1,401 matches
-
însângerată de pe jos, Tung Chih se întoarce spre mine și Nuharoo. — Ridică-te, prinț Yee. De parcă în sfârșit și-ar fi găsit locul, Nuharoo vorbește. Majestatea Sa te va ierta de data asta, dar nu va permite nepolitețea în viitor. Nădăjduiesc că ți-ai învățat lecția. Așa tânăr cum e, Tung Chih este, totuși, împăratul Chinei. Ar trebui să ții minte întotdeauna că tu ești servitorul său. Membrii Regenței se retrag. De îndată ce Nuharoo îi dă înapoi lui Su Shun căciula „uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
găsească un subiect de conversație. — Ce încerci să obții mai exact? — Lucrez la formarea rezistenței oamenilor mei. În prezent, ei sunt capabili să stea în formație cam jumătate de zi, însă marșul cu sicriul va dura cincisprezece zile. — Pot să nădăjduiesc că nu-ți vei suprasolicita oamenii sau pe tine însuți? îl întreb. În tonul meu se simte o urmă de blândețe. Îmi dau seama că tocmai am pus o întrebare, ceea ce eticheta interzice. El pare să fie conștient de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!" 12. Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a proorocit așa pentru mine, fiindcă Sanbalat și Tobia îi dăduseră argint. 13. Și cîștigîndu-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem, și că am să urmez sfaturile lui și să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară. 14. Adu-Ți aminte, Dumnezeule, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
după evacuarea lui Aurelian. El încheie astfel: "Desigur, au rămas mulți care n-aveau nimic de salvat și nimic de pierdut, dar cea mai bună parte, purtătorii civilizației romane, fugise acum, înainte de tratatul lui Aurelian dincolo de Dunăre. Partea rămasă, care nădăjduia să se înțeleagă cu stăpânirea barbară, trebuie să fi fost însă prea mică, de vreme ce nu găsim nici o urmă din viața ei romană". Istoricul J. Burkhardt, în "Vremea lui Constantin cel Mare", nota: "Aurelian trebuise să lase ca pradă goților Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Jiu (nordul Olteniei) împotriva suzeranului său, regele Ungariei, are loc în momentul consolidării puterii mongole în zonă. Coincidența între revolta lui Litovoi și creșterea puterii lui Nogai, în condițiile în care tătarii traversau frecvent Muntenia, indică faptul că voievodul român nădăjduia în sprijinul hanului. Nogai căuta să-și extindă cât mai mult influența în această regiune. Voievozii români de la sud de Carpați, ca și cei din est, au rămas vasali ai lui Nogai. Cronica rusă menționează că regele Ungariei, Ladislau IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bulgaria, granițele de la San Stefano marcau frontierele corecte ale statului. Liderii albanezi sperau de asemenea într-un viitor în care să poată uni regiunile ocupate de conaționalii lor. Deși România nu avea nici o pretenție serioasă asupra teritoriilor otomane, naționaliștii ei nădăjduiau că Transilvania și Basarabia, ambele aflate în stăpînirea marilor puteri, se vor uni cîndva cu națiunea lor. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, așa cum am văzut, marile puteri au acordat o foarte mare atenție evenimentelor din Balcani
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
obțină teritorii situate în partea de nord prin tratatele de pace care urmau să fie negociate cu Italia și Austria. Marile premii ale acestei zone erau peninsula istriană și orașul Istria, care constituia ținta majoră a iugoslavilor. În plus, ei nădăjduiau să anexeze și provincia austriacă a Carinthiei, a cărei populație era parțial alcătuită din sloveni. În calea realizării acestui program ambițios se aflau însă mari obstacole, mai ales în privința Istriei și a Carintiei. O dificultate importantă era constituită de faptul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-i reconfirmă clasa și rasa. Adăugate aparițiilor anterioare, ultimele, spre a utiliza o expresie sau element de identificare a scrierilor celui mai mare istoric român, rotunjesc o zestre științifică impresionantă prin rigoare, orizont tematic, substanță și limbaj, operă pe care nădăjduiesc și cred că posteritatea o va prețui mai mult decât au făcut-o contemporanii autorului. Dealtfel, evidențiind vocația istoricului, academicianul Alexandru Zub, el însuși un reper moral și profesional pentru toți cei ademeniți sau inspirați de muza Clio, consemna cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Constantin Brâncoveanu. La aceasta se mai adaugă un considerent, care a operat în favoarea acelui punct de vedere, și anume, modificarea dispoziției forțelor politice în zonă. Cum bine a spus P. P. Panaitescu, până la Dimitrie Cantemir, principalul ajutor în care puteau nădăjdui românii era Polonia (Austria, sporadic și de departe); Polonia însă decade, se află sub patronajul Rusiei, care, nefiind vecina nemijlocită a Principatelor, folosește în chip liber teritoriul Recsz Pospolitei; așadar, locul Poloniei în politica răsăriteană îl iau Austria și Rusia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-se, în ce chip ar face ca într-o vreme cumplită ca aceea, întreagă să păstreze țeara și fără primejdie dă cătră amândouă părțile, adecă și de către turci, și dă către moscali, dumnezeiasca pronie carea necontenit iaste păzitoare celui ce nădăjduiește întru ea, bine au voit ca și acel lucru să se chivernisească de buna otprăvuire a înțeleptului domn”; Gheorghe Castriotul a fost trimis la țar, „însă la iveală, pentru pricina ce mai sus pomenim, adecă pentru înnoirea păcii, iar într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trupele țariste. Dealtfel, N. Bălcescu, I. Ghica, Alex. G. Golescu-Albu ș.a. preferau în 1849 o confederație româno-maghiară-sârbă, în vreme ce Ioan Maiorescu, A. T. Laurian și Al. G. Golescu-Arăpilă porniseră pe un drum închis al unei confederații sub egidă germană, prin care nădăjduiau să ajungă la unirea tuturor principatelor românești. Multitudinea acestor proiecte, varietatea lor sunt, evident, un semn al strădaniilor menite să ducă la o alianță a popoarelor împotriva reacțiunii europene, dar, pe de altă parte, ele vădesc și neputința de a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
altă parte, la intervenția lui Adam Czartoryski, fusese numit consul al Franței la București, în februarie 1849, Eugène Poujade, în care se puneau speranțe serioase de sprijin, în vreme ce operațiunile armatei lui Bem îndreptățeau un oarecare optimism. Cu deosebire N. Bălcescu nădăjduia în ridicarea țărănimii, care ar fi înlesnit mult extinderea operațiunilor armatei lui Bem în Țara Românească și Moldova, în special în prima, direcție pe care o preferau Bălcescu și Cezar Bolliac. În martie 1849, N. Bălcescu credea că dacă Bem
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
esențiale ale calculelor, pe care se întemeiau proiectele de expediție militară în Moldova și Țara Românească, l-a constituit atitudinea turcilor. Se știe că emigrația polonă era o înfocată adeptă a conservării celor mai strânse și leale relații cu Poarta, nădăjduind în atragerea acesteia într-o angajare antițaristă. Primul pas către acest scop era impunerea unei atitudini neutre armatelor otomane în cazul ciocnirii dintre forțelor revoluționare și trupelor țariste în Moldova și Țara Românească. După cum am văzut, Bem încercase să cumpere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o sprijine în abolirea clauzelor restrictive ale tratatului amintit. Austria și Anglia nu se puteau număra printre puterile binevoitoare; rămâneau Prusia și Franța. Cea dintâi, preocupată de unificarea Germaniei, nu era direct interesată în afacerile orientale; ea sprijinea Rusia verbal, nădăjduind la ajutorul ei în lupta contra Austriei. „Piesa” de greutate era Franța, care, trăgând concluzii din concurența ruso-austriacă în Orient, spera în sprijinul Rusiei în conflictul franco-austriac în Italia. În schimb, Rusia punea bune temeiuri în cooperarea Franței în chestiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în vreme ce el, "călare pe trupul ei îmbătrânit", "pompa de zor", că se mișcă "mai încet decât o broască țestoasă cu genunchii rupți". Și sfârșise prin a-l împinge de pe ea cu brutalitate, înainte să fi atins "extazul final" la care nădăjduia. Iată de ce, chiar dacă "se realizase ceea ce s-ar putea numi în termeni medicali o penetrare completă", tânărul scriitor încă se consideră, dând dovadă de multă auto-ironie, "un adevărat demi-vièrge". Prin urmare, la 22 de ani experiența sa sexuală era una
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Paule, din "cele câteva ceasuri pe care i le acordă uneori în timpul zilei, nedezlipindu-se de ea până-n ultima clipă și ținându-i mâna într-a sa o secundă în plus, ca acele personaje romantice de care își bătuse joc atâta". Nădăjduiește că femeia aceasta uzată îi va ceda în cele din urmă, că îi va da o șansă și va accepta să o pornească iar, alături de el, de la zero. La rândul său, Paule deși dorința ei este în primul rând să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
statului național întărise poziția țării noastre față de Imperiul Otoman, totuși ea continua să plătească tribut și să respecte tariful vamal fixat de Turcia. Aceste obligații apăsau greu asupra economiei țării. Povara o resimțeau masele populare, ele năzuiau spre dobândirea independenței, nădăjduind că odată cu eliberarea țării li se va îmbunătăți și traiul. Încă din anul 1875, în Peninsula Balcanică începuseră o serie de răscoale care s-a transformat într-un război al Sebiei și Muntenegrului împotriva Turciei. Cum forțele turcești erau mai
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Elmo, nu izbutiți să fiți împăcați cu sufletul vostru și mă lăsați agățat de un fir, reluați procesul ca și cum n-ar fi fost pronunțate sentințe, mă amăgiți făgăduindu-mi lumina și nu-mi dați nici măcar bezna cea fără întoarcere. Ce nădăjduiți voi? Ce credeți că veți obține ținându-mă într-un loc ce nu e nici paradisul nici infernul și nici purgatoriul? Ăsta era motivul pentru care ai cerut să-mi vorbești? Nu puteai să renunți măcar la una din obișnuitele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
este următoarea: deși "Ortodoxia și naționalismul se apropie până la confundare, sunt sincronice și chiar colaborează", totuși nu numai că "în nici un caz nu se identifică", dar, mai mult încă, "a fi naționalist e o grea cădere în păcat, din care nădăjduim a ne mântui în Ortodoxie". Altfel spus, există o opoziție categorică între Ortodoxie și naționalism care rezultă dintr-o înțelegere strict biologică a națiunii, viața spirituală fiind de competența și de domeniul ecumenicității creștine 22. Nae Ionescu aduce două precizări
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cinat odată la un înalt prelat, în prima săptămână a postului, cu icre moi, morun la grătar și miel la frigare. Dar toate au o limită. Nu se poate începe și la noi o operă de purificare? ... Și totuși, eu nădăjduiesc că nu există Ordinul Patriarhul Miron. De ce nu ni se spune oficial?". 16 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an V, nr. 1652, 25 noiembrie 1929, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, O durere pe care ne-o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
întinderii politicianismului sterp în Basarabia, aceasta a încetat a mai avea o presă sănătoasă, susținută cu oborul lor sufletesc de către mulțimea scriitorilor, și peste tot, o viață națională străbătută de toate acele idei superioare, cari asigură progresul unui popor. Să nădăjduiască că amintirea vremurilor de la 1917-1918 va trezi iarăși la viață forțele adormite și le va pune la lucru, adăugând la cele vechi și forțe nouă, spre gloria Basarabiei, a românismului și a latinității”. Iar în 1926, același Onisifor Ghibu afirmă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
În creațiile artistice. Μ De fapt, când ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte de un păcat nu facem altceva decât să ne convingem tot mai mult că viața noastră nu se poate lipsi de morală; invocând mila lui Dumnezeu, nădăjduim să ne Întărească În intenția noastră de a reuși să ne transformăm dintr-un om moral de ocazie Într-unul pe deplin convins. Adevărata rugăciune nu cuprinde, așadar, urâțenia vreunui negoț! Μ Nu suferă sincer În credință acela care are
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de așteptat, un suicid) respiră un pesimism menit să zgîndărească, să incite la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile scenice, ale textelor dramatice ale lui Constantin Popa, e de nădăjduit că o dată cu înmănuncherea lor într-un volum ele vor primi și acolada consacrării literare la care, înfrigurat, aspiră. Florin Faifer Păreri și păreri... Dezamăgirea post-revoluționară, sentimentul de frustrare, deruta, inerția, opacitatea, incultura politică, mentalități sclerotice, spiritul de mafie al vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
strategiile adoptate și de mijloacele întrebuințate. Supravegherea ostentativă supralicitează, ațâță conflictul și, astfel, implicit, selectează. Majoritatea celor supravegheați o acceptă ca pe o condiție ineluctabilă, o integrează mental și îi admit autoritatea. Există însă și câțiva nesupuși, câțiva rebeli care nădăjduiesc că o vor submina, că vor pune bețe în roatele acestei mașinării de control, reputată ca infailibilă. Ei nu se înclină în fața absurdului unei terori explicite. Coprezența impusătc "Coprezența impusă" Dispozitivele de supraveghere imaginate de textul dramatic trebuie transpuse apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a constitui, în fosta Republică Democrată Germană, un fond documentar alcătuit din o sută optzeci de kilometri de dosare? Imagine kafkiană a unei societăți puse sub lupă. Mulți au fost cei ce, grăbindu-se să-și citească propriile dosare, au nădăjduit că vor putea să-i recunoască în paginile lor pe cei care îi trădaseră, că vor putea să-și identifice „turnătorii”, pe scurt, să-și radiografieze trecutul. Și, deseori, descoperirile au fost dureroase, documentele de-a dreptul răvășitoare. Câte certitudini
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]