei, care le aplică mereu. Ca două pistoane ale unei mașinării complicate, acționând alternativ. De parcă tot ce vroiai era să nu te murdărești pe mâini și de‑aia lăsai totul în sarcina picioarelor, îi spune mai târziu Rainer, cuprinzând‑o tandru în brațe. Se îndepărtează totuși rapid, lovit în rotulă, înăbușindu‑și un strigăt înciudat. Ea nu vrea să fie îmbrățișată. Rainer, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
O mână care se ocupă cu număratul banilor apucă mâna Annei (după ce aceasta nu dăduse până atunci semne de împotrivire) și o conduce încet spre ce are funcționarul mai de preț; e o mână care n‑are nevoie să se murdărească la locul de muncă. Se observă că mâna are îndemânare și finețe. Știe cum să procedeze. Să numere bani străini, câtă vreme e lumină afară, iar acum, în întunericul anonim, să ducă mâna unei fete la centrul vieții. Acolo‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei. Are un gust dulce. Dulce mai e și Sophie asta! Parcă ar fi spălată cu un detergent special pentru lucruri de lână, sau nu, mai degrabă parcă ar fi ceva ce n‑are nevoie de spălat, fiindcă nu se murdărește niciodată. Angora. Unei fete dulci îi dai guriță pur și simplu, fără s‑o mai întrebi, zice cântecul popular și tace de‑ndată speriat, căci toate astea s‑au adeverit. Această mică scenă lasă în urma ei doi oameni satisfăcuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Mă plictisiți. Hai, te rugăm, Rainer, așează‑te iar lângă noi. Voi chiar nu pricepeți nimic, cu asemenea oameni nu poți să treci niciodată la fapte. Dau mereu înapoi, pentru că sunt lași și mediocri. Rainer vrea ca alții să‑și murdărească mâinile în locul lui, pentru ca ale sale să poată rămâne curate. Ceilalți trebuie să acționeze pentru el; el se va ține departe de faptă, îi va instiga în schimb pe alții. Totuși din bani își va lua și el partea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a treia oară când mâna Annei, acum încleiată cu gumă, o pornește la drum, iar Hans o tolerează, flatat. Mai bine vrabia din mâna Annei, decât Sophie de pe gard. Rainer chibzuiește cum să‑i instige pe ceilalți fără să‑și murdărească prea tare mâinile. Mai întâi, are nevoie de un amplasament înalt, pentru perspectivă; Hohe Warte i‑ar servi mai bine scopului decât statuia Elisabethei din Volksgarten. Pentru că lumea se împarte în oameni cu stofă de lider și alții, el preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
garderobă. Sophie iese deja dintr‑o cabină, gata îmbrăcată și pieptănată, ce drăguță e cu buclele astea umede la tâmple, încât lui Rainer îi vine să le atingă ușor cu mâna, dar poate că și acest mic gest le‑ar murdări. Arată atât de drăgălaș, Sophie. Dar imediat o să plece, așa că spune: pe mâine, azi mă grăbesc. Mâine avem multe de discutat, m‑am tot gândit la chestia cu atacurile. Aceste cuvinte întunecă impresia generală de limpezime pe care a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
propria pulă, de parcă ar vrea să treacă o sârmă printr‑un zid, când de fapt nu reușește decât să tragă de el însuși. Sophie ar vrea ca Hans să ejaculeze și chiar i‑o spune. Hans n‑ar vrea să murdărească brocartul fotoliului cu sperma sa. Sophie spune că poate s‑o facă, la urma urmei e fotoliul ei. Bine, atunci îți murdăresc fotoliul, gâfâie Hans cu regret și chiar i‑l murdărește. Curând în camera asta o să fie peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
însuși. Sophie ar vrea ca Hans să ejaculeze și chiar i‑o spune. Hans n‑ar vrea să murdărească brocartul fotoliului cu sperma sa. Sophie spune că poate s‑o facă, la urma urmei e fotoliul ei. Bine, atunci îți murdăresc fotoliul, gâfâie Hans cu regret și chiar i‑l murdărește. Curând în camera asta o să fie peste tot numai spermă care pute a pește, se gândește Sophie și‑l expediază repede pe Hans. # În mod excepțional, Hans acceptă să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i‑o spune. Hans n‑ar vrea să murdărească brocartul fotoliului cu sperma sa. Sophie spune că poate s‑o facă, la urma urmei e fotoliul ei. Bine, atunci îți murdăresc fotoliul, gâfâie Hans cu regret și chiar i‑l murdărește. Curând în camera asta o să fie peste tot numai spermă care pute a pește, se gândește Sophie și‑l expediază repede pe Hans. # În mod excepțional, Hans acceptă să i se plătească salariul ce i se cuvine fără să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
primul care golește scrumiera, deschide geamul. * Spiritul ăsta igienist mă mânase și pe mine afară din casă În acea dimineață de august. Mătușa Clara, gazda mea de peste vară, se apucase pe la 9 să spele cele câteva vase, pe care le murdărise sărbătorindu-și, de una singură, ziua de naștere. Iar eu, după ce făcusem o baie, am Încercat s-o ajut prin bucătărie, dar, cum nu mai era mare lucru de făcut, am decis să ies cu bicicleta, să mă zvânt. Străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]