1,621 matches
-
sunt fiii lui Willy Loman și Linda plătise ultima rată la casă. Aș fi putut să citesc din nou piesa, care era și propria noastră istorie, și cea a unei vremi în care numai banii și succesul mai contau, blocurile năpădeau câmpurile și un călător are nevoie de vise. Că el nu are de fapt nimic altceva decât sectorul lui. Aparatul de siguranță pe care fratele meu îl prezentase într-un număr de salt mortal din teleferic a zăcut ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gândeam la moarte. Mă întrebam chiar, cum de pot privi cu atâta liniște moartea semenilor mei, și pentru întâia oară mi-am pus, brutal, problema sfârșitului, fără să mă cutremur. În noaptea aceea mi-a plăcut să-mi văd mormântul năpădit de iarbă, și mușchiul verde prins de tulpina ramificată a unui arbore crescut din cenușa mea adânc înmormântată... ...Ferdinand Sinidis începu să fredoneze Marsilieza, și descoperindu-se teatral, ca în fața unui drapel în trecere, se ridică să-și dirijeze marșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
speranțele de a obține gloria. „Aceasta fusese durerea cea mai ascuțită din ultimii câțiva ani - sentimentul trecerii timpului, al ocaziilor Împuținate... făcuse tot ce ar fi trebuit să facă, dar nu și ceea ce ar fi dorit.“ Gândul cel trist Îl năpădea pe Dencombe În timp ce stătea pe o bancă la Bournemouth, cu fața la mare, ținând pe genunchi un pachet abia sosit din partea editorului, despre care știa că conține un exemplar din cel mai recent - și aproape cu siguranță ultimul - său roman. Adunându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
chip miraculos, mai supraviețuiseră ici și colo plăcuțe cu nume de străzi. Ele erau fixate de resturi de fațade sau atârnau, ca o săgeată care-ți arăta drumul, de stâlpișori ce se ițeau dintre dărâmături. Pantele grămezilor de ruine erau năpădite de flori de gura-leului care promiteau să-nflorească. Mai târziu, când bântuiam ilegal, asemenea unui câine, prin zonele aflate sub ocupație franceză și americană și căutam ceva comestibil, un loc de dormit și - mânat de un alt fel de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar trebui să-ți acorzi totuși o șansă. Beth privea fix bancul de lucru din laborator. În cele din urmă spuse: — Nu pot. Ceva În felul În care rostise aceste cuvinte Îl mișcă. — Înțeleg, spuse el În timp ce o amintire Îl năpădi cu repeziciune. Știi, când eram copil, m-am dus pe plajă Împreună cu fratele meu mai mic, Tim. Acum e mort; atunci avea vreo șase ani. Nu știa Încă să Înoate. Mama Îmi spusese să-l supraveghez cu grijă, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Șerpii i se Încolăceau pe după gât, alunecând Înspre umeri, strecurându-i-se printre degetele mâinilor. Nu voia să-și deschidă ochii. Simți un val de greață. „Doamne, Îmi vine să vărs“. Simți șerpii la subțioară, apoi traversându-i pântecele. Fu năpădit de o sudoare rece. Se lupta cu greața. „Beth, o chemă În gând, nevrând să vorbească. Beth...“ Ascultă o vreme șuieratul și, când nu mai putu să suporte, deschise ochii și văzu masa de carne albă zvârcolindu-se, Încolăcindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-l poate prinde în mînă și strînge tare. Cu mare mirare îl ascultă tînărul Doctor. Nu sar putea spune că cele auzite nu l-au tulburat și pe el. V. tînăr continuă: „-Ce dovadă mai vrei?”-întreabă el. „-Viața pare năpădită de demoni. În bestialitatea multiplicării și creșterii sale își siluiește singură valorile. Și nu vei găsi sfințenie decît în cei treziți asupra omniprezenței morții. Și asta doare. E acreditarea supremă a suferinței. Și dincolo de amăgire, nu-i consolare, ci doar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
martie, chiar pe linia continuă, e tîrÎtă de mîini, de doi mineri, o tînără frumoasă, Îmbrăcată cochet, care plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează genți, sacoșe, plase cu morcovi, pungi de plastic pe care scrie Kent, cînd e necesar scuipă În ele. Agățați de mașini, În ciucuri gri-negricioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o seamă de particularități ce țin de racolarea unor compatrioți la un sistem energetic cosmic.” E limpede, sîntem În legătură directă cu Dumnezeu, precum cosmonauții, avem energie În mod sistematic, aproape zilnic, am votat FDSN, de-acum Încolo ne vor năpădi bioundele, fiind racordați la intersecție, unde-apare polițistul cu bastonul ridicat dar noi Îl imaterializăm printr-o simplă concentrare din minte, oprim sateliții cu degetul și abia, abia de-l mai vedem pe Grigore Ureche care vine și spune: „Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe deasupra capului copilului, distrugînd un coteț și făcînd ferfeniță un palmier. Un lung șir de ateliere auto pline de praf, dar nici urmă de Merc-ul fabricat În ’49, cu numărul DG114. Amurg. Un cvartal cu case părăsite - geamuri sparte, peluze năpădite de buruieni. Jack Începu să se simtă aiurea: Îl dureau dinții și Îl Înțepa În piept. De pe cealaltă parte a străzii se auzeau strigăte de sfidare. Echipa din dreapta trăgea. Se uită spre partenerii lui. Brusc o rupseră toți la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
umbla ca înainte. Așteaptă, dar uneori își pierde răbdarea și nu mai crede nimic. Mai ales când se simte cu totul lipsită de vlagă. Atunci se lasă în mâinile lui Andrei Vlădescu, face ce-i spune. Într-o zi a năpădit-o tristețea, voia să stea de vorbă cu cineva, a dat câteva telefoane și nu i-a răspuns nimeni, a privit pe ușa-fereastră a camerei mari spre apartamentul vecinei, dar n-a zărit-o nici pe ea, s-a învârtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de viță, iederă, plante agățătoare și de crengi de toate felurile. Și când au ieșit în cele din urmă în ceea ce mai rămăsese din lumina zilei, aceeași paragină era vizibilă peste tot: pe peluze iarba crescuse peste măsură și era năpădită de buruieni, locul unde se aflaseră cărări și rondurile cu flori puteau fi doar bănuite și majoritatea clădirilor anexe păreau gata să se prăbușească - geamurile erau sparte, zidăria se fărâmița și ușile abia se țineau în balamalele ruginite. Roddy părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lumină roșie clipind pe cerul nopții. Probabil scumpa mea surioară. Își puse paharul cu vin pe balustradă și spuse: Hai să coborâm la ponton s-o întâmpinăm cum se cuvine. Coborârea spre lac implica traversarea a încă trei peluze - toate năpădite de iarbă neîngrijită, crescută sălbatic - legate între ele de alei abrupte pe care trebuiau să umble cu grijă pentru că multe pietre erau desprinse sau aveau crăpături ascunse, suficient de mari pentru a-ți prinde în ele piciorul. În sfârșit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de valurile de whiskey în care se cufunda zilnic, ascunzându-se din ce în ce mai puțin de ceilalți? Oricum, acum el avea viața lui, Dorothy pe a ei. În fiecare zi de lucru ea pleca la oraș, unde, pe o bucată de pământ năpădită de bălării de la marginea lui, se înălța un imens complex de clădiri cu birouri și laboratoare, sediul internțaional al companiei Brunwin Holdings PLC. George nu călcase pe acolo de peste cincisprezece ani. Întrucât nu avea cap pentru afaceri, nu înțelegea știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
după câteva secunde, am simțit că ceilalți doi se bizuiau pe mine să-i salvez, așa că am spus: — Sincer să fiu, aș vrea să petrec o oră, două singur cu caietul meu de însemnări, dacă se poate. Azi m-au năpădit tot felul de idei. Era o minciună sfruntată, dar și singura scuză pe care Joan ar fi putut s-o accepte. — Într-adevăr, spuse ea, n-aș vrea să intervin între tine și muza ta. Dar dacă lucrezi la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în cele din urmă de o pereche de porți din fier forjat. Se deschiseră la atingerea lui și Michael bănui că în sfârșit călătoria lui era aproape încheiată. Când ieși din tunelul de beznă aparent nesfârșit, înecat în noroi și năpădit de bălării care constituia aleea de intrare, pătratele aurii ale luminilor de lampă care străluceau la ferestrele reședinței Winshaw Towers puteau părea aproape prietenoase. Dar această impresie nu putea dăinui nici măcar unei priviri fugare asupra masivului și înfricoșătorului castel. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am lăsat informația asta pe robot, Ahn-dre-ah. Presupun că ar fi fost prea mare osteneala să-ți notezi toate astea, nu? Și, cu toate că dorința de a-i face tăieturi decorative pe față chiar cu respectiva carte de vizită mi-a năpădit Întreaga ființa, am dat doar din cap și m-am declarat de acord. Abia când m-am uitat pe cartea de vizită am observat adresa: East 68 Street numărul 244. Firește. Care est, care vest, care Second Avenue sau Amsterdam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atinseseră porțelanul, la mîinile soioase și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și casa domnului Mundy Îi dădea fiori: era casa unui bătrîn, cu camere mici În care erau Înghesuite mobile Întunecate și masive, cu pereți năpădiți de tablouri. Pe polița șemineului erau flori din ceară și bucăți de coral sub clopote de sticlă pătată. Avea Încă lămpi de gaz cu flacăra ca o coadă de pește. Mai erau și fotografii galbene, Învechite, cu domnul Mundy pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
arde totul destul de precis, de la un etaj la altul; stai În subsol și te uiți la cer... Distrugerile de genul ăsta sînt mult mai mizerabile decît Într-o casă care a fost sfărîmată total - acestea ar fi ca o viață năpădită de cancer. — E Înspăimîntător? Întrebă Helen, captivată de descrierea Juliei. Cred că pe mine m-ar Înspăimînta. — Și pe mine mă sperie puțin. Apoi, poate ai șansa de a mai găsi pe cineva - un hoț care a ajuns acolo ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
paltonului lui Helen, zări reverul crem dedesubt, și sub el pielea netedă și curată. Își aminti cum stătuse În dormitor, Încheindu-i rochia frumoasă, Își aminti lunecarea pijamalei de mătase, senzația de greutate a sînilor ei fierbinți și elastici. O năpădi din nou un val cald de dorință. O prinse pe Helen de braț și o trase mai aproape. Helen se Întoarse și-i văzu expresia și se uită În jur alarmată. — O să apară cineva, zise ea. Nu face asta, Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce nu suportă bărbații, și acuma ne-am fâțâi pe-aici În centuri de castitate, așa-i? Vrei zahăr? Nu. — Da. Ceva mai târziu, eu și Julie ieșim la o plimbare pe terenul de joacă din vârful dealului. Poteca e năpădită de ferigi și un automobil Ford Fiesta ars e aproape acoperit de degetariță. Când ajungem la leagăne, dăm peste două mame care par Încă la liceu, așezate pe bancă. E un hobby la modă pe aici să rămâi Însărcinată Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
logodnei ar trebui să fii fericită și relaxată. De fapt, aici Julie se înșală. Se pare că toată lumea e complet stresată în timpul logodnei. Chiar e de așteptat să fie incredibil de stresant. Am încercat s-o liniștesc: —Julie, e doar năpădit de griji și epuizat în ultima vreme. Tocmai a terminat campania Luca Luca și e foarte supărat că noul fotograf al agenției se bucură de toată publicitatea... —Tocmai! Vrei să te măriți cu cineva căruia îi pasă de publicitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
place Chloé, am șoptit tristă. Nu știa nimic despre mine, vedeți, nici măcar un lucru de-o asemenea importanță. Zach privi prin mine, apoi descuie ușa și plecă. Aș putea spune că acum știam ce înseamnă „Atac de Umilință“. Lacrimile mă năpădiră mai rău decât o avalanșă din Aspen. Și, de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, toată tărășenia mi-a distrus pentru totdeauna bucuria de a mă uita la Talentatul domn Ripley. 6tc "6" Cineva spuse în șoaptă: — Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
treceam în viteză pe Fifty-seventh Street, am zărit un panou publicitar imens înfățișând un inel uriaș cu trei diamante. Sub fotografie scria: TREI MODURI ÎN CARE SĂ-I SPUI CĂ O IUBEȘTI. Primul acces de plâns al zilei m-a năpădit instantaneu. Oare de ce încercau cei de la De Beers să mă facă să mă simt groaznic? Nu știau că reclamele cu inele de logodnă sunt traumatice pentru populația părăsită? —Dumnezeule! exclamă Julie. Ce s-a-ntâmplat? Reclama aia la inele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Am sărit din mașină. Dar ai spus c-ai terminat articolul! spuse Jazz. —Ne vedem diseară, i-am răspuns și am luat-o pe jos spre hotel. Tocmai când începusem să nu mai fiu deprimată de episodul acela, m-a năpădit amintirea mutrei aspre și dezaprobatoare a lui Charlie în barul de la Ritz. El e în stare să-mi schimbe cu 180 de grade dispoziția spre Advil. Mai rău, povestea cu mine și Eduardo trebuie să fi făcut deliciul bârfitorilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]