2,953 matches
-
în conversație persoana a doua plural, cred că din cochetărie; eu îi vorbeam asemeni. Mai era din parte-i o anume ciudățenie de comportament, potrivit căreia i se părea firească (știam de la mătușă-sa, care făcuse cândva haz) primirea unui musafir de către o femeie (era vorba de ea), îmbrăcată numai într-un capot tras la repezeală peste trupul gol abia ieșit din baie, încins însă - în acoperire completă - cu un cordon strâns bine pe mijloc, neavând nici o importanță că musafirul, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unui musafir de către o femeie (era vorba de ea), îmbrăcată numai într-un capot tras la repezeală peste trupul gol abia ieșit din baie, încins însă - în acoperire completă - cu un cordon strâns bine pe mijloc, neavând nici o importanță că musafirul, fie el și bărbat, era înștiințat, drept scuză, asupra vestimentației grăbite, purtarea fiindu-i decentă, apoi făcând tratațiile de rigoare ce revin calității de gazdă, în timp ce frazele îi erau independente, ușor șugubețe, dar niciodată grosolane, sau impudice. - Ar fi cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în rest parcă nu exista, inclusiv guraliva doamnă Pavel; așa era dat atunci, ca cei doi bărbați, care se cunoșteau atât de bine, să se simtă izolați. Când am intrat, domnul Pavel se sculă în picioare, obiceiul lui față de orice musafir; era vesel sau numai politicos, - mă luă amical, oarecum patern, după umeri în sufrageria de alături. După o jumătate de oră, devenise vesel după păhărelele de palincă pe care le-a băut - patru la număr - încât atunci când ciocnirăm pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea în anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mâna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și de scopul pentru care venisem, ce nu îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de pat; femeia avea ochii înfundați în orbite, era trist s-o privești, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o improprietate a verbelor întrebuințate, născută din obsesia tinereții răpite, care-și cere dreptul la viață acum, abia acum, în spațiul tardiv al narațiunii” Îl văd ridicându-se: - „Când am ajuns acolo, am fost «poftit» (acesta e cuvântul), ca un musafir, într-o încăpere cu mobilă simplă dar cu o oarecare eleganță, o preocupare pentru estetică ai fi spus, ceea ce m-a mirat. Până acolo însă, am străbătut niște culoare, totul curat. Poftit în birou, fui întâmpinat de șeful acelei instituții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în curte să încerce la ușa de intrare din față, ce dădea în antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tânăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile înflorate în fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fâstâcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvând, gândi el, cât mai politicos suavul impact la care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu pentru curiozitatea ce se naște în asemenea situații, ci ca pentru un popas înainte de a intra în camera propriu-zisă, unde totul era aranjat la locul lui, cu o estetică improvizată ce impusese câteva mici modificări, și care-și aștepta musafirii pe care-i știam că vor veni dar nu chiar atât de matinal. Intrând, râsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zâmbet, un zâmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajându-i fragilitatea - mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în acele locuri erau acolo. Fiica Anei și cu soția lui Lung serveau, aveau grijă de toate câte mărunte ale acelei seri. Lung se simțea stânjenit, timid în lumina odăilor, în vorbăria și râsetele noastre, - și eu împotriva etichetei de musafir, ignorând cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai întâi, anume pentru a-i stinge complexele, însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara aceea era și a lui. Seara Dumnezeirii care e a tuturora și care pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Să vorbiți dumneavoastră cu cine o fi. De dumneavoastră se vor teme sau se vor rușina. - Sigur că da, răspunsei, iluminat parcă. Vrui s-o servesc cu o dulceață din borcanul pe care îl aveam de la doamna Pavel anume pentru musafiri, și să-i fac o cafea, dar refuză, invocând o nu știu ce grabă gospodărească. La plecare îmi mulțumi pentru „ajutorul” promis, și după câteva zile, împreună cu ea, m-am dus la atelierul de „Sculpturi funerare” și am vorbit cu responsabilul, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui, între mândrie și umilință, de om al câmpiei; visase la vremi ce zadarnic așteptase să vină. Mai era puțin ca ziua să fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, când amurgul aluneca în camera altădată plină de râsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumânarea de datină veghea ușor tremurândă somnul nedrept al învățătorului; la căpătâiul lui plângea ca un copil un bătrânel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îngropați sub tufele sprâncenelor. Umbla numai puțintel într-o parte: avea un ușor beteșug la un picior. M-a cinstit foarte prietinos cu apă rece; și nevasta lui a pus într-o oală cu borș o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin șura curată și prin ocolul vitelor. - Și într-un târziu, după ce ospătai, gospodarul îndrăzni să se așeze mai la o parte pe prispă, și chemă cu glas potolit pe nevastă-sa: —Marghioliță, vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avion spre Rio etc., ca și cum...), și mama s-a dus cu ea deoarece îi place la nebunie să vadă cum arată în interior casele altor oameni. Spune că e de necrezut câtă mizerie poți găsi acolo, atunci când nu se așteaptă musafiri. Asta e o enormă consolare, care o ajută să trăiască mai ușor în propriul cuib nu tocmai impecabil. Totuși, pentru că viața ei începuse să semene, pentru oricât de scurt timp, cu un film polițist, mama s-a lăsat luată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de meditație pentru femei de Ziua Recunoștinței, unde să danseze în pielea goală și să-și vopsească trupul în albastru sub luna plină. În loc de asta, revenise la tradiție - curcan, cele mai bune pahare de cristal etc. - pentru că îl aveau ca musafir pe „micul Jack“. E adorabil, de-a dreptul adorabil. Te rog, vino să-l cunoști și tu. Nu. —Dar... — Nu. — Erai o fată așa drăguță pe vremuri. Asta a fost înainte să aflu că soțul meu mort a avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
maică-mea și cu Warda, de pregătirea mesei s-au ocupat cele două bunici ale mele, împreună cu slujnicele lor. Mama nu a asistat la sărbătoare, dar mi-a mărturisit că se strecurase ușurel afară din odaia ei că să vadă musafirii și să-i asculte ce spun. Atât de mare îi era emoția, încât până și cel mai mic amănunt i se întipărise în minte. Adunați în patio, în jurul fântânii din marmură albă cizelată, a cărei apă răcorea atmosfera atât prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încât până și cel mai mic amănunt i se întipărise în minte. Adunați în patio, în jurul fântânii din marmură albă cizelată, a cărei apă răcorea atmosfera atât prin zgomotul făcut, cât și prin miile de picături pe care le împrăștia, musafirii mâncau cu atât mai mare poftă cu cât erau deja în primele zile ale ramadanului și își întrerupeau postul, sărbătorind intrarea mea în comunitatea Credincioșilor. După spusa maică-mii, care avea să se desfete a doua zi cu ce rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
turtele acelea calde cu brânză albă pudrate cu scorțișoară și muiate în miere, la prăjiturile din pastă de migdale sau de curmale, la plăcintele umplute cu semințe de pin și cu nuci și parfumate cu apă de trandafiri. La ospăț, musafirii n-au băut decât sirop de migdale, se jura maică-mea cu evlavie. Se ferea să adauge că, dacă nu se turnase picătură de vin, era doar pentru a se respecta luna sfântă. Circumcizia a prilejuit întotdeauna, în ținutul al-Andalus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și cântate pe toate tonurile de către bărbier în persoană, aceste stihuri ale unui bătrân poet din Saragosa au marcat sfârșitul ospățului și începutul ceremoniei propriu-zise. Tatăl meu a urcat la catul de sus pentru a mă lua în brațe, în vreme ce musafirii se strângeau în tăcere în jurul bărbierului și al ajutorului său, un băiat tânăr fără barbă. Hamza îi făcu semn, iar acesta o porni în jurul patio-ului, cu un felinar în mână, oprindu-se dinaintea fiecărui invitat. Trebuia să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
localitate, l-am însoțit pe genovez la o cină oferită de furnizorul său. Locuința era bine construită, cu marmură și majolică, având pereții îmbrăcați în țesături din lână fină, iar podelele acoperite cu covoare tot din lână, plăcut colorate. Toți musafirii păreau a fi oameni prosperi, astfel că nu m-am putut împiedica să-i pun gazdei noastre, exprimându-mă cu mii de precauții, o întrebare care-mi frigea buzele: cum se făcea că oamenii acelui ținut friguros de munte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
piciorul peste cel al Fatimei, verișoara mea, soția mea, în clipa în care intra în camera nupțială, în timp ce la ușă o femeie din vecini aștepta rufa îmbibată în sânge pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară, că soțul era potent și că sărbătoarea putea începe. Ritualul mi s-a părut interminabil. Încă de dimineață, femeile care se ocupau cu îmbrăcatul, pieptănatul și epilatul miresei, printre care Sara cea de neînlocuit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa, vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit, pământul a început să vibreze sub pașii dansatorilor. M-au chemat și pe mine foarte curând ca să mă alătur sărbătorii. Au stăruit: aveam tot timpul să-mi văd soția deoarece, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stabilirii contractului, acesta băgă de seamă icoana și crucea de pe perete. Mă rugă să le dau jos. Nu pot, i-am spus. Am făgăduit proprietarului acestei locuințe să nu mă ating de ele până la întoarcerea sa. Omul legii părea încurcat, musafirii așijderea. Până ce interveni Nur: — Dacă nu pot fi scoase aceste obiecte, nimic nu interzice să le acoperim. Și, fără să aștepte vreun răspuns, apropie de perete un paravan damaschinat. Satisfăcut, notarul a purces la ceremonie. N-am rămas mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
străzile din Fès a fost afișată și citită o proclamație care vestea că se pusese un preț pe capul Iscoditorului. Locuințele noastre au fost puse sub supravegherea poliției. Se aflau acolo zi și noapte agenți care puneau întrebări minuțioase oricărui musafir, astfel că nici prietenii cei mai apropiați nu mai cutezau să se arate alături de rudele proscrisului. De atunci, în fiecare săptămână, se dădea citire unei noi proclamații care îi acuza pe Harun și banda lui că atacaseră un convoi, jefuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost căminul lor de mult pierdut, renunță să-l mai muștruluiască pe Sampath fiindcă se cățărase în copac și-și direcționă atenția asupra altor probleme. În tentativa sa de a spori confortul lui Sampath ca acesta să-și poată întâmpina musafirii într-un mod mai potrivit cu viziunea despre viitor a tatălui său, apelă la ajutorul lui Pinky, Ammaji și Kulfi. Ele priviră problema cu seriozitatea cuvenită în vreme ce sorbeau cești interminabile de ceai cu lapte. Oare ar fi frumos să aibă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
năut. — Unde să-mi încep căutarea? Care e punctul de plecare? Sampath zâmbi; apoi căscă și-și trase pălăria pe ochi. Obosise și, la fel de repede și de ușor ca un copil, adormi. O tăcere plină de șoapte se așternu peste musafiri. Kulfi se ridică fără nici un sunet și se îndepărtă în vârful picioarelor ca să se apuce să pregătească cina lui Sampath. În Shahkot, gătea doar din când în când, în momentul în care inspirația urca din adâncurile subconștientului ei, se năpustea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în aer asemenea parfumuri că nimeni nu rezista să nu-și bage nasul între petalele aromate. Încet, dar cu o voce sigură, plăcută, domnișoara Jyotsna începu să cânte: „Se văd urme de pași intrând în casa mea, dar nu am musafiri, Se aude muzică prin copaci, dar vântul e liniștit. Se văd urme de degete pe lucrurile mele, Dar nu se potrivesc cu ale nimănui din casă! O, Doamne, Acest joc de-a v-ați-ascunselea Ar obosi până și pe cineva plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]