4,695 matches
-
trădători ce-au pornit vânătoarea în lume... să-ntindeți capcane pe fiecare câmp roditor și să-ngropați sub brazdă ticăloșia vânzătorii de semeni ... acești diabolici născuți dintr-un blestem... și cine mai știe vreo rugă ( de mai știe...) s-o murmure ușor ( ca pentru sine) iar fiecare lacrimă prelinsă în țărână să stingă iadul cuibărit ca o fiară în inimă haină... să ridicați ziduri și munți de întuneric niciodată lumină... în calea nelegiuirii și-a celor botezați cu “apa crimei”.... ... să
VÂNĂTORII DE SEMENI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359398_a_360727]
-
acest colțișor ferit de gălăgia de afară. - Încântat!... Poftiți dragii mei, luați loc. „Ce-mi place zvârluga!...” și tot o urmărerea cu privirea sa avidă ca a unui însetat după o cupă de apă proaspătă luată din izvorul fermecat, care murmură a dor în Fântâna Zilelor. Cei care l-au urmat pe conașul Pandelică erau: Petre Bușoiu (soțul „vrăjitoarei” Bușica, care se lăuda că a fost ofițer de cavalerie în Regimentul de gardă al regelui, iar acum este domnul „maior” în
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
rătăcirii? Ai mâinile scăldate-n sânge, iar firea ta-i dușmană Firii... Credeai că poți să te ascunzi de ochiul Meu preavigilent, când sângele lui Abel strigă că te-ai purtat ca un dement? (Cain tremură și cade cu fața la pământ, murmurând: Îndurare, Doamne!) Domnul continuă: Nu îndurare ți se cade după a ta nesocotință, ci de căință și ispașă e mare, mare trebuință... Dar dacă viața-ți este dragă chiar cu torturi de nedescris, ți-o dăruiesc, ca traiul zilnic să
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
Julea, Maria Stoianov, Olga Ciolacu au transmis pe lângă grație și amploare dăruită iubirii, și o stare de romantism exacerbat, iar prezența Anei Barbu alături de Fuego a fost, probabil, momentul în care feminitatea s-a contopit cu puterea, iar glasurile au murmurat dragostea pentru cântec și pentru publicul care a trăit la unison cu Fuego, imensitatea dorului și a trăirilor, copleșindu-l cu aplauze . Surprizele nu au lipsit din cadrul concertelor. De la momente pasionale de tango argentinian pe acorduri de Gotan Project, până la
CE SERI MINUNATE! – CONCERTE, FUEGO LA CHIŞINĂU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359420_a_360749]
-
și retrăia momentele petrecute cu Iepurilă. Părea atât de îngândurată... sau poate cugeta la viitorul ei care acum părea încărcat de singurătate. Frica aceasta părea să nu-i dea pace și din când în când scotea câte un oftat și murmura: -De ce? De ce nu ai fugit Iepurilă? De ce te-ai lăsat prins de lăbuța neîndurătoarei pisici? Nu știai că arma noastră împotriva primejdiei este fuga? Of, sau poate nici nu te-ai ferit, convins fiind că Pițișor îți este prietenă
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
pleacă te rog! Ia și visul cu tine. Doamne, cât aș vrea să mă rup Lațul mă strânge prea tare, Ia iubirea și tu cu ea...pleacă ! Am să găsesc alinare. Cântec de paseri și flori pe câmp, Izvorul ce murmură în vale, O căprioară venind să se adape Un fluier doinește cu jale. Știe povestea mea și a ta Doar ea mă întelege, Îmi spune un basm de demult uitat Cu zâne, prinți și prințese. Legenda spune că undeva, Departe
MĂ CHEMI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360288_a_361617]
-
Înapoi de la un antipod? Și nici dacă după moarte, viața Va porni spre alte începuturi Genele în somn dacă le scuturi Se derulează invers dimineața Că e destul să deschizi ochii Colbul lumii să ți-l ștergi din mers Și murmurând un singur vers Să te trezești în țara Mamei Dochii Și-acolo la intrare stă un sfinx Care-ți pune-o singură-ntrebare Și cine dă răspunsul, poa' să zboare În spații eterate într-adins Mă aflam la capul unui
LESTUL ŞI ZBORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360362_a_361691]
-
columbițelor de pe drum sau de sub streașină, poeme lungi, fantasciente, poemele disperanței, despre prietenul lui - Danubiul - fluviu definitiv, fluviu esențial cu care vorbea adeseori, în ceasurile în care timpul părea că stagnează. Și fluviul, doar fluviul îl asculta smerit, fără să murmure, fără să se zbuciume, ținându-și valurile în frâu, într-o adâncă venerație, fiindcă-i simțea freamătul lăuntric, geamăn cu al său, în nopțile cu furtuni cosmice și sufletești. Era fiul Dunării. Și Dunărea îl recunoștea pentru că, de acolo venise
CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFE DIN GALAŢI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360412_a_361741]
-
tare încât n-a mai putut scoate un cuvânt; medicii chemați la căpătâiul lui l-au văzut numai dând din mâini, bolborosind cuvinte de neînțeles și dându-și duhul Văzând că bolnavul murise fără ajutorul lor, medicii s-au retras murmurând: Așa mor oamenii mari: neînțeleși! Referință Bibliografică: Oamenii mari / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360461_a_361790]
-
Bâz Publicat în: Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului În locul acela, ziceau, e mai bine să nu te duci. De ce să nu fie bine, întrebăm, spuneți-mi de ce! Însă ei căutau încurcați către vârfurile pantofilor și murmurau crede-ne pe cuvânt, așa e mai bine. Dar uitați-vă ce minunăție de flori, ce lumină - strigam piciorul curcubeului îl văd scăldându-se între nuferi, trec păsări care par a veni din țară de dincolo de marginea lumii iar cerul
TRECERE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360475_a_361804]
-
concediu de odihnă. - Bine, dar... - Și acum, continuă cel ce se dădu drept marele Budha, să vedem ce ai făcut cu viața ta. Momente de liniște se așternură, Popescu Altoi își revăzu întreaga viață, timp în care entitatea de lumină murmură de câteva ori, ușor încruntat: - Hm-mm ... hm-mm ... ! - Rău nu ai făcut, dar nici preceptele religiei mele nu le-ai respectat. - Bine, dar eu sunt creștin, strigă disperat sufletul lui Popescu Altoi. - Pentru a-ți curăța spiritul, te vei reîncarna într-
NU-I PENTRU CINE SE PREGĂTEȘTE, CI PENTRU CINE SE NIMEREȘTE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360504_a_361833]
-
biliard enorm Se mai juca cu jerbe neutronice incandescente Și gângurea în depărtări pierdute și quasare Sărea prin constelații pure inocente Și se scălda în marea Marelui Cel Mare Dormea pe câte o cometă cu părul despletit Solare adieri îi murmurau lumina harpă Visa la infinitul în trei chipuri nemurit Și se spăla pe față într-un ocean pe o pitică albă Și alerga ca mii de ani lumină, chiar cu lumina contopindu-se Zbura din plus în minus infinit fugind
COPILĂRIA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360588_a_361917]
-
fiu dat afară din școala înainte chiar de a începe. - Dumneata ești Pascu Balaci?” m-a întrebat profesorul, necrezând că un elev slab și pirpiriu se ridică din chiar a doua bancă, dirigintele Rif Teodor, aranjându-ne după înălțime. - Da...!”, am murmurat eu, abia auzit, mai mult mort decât viu. Atunci, pe vremea mea, era un respect deosebit pentru profesori, un soi de teamă și venerație care cred că nu se mai întâlnesc azi, odată cu ”democratizarea” prost înțeleasă a relațiilor între dascăli
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
dragoste eram cu totul altul, Un val - tzunami mă purta peste ocean, Ce a urmat era, desigur, un dezastru, Dar ce dezastru, ce frumos noian. Acum, în fața voastră vin sărac în fapte, Un geamantan de vorbe, încă-s viu, Mai murmur un cuvânt acolo, de iubire, Dar îl aude doar un câine-n Cișmigiu. Referință Bibliografică: Subordonare / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 579, Anul II, 01 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate
SUBORDONARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360017_a_361346]
-
dar...ea cu parul castaniu roșiatic, îi acaparase atenția. Râdea fără să-i pese de strâmbăturile din nas ale mironosițelor. Se desprinse de lângă balustradă și se îndreptă spre ea. Capetele se întorceau, agitate, în jurul lui, oamenii șușoteau curioși. Ce tupeu",murmurau unii. Se opri în fața ei și îi întinse brațul, invitând-o la dans. Fascinanta, frumoasa creatură, a acceptat. Ochii lui întunecați o fixau plini de promisiuni tainice. Îi cuprinse mijlocul, lipind-o de trupul lui suplu si puternic. Se mișcau
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
Nu mi te-au răpit de tot Și îmi spun că nu se poate Simțurile să mă înșele Când pe propria mea piele Simt iluziile toate Spune-mi c-a fost doar o glumă Cum pierzi într-o gară trenul Murmurând apoi refrenul Toamnelor când cade brumă. Referință Bibliografică: În oglinzile din ape / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 579, Anul II, 01 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN OGLINZILE DIN APE de ION UNTARU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360065_a_361394]
-
DE DRAGOSTE Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 226 din 14 august 2011 Toate Articolele Autorului S-au strâns privighetorile în crâng Amorul nostru în canturi să ni-l fure Și-apoi, în nopți, la toti să îl murmure Când inimi întristate iubirile își plâng. Eu cred că luna rea le-a dat porunca Îi e prea greu iubirea să ne-o-ndure Când îți sărut eu ochii tăi de mure Ea văd cum umbre-aruncă peste lunca. Își pune
NOAPTE DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360106_a_361435]
-
strop de apă, De m-ai picura cu ceară! Căci din nou pe trei corzi zice, Dor de codru-mi-e-a-pleca; Chirea cântă: „Măi voinice, Sus pe munte-i mândra ta.” Coarda groasă iar vibrează, Dealurile plâng și ele... Și Oltețu-mi lăcrimează - Murmurând în pietricele. V Trag cortina ca pe-o spumă, Totu-i viu ca altă dată: Amintirea de-i postumă, Crâșma n-o uiți niciodată. Viața, uneori, e-o glumă, Dar ne-a-nveselit cândva; Mulți amici au s-o mai spună: “Cârciumioara
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
real, realizarea iubirii nu e posibilă, ea se poate produce numai în lumea magică. Din epoca vieneză, probabil inspirate de frumoasa pe atunci Veronica Micle, (G. Bogdan-Duică) sunt faptele trăite din poezia „Frumoasă și jună”: „Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul tău moale tu viața mi-o legi- O știi și te faci că nu o înțelegi! Șireată și dulce- copil vinovat- De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
să ne mai privească. Se ducea în eternitatea romanelor lui, să-și întîlnească personajele, pentru că, de noi, muritorii de rînd, se săturase definitiv. Sexagenarul Caiafa discuta în șoaptă cu turcul Fadul, Estera își rezemase capul de umărul lui Mancuse și murmura ceva, cu un aer pierdut, romantic, iar Bellerophon îi povestea, cu voce tare, Afroditei, cum i s-a rupt lanțul de la Pegas și cît de necăjit este din cauza asta. Mai încolo, la o masă aflată în umbră, cineva povestea că
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
fiecare nu mai seamănă demult între ele ? mirosul de iarbă tăiată și uscată la soare îl îndeamnă să spună adevărul până la capăt să-i ascultăm povața că trebuie să ne întoarcem din nou în timp să nu rătăcim izvorul care murmură nici să zăbovim în singurătatea din noi O întrebare îmi stăruie totuși pe buze : nu-i așa că atunci când reînălțați din umbre casa în care v-ați născut și zidurile școlii în care ați învățat pare că n-ați plecat niciodată
RĂBOJ PRIN VREMI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359605_a_360934]
-
ca și un Dumnezeu al sufletelor pierdute în refugiile invocate de ele însele...oamenii fug să scape, și cel mai apropiat loc este adâncul neștiut al sufletelor lor...uneori, însă e periculos.Există riscul neîntoarcerii...vorbim diseară. Odihnă plăcută! Gențianne murmură un ''noapte bună'' abia șoptit .Îi era teamă să nu fie iar unul din visele ei.De fapt, în ultima vreme, nu mai știa ce e realitate, ce e coșmar, ce e vis? Plutea într-o nebuloasă din care nu
FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359642_a_360971]
-
adunaseră mulți oameni, femei, copii și bătrâni cu ce mai reușiseră să mai aducă din gospodării. Făcuseră un foc mare și stăteau în jurul lui ca să se încălzească. Se priveau tăcuți și îngândurați. - Se vede că așa ne-a fost scris! murmură o femeie. - Trebuie să fie o scăpare! oftă încrâncenat soțul ei. - Există o scăpare, măi, oameni buni! se auzi, abia șoptit și tărăgănat, glasul unui bătrân înfofolit într-o șubă și cu căciula îndesată pe cap. - Care? Cum? Ia spune
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
e cârtitor de cum a văzut lumina zilei, a vrut mai mult decât un pumn de mană cerească, gratuită și care se putea mânca fără mari eforturi. El râvnea la oalele cu carne de vițel din Egipt și au început să murmure. Nu degeaba a rămas vorba: „Nemulțumitorului i se ia darul”. Dacă nu știi să mulțumești pentru ce ți s-a oferit, poti rămâne într-o zi cu mâinile goale. Și așa, israeliții au hălăduit în deșert 40 de ani până
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359201_a_360530]