2,646 matches
-
cu pribeagul. Noapte de nesomn și gânduri... Voinea află dela târg, de la maior, că Maria a plecat la țară și vine s-o vadă... Când pleacă Voinea cu Maria și cu bătrânul spre Plopeni, începe a vorbi (în glumă) cu mustrări felurite (cu M îi ziua de 11 Mai) cu vizitiul lui. Un țigan care și-a făcut poartă nouă și o admiră, iar gard n-are deloc... O femee care-și tunde bărbatul dinaintea casei... Săteanul care și-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o imagine și un fir de lumină într-un vers ori într-o frază a lui Goethe. Goethe nu-i scris pe nici o stâncă. Se pregătește și aici lumea de Crăciun. Mâncare multă pretutindeni, ca și cum n-ar fi de față mustrarea apelor medicinale. În toate casele se aduc brăzișori pentru "Tanenbaum". Se jertfesc animale, paseri și brazi pentru cel care a propovăduit cu totul altă jertfă. 24 Dechemvrie. 1937 Să fie știrile de neliniște și de neașezare a unui regim acceptabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o Eugeniță Costea așa cum ași interpreta-o eu. Ași îndrăzni chiar să susțin că aceasta din urmă ar fi mai interesantă pentru că n-ar fi mai adevărată. După lungi discuții am cutezat să scriu așa ceva și am rămas împovărat de mustrările tuturor. Discuție asupra ochilor și fizionomiei Eugeniței. Pe cât știu eu avea ochi negri. Se pare că nu. Dar eu susțiu că are ochi negri și era așa și așa etc. Nu era frumoasă, dar avea cap interesant și mutră voluntară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a părea prea largi, atrăgând atenția profesorului. Bine nu știu ce și cum s-a întâmplat. Puteau să se întoarcă în stare mai proastă.. I-am iertat. D-l G. M. Vlădescu, scriitor român, după ce mi-a adresat o scrisoare deschisă de mustrare pentru felul cum sunt conduse lucrările Consiliului Casei Scriitorilor, îmi mai trimite și o scrisoare-circulară particulară în care își arată punctul său de vedere încă o dată. Acuma d-sa crede că legea Casei Scriitorilor creiază scriitorilor "un drept", că deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care voi locui un timp, rămâne cămin cultural al generațiilor ce vin, care își vor aduce cu dragoste aminte de mine. [NOTE despre opera literară] Îmi pare rău că, judecând opera literară a timpului, mă văd silit să adresez o mustrare unora dintre scriitorii noștri de talent. E vorba de transcrierea naturalistă a înjurăturilor, prea frecventă astăzi. E lenea de a căuta și a găsi echivalentele artistice pentru vorbiri triviale. Poate fi găsit un motiv artistic în asemenea transcripții care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ne mulțămim numai cu ceea ce e adevărat scump și fără scădere în opera marelui anonim. * Pe o femeie n-o dezonorează niciodată faptul că a fost iubită și cântată de un poet de talent. (Sainte Beuve). * Îmi pare rău că mustrarea mea atinge pe unii dintre scriitorii noștri tineri cei mai de talent. E vorba de transcrierea, frecventă astăzi, a înjurăturilor. Acest entuziasm pentru vocabulele rușinoase ar trebui răcorit. Pare a fi un fel de impotență artistică. Ar cuteza oare acești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vezi un lucru? Privește-l de aproape! Vrei să-l cunoști? Privește-l de departe!" Mi-am înaintat, e drept, alături de Alexandru Mușina și Virgil Podoabă, o "demisie" din generație. Nu atât de mediatizată pe cât de iritantă. Am primit și mustrări "logice" pe seama ei, ni s-a spus, cu temei, că așa ceva nu se poate face. Noi am făcut-o tocmai pentru că nu se poate face. Și din cauză că optzecismul devenise o provincie sufocantă, se baricadase într-o cetățuie de autoflatări. Poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în greaca veche, însă în vederile sale "urechiști", "lăutari". Ni-l putem imagina mustrându-i cu severitate, socotindu-i neîmpliniți pentru că nu și-au însușit limba lui Platon, pe Arghezi și pe Bacovia, pe Sadoveanu și pe Rebreanu. O asemenea mustrare i-a făcut-o postum și lui P. P. Negulescu. O intoleranță să zic o toană? a unui mare spirit. Îmi vine în minte și o comportare întrucâtva asemănătoare, cea a lui Adrian Marino, teoreticianul literar care nu-și găsea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din casă, dacă n-aș fi fost direct implicat în răsturnarea dictaturii. Nu cred că turnătorii, poliția politică, nomenclatura au astfel de probleme de conștiință. Poate, în zilele din finalul lui decembrie '89 să fi tremurat, dar nu că aveau mustrări de conștiință, ci de frică, plini de spaime că ar putea fi și ei judecați și condamnați pentru războiul de distrugere fizică și morală dus în contra propriei națiuni. Acum ne sfidează și au tupeul să ne dea tot ei, nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Noi toți greșim mai mult sau mai puțin dar trebuie să ne Întoarcem să ne ridicăm cât mai repede. Doamne Te rugăm ajută-ne ! Se spune ca Domnul Iisus fiind Răstignit, Iar tâlharul Baraba a fost eliberat, și Baraba avea mustrări de conștiință, el urmărea din apropiere ce se-ntâmpla la răstignire. Și privea dintr-o văgăună din apropiere stă tupilat ca să nu-l vadă nimeni. Se spune că atunci când era pe Cruce Domnul a ajuns la timp și unul dintre
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
văzut nimic! Nu i-a fost dat să vadă - Învierea ! a răsărit lumina, a Înviat Domnul Iisus! Ce mare bucurie pentru omenirea Întragă! Apoi, Baraba, văzând cele Întâmplate cu Patimile și Învierea s-a căit, a plecat de acolo cu mustrări și cuget, regretând faptele lui urâte, s-a dus la o mănăstire de monahi și s-a călugărit, căindu-se până la sfârșitul vieții lui. Este o Carte, se numește Baraba Tâlharul, este o carte bună, educativă, s-o citiți! a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o chestiune de viață și de moarte"! În iulie 1966, Neruda realiza un turneu de conferințe și recitaluri de poezie prin SUA, la invitația Pen Clubului din New York, primind, la inițiativa lui Castro, din partea confraților scriitori cubanezi, o scrisoare de "mustrare" pentru că a acceptat respectiva invitație. (azi toată lumea "de bine" regretând scrisoarea și mai ales tonul ei acuzator). Incidentul nu l-a împiedecat pe "Ambasadorul Neruda" în post la Paris să rostească o înflăcărată cuvântare cu prilejul "vizitei istorice" din 1971
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la deschiderea Teatrului Național. Toți au refuzat, iar Tzi gara a spus că de este ordin se duce, de este invitație nu primește. Prin urmare, Lupu Costache s-a pomenit singurul dintre notabili tățile române în sală. Furios, a făcut mustrări lui Tzigara, spunân du-i că unde e ministrul trebuie să fie și prefectul. Că d. Alex. Pisoski a fost internat; mare amic al vrăjmașului, le cânta laude la început, dar mai târziu a scris unui prieten la Berlin o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
moral și literar în tușe grotești, menite a-l discredita. Oare aici nu am putea avea imbolduri subterane, secrete? Despre acest aspect, geopoliticianul literar amână discuția pentru un nou volum, probabil. Să-l așteptăm. Până atunci aplaud la scenă deschisă mustrarea ce i-o face lui Neagu Djuvara pentru declarația că "publicistica lui Eminescu nu ar mai trebui reeditată". Subtil și ironic, ca un bonom și hâtru bănățean, Cornel Ungureanu iluminează această reticență: "De ce, se întreabă cei care nu știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eu o altă ciudățenie, care ar fi de necrezut, dacă nu mi s-ar fi întâmplat chiar mie. Să vedem ciudățenia, adause Codreanu, făcând un semn din ochi tovarășilor săi. Eu cetisem nu demult cartea lui Odobescu Pseudo-Cynegeticos și fără mustrare de cuget îmi însușii următoarea anecdotă vânătorească, localizând-o după trebuință; alții au făcut mai rău decât mine, au braconat prin codrii literaturei și au tăcut pitic. Închipuiți-vă, zisei eu, că la un Crăciun în pădurile de la Bordea, lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
puterea dreptului celui mai tare, am trimes aripatului meu rival o încărcătură de haliciuri, care l-a coborât de-a roata jos, rămâind eu astfel singur stăpân pe câmpul de luptă. O! Drept să spun, n-am avut pic de mustrare de cuget pentru îndatorirea ce i-am făcut de a-l suprima, căci dacă ar fi putut el să-mi facă mie aceeași îndatorire n-ar fi stat un moment la îndoială. Așa-i în lume. Care pe care. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nemincinoasă a binelui și a răului, adică regula conștiinței” . Dacă am ascultat glasul ei, conștiința ne răsplătește cu bucurie, mulțumire și liniște sufletească, iar dacă nu am ascultat-o și am săvârșit fapte rele, atunci ea ne pedepsește cu aspre mustrări. De mustrări de conștiință suferă și personajul lui Cehov, Anisim Țâbuchin, dar continuă să trăiască în rău, adică să fabrice ruble false. Referitor la aceasta, M. Gorki extinde fapta rea a lui Anisim la toți oamenii, căci, spune el, . în
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
binelui și a răului, adică regula conștiinței” . Dacă am ascultat glasul ei, conștiința ne răsplătește cu bucurie, mulțumire și liniște sufletească, iar dacă nu am ascultat-o și am săvârșit fapte rele, atunci ea ne pedepsește cu aspre mustrări. De mustrări de conștiință suferă și personajul lui Cehov, Anisim Țâbuchin, dar continuă să trăiască în rău, adică să fabrice ruble false. Referitor la aceasta, M. Gorki extinde fapta rea a lui Anisim la toți oamenii, căci, spune el, . în concluzie, pare
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
Țâbuchin, dar continuă să trăiască în rău, adică să fabrice ruble false. Referitor la aceasta, M. Gorki extinde fapta rea a lui Anisim la toți oamenii, căci, spune el, . în concluzie, pare să spună M. Gorki, toți trebuie să avem mustrări de conștiință, pentru că cele două tendințe există în fiecare din noi. în sufletul fiecărui om există o luptă și mereu apare întrebarea: Ce să fac? Să uit de mine și să mă pun în slujba aproapelui sau să mă bucur
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
ca președinte. Vom fi iarăși ce-am fost, cum suna sloganul unuia dintre puținele ziare pe care le citeau ei alături de Dracula și Fenomene... Întâmplarea făcea că un coleg al meu de la facultate lucrase la revista aceea și avea groaznice mustrări de conștiință, pentru că inventa tot felul de drăcii despre femei măritate cu extratereștri și exorcizări eficiente pe care oamenii le luau de bune. Și de aici încurcături în lanț. Oameni care trăiau urât, foarte urât, ăsta e cuvântul, chiar dacă îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a succubelor din Închipuirile delirante ale Evului Mediu. Ah! dar omul, femeia, ființa omenească, În sfârșit, cu reacțiile ei firești, cu scârba și grețurile tardive pentru tot ce săvâr șește Împotriva sfintei ordini a Naturii, mi-a apărut ca o mustrare violentă În clipa următoare, când i-am văzut expectorările, râgâielile și vomitările incoercibile ale acestei sărmane prosti tuate care arunca jos, din gura ei veștedă și nocivă, produc tul acela fiziologic alburiu, tulbure, lipicios și cu un miros de o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu figuri spășite, am luat-o după călugăr spre biserică. Dintre toți, Dragoș Bucescu Dumnezeu să-l ocrotească acolo unde este avea mutra cea mai serioasă, nu scotea nici un cuvânt, părea dus pe gânduri, devenise alt om. Parcă trăia mustrările de conștiință, pentru ne respectarea poruncilor călugărului. Noi ceilalți eram mai degrabă veseli și bine dispuși după o masă ne așteptat de îndestulătoare. Am înaintat prin noapte, în liniște, până la intrare în biserică. N-am apucat bine să ne așezăm
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
fi călcate; cred în destinul meu care se cere împlinit, în steaua mea, și am să le fiu credincios precum am vrut și am promis. Astăzi, între trei și șapte după-amiază - singur cu mine însumi. Îmi zâmbesc cu înțelepciune și mustrare și cu puțină ironie... Celălalt Eu se apropie sfios, cu capul plecat. Ridică timid ochii, apoi, zărind zâmbetul meu, zâmbește la rândul său neîncrezător, abia perceptibil la început, apoi din ce în ce mai mult bucuria îi îneacă privirea. Un zâmbet bun, de împăcare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sarafanul bleumarin beneficia, după gust și stil, de scurtări, lungiri, crăpături, volane, strâmtări, răscroieli în cloche sau chiar înlocuirea materialului de bază (pe vremea mea, din plastic) cu alte feluri de material, totul până când cineva se sesiza și începeau înfierările, mustrările, ședințele, pentru că aici suntem într-o școală, nu într-o casă de modă sau și mai rău! A fost, desigur, uniforma de pionier, cea de PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei) din liceu și uniforma militară din facultate. Era compusă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
apoi să-i telefonez doamnei Teona... Dar Teona a acceptat jocul, dovadă că m-a invitat la ea; plăcerea nu mai poate fi la fel cu plăcerea ce mi-o doresc acum: aceea de-a te sfîșia pe tine, fără mustrări de conștiință. Am să te sfîșii încet, Cristina, poate cu puțină împotrivire din partea ta la început, puțină violență din partea mea, nu multă, atît cît să depășească împotrivirea ta, apoi totul va fi bine; eventualele regrete ți le vei consola spunîndu-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]