1,985 matches
-
mai vreau să vorbesc cu tine niciodată, nu mai vreau să te văd, să te ascult, nu mai vreau să... să... — Te simt În apropierea mea, șoptește Jemima, cu urgență. — ... te ating vreodată. În viața mea. Niciodată. Închid telefonul, mă năpustesc În casă și trag firul din priză. Apoi, cu mîini tremurătoare, scot mobilul din geantă și, exact În clipa În care Începe să sune, Îl opresc. CÎnd ies din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ordine. Hai să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămîn. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug, pentru a da mai multă greutate vorbelor mele. În clipa În care dispare, mă năpustesc În foaier, aproape Împiedicîndu-mă de grăbită ce sînt. — Emma ! Jemima ridică ochii veselă. Excelent ! Tocmai mă uitam după tine. Uite, el e Mick, și vrea să-ți pună niște Întrebări. Ne-am gîndit să mergem În cămăruța aia de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
inamic. — Nu e inamicul meu, tîmpito ce ești... Fac mari eforturi să nu izbucnesc În plîns. Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gîfÎind, cu plămînii arzîndu-mi. CÎnd ajung la șosea mă uit Înnebunită În stînga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tot bușeam două pietre Între ele și chiuiam de ne luau foc piepții. Ursul e animal fricos și vede mai rău decât un om bătrân. Dacă ajungi lângă el fără să te simtă, se sperie așa de tare Încât se năpustește asupra ta. Dacă te aude de la depărtare Însă, o ia la fugă de-i sfârâie călcâiele - știe el, bătrânul stăpân al vizuinii, câte putem să-i facem când plecăm pe urmele lui. Acum Însă, nu puteam să scoatem nici un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pirogă, nici luntre - după cum Îmi zboară prin minte imaginile unor lucruri care, până la tine, vor ajunge să capete nume. Spun asta - gândeam asta - pentru că vreau să afli că și noi și voi ne gândim cam la aceleași lucruri. Apa se năpustea printre niște stânci uriașe, Înalte, peste care se ridicau copaci din aceia care erau și În munții mei. Moru le spunea brazi, cu vorbe ce veneau Încă de la Începuturi și, când spuneai brad, nici că puteai vedea altceva decât copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de Vindecătorul care dorise să mă dea Umbrei. - Blestemată fii, Runa! auzirăm glasul ascuțit al lui Vinas. - Pruncul meu o să grăiască pe gură! răcni Runa, ridicând pumnul deasupra capului. Apoi, nu-i mai văzurăm pe urmăritori căci apa se năpusti iar Într-o trecătoare, după care făcu un cot care aproape că-l smulse pe Enkim dintre noi. Deodată, unul dintre uriașii avântați În apă răsări În urma noastră, dintre două vâltori. Era purtat de spume - of, of, nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cinstit să fiu, mai mult Îmi place de tată-său! El parcă nu... murdărește. Minos a pufnit În râs, iar eu am dat să trec apa care curge dar, chiar atunci, un tânăr ce venea În fugă din sat, se năpusti spre noi, chiuind și făcându-ne semn să așteptăm: - Pâlcul de cinci și Încă cinci oameni coborât din munte... strigă el, amestecând graiul horcăit cu vorbele spuse În minte și cu gesturile. Întâlnit lângă Marea cea mare cu străini așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și tresărind de parcă n-ar fi avut nici o greutate și ar fi fost bătută de viscol. Îmi smulse sulița din mâini, o frânse de deasupra vârfului, Își sfâșie botul și se târî degrabă În apă, unde suratele o așteaptau: se năpustiră asupra ei, care mușcând-o de coadă, care de burtă, care chiar de botul Însângerat, rămas căscat. O azvârliră În sus, Îi smulseră solzii groși, o ridicară din apă ca pe un fulg și-o afundară apoi În adânc. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe bourul ăla uriaș și se repeziseră să-l muște, care de picioarele din spate, care de ceafă, care de burtă. Bourul era Însă puternic și se ridicase, răsucindu-se furios și azvârlind, care Încotro, trei-patru lupi. Hăulind, lupii se năpustiseră din nou asupra lui. În același timp, restul bourilor pășteau mai departe, potoliți, aidoma bivolilor pe care tocmai Îi văzusem aici, În apa care curge. Când și când, bourul Încolțit dădea câte un muget. Sângele Începuse să-i șiroiască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum să răzbesc. Deja mă târau afară din casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toate puterile. Unde erau ticăloșii ăia de pândari pe care Îi lăsase Logon de pază? Am reușit să-l mușc până la sânge pe cel ce mă strivea. Îmi dădu drumul și se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit câțiva pumni, Însă uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii ăia o izbi În țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș, În timp ce pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privesc la trupul ce găzduise vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut cât eram de lung. M-am ridicat și, fără să mai strig de data asta, m-am năpustit asupra lui Scept care rânjea. - Pricepi ce-am trăit când l-am văzut pe Logon? strigă el. - L-ai ucis pe Enkim, tatăl lui Unu! Fii blestemat! - Mai bine l-ai fi ucis și tu pe Logon decât să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o mină de demnitate) fuseseră plasate În mâinile lui”. Lloyd George - de ce trebuie să mă Întorc mereu la scena aceea? Nu pot să‑mi dau seama de ce m‑a afectat În asemenea măsură. Așa cum am spus, Lloyd George s‑a năpustit cu ură asupra domnului Klotz, scrie Keynes. „Îl știți din vedere pe Klotz? - un ovrei scurt, umflat, cu mustăți mari, cu niște ochi alunecoși, care i se Învârtesc În cap, și cu umeri gârboviți, parcă dintr‑o instinctivă autodepreciere. Lloyd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
furou și, când l‑a văzut, a fugit În baie trântind ușa după ea. Abe și cu mine, fericiți să ne revedem după atâtea luni, nici nu ne‑am gândit la Vela sau la lipsa de cuviință cu care se năpustise direct În cameră. Ar fi trebuit, cel puțin, să bată la ușă. Era dormitorul ei, urma Vela să‑mi amintească. S‑ar fi cuvenit să‑mi dau seama, după eleganta mânie cu care se refugiase În baie, că Ravelstein săvârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
săvârșise un ultragiu grav. Dar nu voiam să țin seama de normele ei de bună purtare. Mai târziu mi‑a declarat că n‑o să‑i ierte niciodată lui Ravelstein faptul că a tăbărât În camera ei. Cum de s‑a năpustit fără s‑o prevină, Înainte ca ea să se fi Îmbrăcat? - Mă rog, e un tip impetuos, l‑am apărat eu. Cu un om ca Ravelstein te poți așteptaă ăsta‑i farmecul lui, că acționează pe baza impulsuluiă Dar n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se cam Întrecusese cu băutura, Rakhmiel a Încercat să‑l sărute. Era greu să‑l vezi pe Kogon În chip de sărutător, și i‑am răspuns că o mie de ani n‑am să mi‑l pot Închipui pe Rakhmiel năpustindu‑se asupra cuiva. - Înseamnă că ți s‑a spălat creierul, a ripostat Ravelstein. Pentru el, nimic legat de acest domeniu nu era imposibil, dar eu nu reușeam În ruptul capului să‑l vizualizez pe Rakhmiel sărutând pe cineva. Nu‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ușa, în timp ce fiul ei îi spunea din spate să n-o deschidă. Bătrâna mai să leșine când a dat cu ochii de Kahm-bală însuși, de Kahm-bală într-o stare cataleptică. Epstein a împins-o la o parte și s-a năpustit afară ca și cum ar fi vrut să mă atace. — Unde crezi că te afli? a zis el. Pleacă dracului de-aci! Când a văzut că nu mă mișcam, nu răspundeam, nici măcar nu clipeam, parcă nici măcar nu respiram, a început să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
apartament în februarie, așa îmi spusese primăvara trecută, și nu-mi dăduse adresa. Am încercat s-o sun din nou. Avea telefonul închis. În timp ce scoteam cheia din buzunar mi-am dat seama că am uitat mobilul în taxi. M-am năpustit înapoi în stradă, dar mașina plecase. Am rămas așa, cu brațele atârnând fără vlagă de-a lungul corpului. Din geanta trecută peste umăr mi-a căzut ceva. Era cravata, ieșind prin deschizătura fermoarului. A căzut pe asfalt și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-o afară cu copilul în dinți. Săraca Sonia s-a ridicat în picioare strigând „copilul meu, copilul meu”, dar a căzut la loc, cu fața în paiele murdare. N-am știut niciodată dacă a leșinat sau a murit. M-am năpustit afară după pisică. Fugea destul de încet și aș fi putut s-o prind. Văzută din spate, ziceai că are o eșarfă roșie la gât. Adunasem în mine toată furia pe pisici din copilărie, când le legam de coadă conserve, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Fitz fugea mâncând pământul printre capcane, soldați și cuiburi de mitralieră. Nu-l lăsați! Trageți! Trageți, ce faceți? Ordinul lui Frank fu executat înainte să fie rostit pe de-a-ntregul. O ploaie de gloanțe însoțite de flori de foc se năpusti asupra fugarului. Prin praful iscat de contactul proiectilelor cu solul portocaliu se întrezărea silueta albă care sărea, alerga în zig-zag, se întorcea, amenința să se prăbușească și iar se redresa, reușind să înainteze spre poartă prin toată atmosfera aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
run and hid But the meanest thing he ever did Was before he left, he up and named me Sue“.2 Publicul izbucni în hohote de râs și nu numai cel de pe fundalul casetei. Cam pe la jumătatea poeziei, Sally se năpusti pe scări în jos și dădu să spună ceva. Șșșșșșșșșt! spuserăm, într-un glas. — Dar ieste... —Taci dom’le! Sally amuți. Lurch bătea fericit ritmul cu piciorul și se legăna dintr-o parte într-alta. — Bine că nu-i trageți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mormânt, în miez de noapte, fără vreo altă urmare în afara unei alergii la iarba proaspăt tunsă, e greu să te mai lași cuprins de freamătul credinței în supranatural. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Odată ce termină de discutat cu MM, Tabitha se năpusti iar în sală, își luă geanta, își flutură părul, îi aruncă din nou o privire ucigătoare lui Violet și se năpusti afară, gata s-o pornească oriunde, dar neștiind încotro. În tot acest timp, Violet se purtă de parcă întreaga poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lași cuprins de freamătul credinței în supranatural. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Odată ce termină de discutat cu MM, Tabitha se năpusti iar în sală, își luă geanta, își flutură părul, îi aruncă din nou o privire ucigătoare lui Violet și se năpusti afară, gata s-o pornească oriunde, dar neștiind încotro. În tot acest timp, Violet se purtă de parcă întreaga poveste nu merita atenția ei, o tactică desăvârșită, pe care mi-am propus să o țin minte pentru mai târziu. Aerul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
MM a anulat întâlnirea de mâine“. Adică, nu-i cunosc atât de bine vocea, dar... Tăcu o secundă. — Vreți să spuneți că cineva... — Violet! strigă Marie de la ușă. Cât mă bucur să te văd! Străbătu în fugă camera și se năpusti asupra lui Violet, îmbrățișând-o. Beneficiara îmbrățișării, luată complet prin surprindere, o bătu pe umăr, puțin jenată. Între timp, Helen, care nu mai rezista să nu mai fie în centru atenției, îi distrase atenția lui MM, în mod ostentativ, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era, se pare, încrezătoare că serialul avea să primească undă verde, în cele din urmă. Și cum, după Janey, Gita era un fel de Dumnezeu, nu mai putea de fericire. — Are tot ce-i trebuie, îmi spusese Janey mai devreme, năpustindu-se în studioul meu, ca din pușcă. E un thriller super, dramă de familie, câteva chestii supranaturale - nici nu știi cât de în vogă sunt chestiile astea acum - și vreo câteva scene incitante pentru femei. I-am trimis un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]