1,357 matches
-
față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron. Platamonu se reculese, se sculă în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate să lipsesc eu când e tot satul?... Măi muiere! adăugă apoi înăuntru. Auzi tu? Ieși și stai în prăvălie, că eu mă duc cu oamenii! Dinăuntru, glasul femeii boscorodi ceva, dar Cristea Busuioc se amestecă în mulțime, cu o mutră veselă, potrivită împrejurărilor. Inima îi veni puțin la loc observând printre oameni și pe fruntașii satului și chiar pe primarul Pravilă. ― Așa, da, fraților! făcu Cârciumarul către cei dimprejurul său. Dacă ne ținem de mână cu toții, nu mai poate să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ați venit tot satul, cu cățel, cu purcel! zise Miron calm, cercetând fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește. ― De, cucoane! răspunseră câteva glasuri nesigure, între care bătrânul Iuga recunoscu pe al lui Ignat Cercel, zărindu-i chiar mutra plângăreață undeva, fără să-l intereseze însă, ci numai ca o fulgerare a conștiinței. Trecură câteva clipe. Pauza păru tuturor nesfârșit de lungă. Pe urmă, brusc, Miron Iuga strigă poruncitor: ― Cine v-a chemat pe voi aci, să-mi stricați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răsunară împușcăturile, câțiva oameni de pe lângă Trifon își feriră capetele, retrăgîndu-se cu spaimă peste cei dinapoia lor. Țipete diverse țâșniră într-o îmbrînceală generală. Printre glasurile speriate însă porniră deodată înjurături și amenințări. Toader Strîmbu, la câțiva pași, răbufni cu o mutră roșie de ură: ― Ce, boierule, vrei să ne omori? În aceeași clipă mișcarea mulțimii se învolbură. Deasupra lui Trifon se aplecaseră câțiva să-l sprijine. Oamenii se îmbulzeau valvârtej, într-o înnebunire subită. Pe când rostea Toader Strîmbu întrebarea, un băț
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
propunerea comandantului ca o patrulă puternică, în frunte cu un ofițer, să recunoască întîi satele și să impună respectul ordinii... În acest timp, Grigore Iuga, rămas în gară cu tânărul Herdelea, fu înconjurat de diferiți cunoscuți care se îmbulzeau, cu mutre de circumstanță, să-i exprime condoleanțele lor sincere. Grigore dădu cu ochii de Isbășescu: ― Vino-ncoace, vino, domnule, să aflu în sfârșit și eu ce-a fost! ― Să trăiți, coane Grigoriță! făcu contabilul zăpăcit. Să mă iertați că n-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vrând să-l împace, îl luă de mână să-l reție: ― Domnule Herdelea, te rog... Fă-mi plăcerea!... Domnul maior are să... ― Decât să asist la asemenea barbarii, prefer să mă retrag, domnule prefect! zise Titu, căutând să-și ia o mutră cât mai demnă. ― Ce rău îmi pare că... murmură Baloleanu, strîngîndu-i mâna și lăsîndu-l totuși să plece. Și Tănăsescu se îmblînzi văzîndu-l că se depărtează. Din clipa când a auzit de la prefect că e ziarist, furia i-a scăzut brusc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fu obligat să continue instrucția rebelilor cât vor lipsi anchetatorii.) ― Să mă ierți și să ne ierți, Grigoriță dragă, că n-am știut nimic, altfel lăsam toate și veneam să aduc ultimul omagiu venerabilului tău părinte! murmură Baloleanu cu o mutră întristată, strîngîndu-i mâna prelung. Ceilalți, luîndu-și fiecare înfățișarea îndoliată potrivită, îi strânseră de asemenea mâna pe rând, cu clipiri din ochi care voiau să spună că durerea lor nu găsește cuvinte să o exprime destul de elocvent. Grigore Iuga voi să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vedea doar ceafa, dar aparatul de fotografiat reușise cumva să-mi surprindă În prim-plan fața cu o expresie rătăcită, visătoare, care se datora faptului că ochii Îmi erau doar parțial deschiși, În timp ce-l priveau cu adorație. Sau cu o mutră de bețivă, depinde cum interpretai expresia mea, cu ochii pe jumătate Închiși. Trebuia, probabil, să mă aștept la asta, dar pentru că nu remarcasem vreun aparat de fotografiat, poza care acoperea toată pagina m-a făcut să reculez fizic. Bârfa zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vrut să vadă cu ochii lor. — E...ăăă... e drăguță, am spus, fără inspirație, conștientă că ar fi trebuit să mă bucur, din punct de vedere profesional, că Lizzie Grubman și Tara Reid urmaseră grupul nostru la Istanbul. Are o mutră de poșetă de crocodil, spuse el, Înșfăcându-mă și trăgându-mă pe ringul de dans. Hai, iubire, relaxează-te puțin. Hai să dansăm. După câteva minute am șters-o și m-am Întors la Elisa, care părea să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
război, în număr de 600 000, condamnate de convențiile sociale să ducă o viață de sacrificiu, solitară, cutreieră cimitirele. Pe străzile de pretutindeni se strecoară, neobservate și resemnate, în cadrul ceremoniilor oficiale, siluetele cernite ale acestora. Alături de ele, foștii combatanți "cu mutrele sparte" se reunesc în asociații. Ei mărturisesc, povestesc scenele dramatice din timpul bătăliilor și se așteaptă să beneficieze de dreptul de a veghea asupra acțiunilor politice: pacea trebuia păstrată cu orice preț, trebuia făcut în așa fel încât ororile din
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în 1925, este "vechi de când lumea [...]. Însă America deține recordul la acest gen de activități. Ceea ce n-o împiedică să țină predici, să se înveșmânteze în mantia, plină de găuri, a virtuții și să se uite de sus, cu o mutră extrem de disprețuitoare, la celelalte popoare"154. În Statele Unite, flirtul este inevitabil, avea să confirme romancierul Philippe Labro câteva zeci de ani mai târziu. În anumite medii, el reprezintă un adevărat rit social, înzestrat cu reguli și coduri proprii. Este una
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
De acord, Machiavelli nu trebuie citit ca pe Evanghelie, dar a guverna în respectul Moralei nu e cu putință. Ascuându-ți raționamentul, eu ar trebui, de pildă, să nu-i iert nimic lui Richelieu și să-i înfierez metodele. Tremină cu mutra asta, știu totul, nu sunt imbecil. Felul lui de a proceda îmi e și mie prielnic, expertul în intrigi m-a scutit de multe nenorociri. Poate că tu știi că uneori, pentru a fi cu adevărat puternic, trebuie să și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
văzuse până atunci, domni, poate înstăriți, cu aer de conspiratori, și un preot doar piele și os, gălbejit, părând a fi scos dintr-un lazaret. În seara zilei de 17 ianuarie, sub porticurile din Banchi 30, acel călugăr, cu o mutră atât de vânătă și rotundă, stătea de vorbă cu un cunoscut tip subversiv din oraș. Mergând domol, am putut să aud câteva cuvinte; spuneau: "Mai devreme sau mai târziu se va sfârși și cu teroarea, ne vom aduna toți laolaltă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și a-l îneca într-o maree de nemernicii și stinghereală care, în fine, ar fi trebuit să-l convingă că este o creatură monstruoasă și fără scrupule. Cel mai perfid și nerușinat este preotul, cu glăsciorul ăla bleg și mutra aia respingătoare și bolnăvicioasă. Mi-au mărturisit prietenii lui cei mai apropiați, și repet cu mâna pe inimă în fața acestei Sfinte Instanțe, fra' Tommaso acționează în contra Bisericii mai ales pentru a stârni vâlvă în jurul lui, pentru a ieși în evidență
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zilele lui noiembrie, când, după câte-o ploicică scurtă de toamnă, țăranii semănau cu strângere de inimă puținul grâu pus deoparte. Căpătă oleacă de putere din acele amintiri, se ridică, își regăsi complet toată puterea și scuipă în direcția acelei mutre în togă ce nu contenea să-l ancheteze: Du-te și trudește pe câmp sub vipia soarelui și sub biciul vântoaselor, și-o să vezi dacă ceea ce întrebi e important. Biserica s-a aranjat doar ca să-și piardă timpul, iar Regele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rătăcire, l-au amenințat pe Tommaso că-l trimit direct la spânzurătoare. Îi privi cu ochi ce săgetau scântei incandescente. Dacă mă atingeți, veți crăpa în flăcările iadului, iar diavolii nu-i iartă pe spioni și trădători. Chemați-o pe mutra aceea acră de porc de director, aduceți-l aici să vadă cum dansează gândacii și o să vedeți: pe rug sau în furci veți merge voi, nu eu. Temnicerii dădură înapoi făcându-și semnul crucii; au închis repede gratiile și pe-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și atunci mi-a venit să vărs. Să știi, Mina, că și eu am început-o cu vărsăturile. După aceea, mai tîrziu, a venit moartea. (pauză) Hai la înmormîntare. Hai, că dacă ne-a mai lipsi cîte ceva pentru asta, mutre avem sigur. Mina: (cu blîndețe) Ilie, mai bine du-te și dă-ți cu niște apă pe ochi. Ilie: Ce spui? Și dacă mă trezesc? Mina: Păi tu nu crezi că e cazul? Ilie: Bine, mă duc, dar să știi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așteaptă dizolvarea atmosferei stranii creată de delegat) Înseamnă că au aflat. Ei cum naiba au aflat așa de repede! Păi da, nenorocirile circulă mult mai repede decît bucuriile. Așa-i de cînd e lumea. Mihai: Hm! delegatul de bloc! Ce mutră! Și ce fel de a vorbi! Nu știu, dar mi s-a părut că-l cunosc...! Maria: S-ar putea. V-ați întîlnit poate pe scări, la intrare în bloc. Mihai: Nu, nu, îl cunosc din altă parte... dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de protagonist cu aceea transcendentă, așa cum se Întâmpla cu romanul existențialist. Primul personaj din galeria imperturbabilor macho echenozieni intră repede În pielea lui Mersault, ucigând În două reprize trei oficiali americani aflați pe drum Între Quito și Bogota, ale căror mutre Îl intrigau. Pentru ca apoi, plictisit, să se Întoarcă la Paris. Prea comode, de astă dată și plictisite, pentru a fi semnificative, sfârșiturile romanelor sale sunt banale și irită cititorul (“ Sfârșitul unei cărți nu este cu-adevărat sfârșitul ei. Nu ești
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-mi aduceam aminte nimic /în afară de faptul că jucasem cândva ceva asemănător,/ cu niște tipi cumva asemănători/ (...)// Am urlat toate astea tare, deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste mâneca neagră a costumului,/ din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor / împărțeau cărțile în timp ce/ trupul lor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2) În șaua din care aproape că nu se zărea, tras în spate de o valiză și avînd în față o geantă mare de scrisori trecută pe după armătură, stăpînul său stătea sus cățărat și ghemuit precum o maimuță. (p 3) Mutra mică, cu fire de păr blond și rar, uscat și ridat ca o stafidă, era ascuns de o pălărie de pînză ceruită și căptușită cu pîslă; un fel de mantou din doc gri se ridica pînă la șolduri și îi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
stăpînii Egiptului la anul 525 î.e.n., ivriții s-au dat în bărci cu noua stăpîni- re iar cînd aceștia au fost alungați pe la anii 417 î.e.n. templul lor a fost dat pradă focului pentru că băștinașii nu vroiau să mai vadă mutrele care au fost uneltele ocupantului străin. La Elefantina exista o colonie de mercenari mozaici care mîncau carne de oaie și berbec sacrificînd aceste animale în templul lui Iaho. Dar egiptenii venerau în acest oraș pe Chnum care avea ca animal
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
înseamnă stejar. La români stejarul este arborele sfînt folosit la înmormîntare iar sub el în vechime se țineau judecățile. Istoria arată că noi am fost peste 3200 de ani în Galileea și Palestina dar niciodată ivriții nu și-au arătat mutrele obraznice în Carpați așa cum pretind ei acum, iar împrumutul s-a făcut numai în această direcție. Scriitorul latin Lucius Ampelius care a trăit în secolul ll al erei creștine a scris un foarte scurt rezumat al faptelor vrednice de ținut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fioroșii asiatici chiar de către șărpăria iudeo-satanistă. Pînă în anul 440, hunii nu i-au atacat de-loc pe romani, dovedindu-se buni vecini pe spinarea geților și a altor băștinași care au avut nefericirea să le vadă mult timp înspăimîntătoarele mutre. Sălbaticii asiatici primeau stipendii serioase de la împărații romani ca să fie cuminți acolo unde erau și să nu întindă gîtul peste gardul altuia, iar în textele vremilor de atunci se găsesc informații care spun că tocmai complicitatea iudeo-sataniștilor cretini cu hunii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
joc./ Și am răspuns nu, pentru că într-adevăr nu știam jocul,/ deși jucasem cândva ceva asemănător./ [...] Am urlat toate astea tare, deși eram foarte calm,/ pentru a avea timp să le studiez reacțiile./ Deși ei jucau impasibili și indiferenți,/ cu mutrele sobre, cu cravate la gât/ din care lipsea tocmai gâtul. Cu manșetele albe/ ale cămășii suflecate peste mâneca neagră a costumului,/ din care lipseau tocmai mâinile și restul trupului./ Pentru că într-o parte mâinile lor/ împărțeau cărțile în timp ce/ trupul lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]