6,003 matches
-
fost profund afectată, rescrierea istoriei este radicală. Kuzio identifică trei variante de acțiune: contrazicerea totală și constantă a istoriografiei sovietice; istoricii Încep să se Întrebe de ce și cine este responsabil pentru ceea ce s-a Întîmplat; grupările Înclinate mai mult spre naționalism produc mai mulți istorici și mai multe scrieri. Lovitura principală dată de istoriografia ucraineană de după 1991 este susținerea ideii că Ucraina este un stat vechi de 1.000 de ani, ceea ce a pus În discuție statutul statului kievean, revendicat de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), În ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează cheia de lectură a „Introducerii” sale În momentul În care vorbește despre Religie și naționalism (autor Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și credincioșii cu greu se pot Împăca”. Mihai Ungheanu crede, spre deosebire de Olivier Gillet, că Occidentul a ignorat două forme de „luptă anticomunistă”: opoziția și rezistența, privilegiind lupta stradală, rezistența armată
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
urmeze modelul sovietic. Însă ruptura nu era profundă, ea nu afecta decît În mică măsură legăturile de sistem. Divergențele cu URSS i-au adus o oarecare popularitate lui Dej, mai ales că românii manifestau, În pofida anilor de comunism, un pronunțat naționalism antirusesc. Cartea aceasta avea să fie jucată și de succesorul lui Dej, Ceaușescu. Național-comunismul - simbioză Între cele două ideologii, comunismul și naționalismul, pînă atunci aparent opuse - era un suport util pentru menținerea partidului la putere. Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au adus o oarecare popularitate lui Dej, mai ales că românii manifestau, În pofida anilor de comunism, un pronunțat naționalism antirusesc. Cartea aceasta avea să fie jucată și de succesorul lui Dej, Ceaușescu. Național-comunismul - simbioză Între cele două ideologii, comunismul și naționalismul, pînă atunci aparent opuse - era un suport util pentru menținerea partidului la putere. Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit la 19 martie 1965, succesorul său În fruntea partidului fiind Nicolae Ceaușescu, ajuns În această poziție printr-un concurs de Împrejurări. O lungă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Însușirea unor sume În valută și să Îl Înlăture pe Alexandru Drăghici din Comitetul Central, În locul rămas liber fiind propus și confirmat... Ion Iliescu (p. 374). În România destalinizarea nu a avut loc, iar În loc de liberate am avut parte de naționalism. În august 1968, Ceaușescu a reușit o manipulare aproape perfectă, Întrucît s-au constituit gărzi de apărare, inclusiv la Uniunea Scriitorilor, unde Însă a fost repede demobilizată din cauza vocației bahice a voluntarilor. În acel an de apogeu pentru dictator cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Înregistrările recompun momentele și trăirile vieții de-a lungul evenimentelor istorice majore: perioada interbelică, al Doilea Război Mondial, regimul și represiunea comuniste. SÎnt descrise Brașovul interbelic (viața cotidiană, arhitectura urbană, conviețuirea etniilor brașovene, dar și conflictele dintre ele generate de naționalism), desfășurarea războiului cu urmările sale (lipsurile și economiile la care era supusă populația, luptele pe frontul de răsărit, prizonieratul În lagărele militare sovietice), instalarea dictaturii proletariatului și procesele care au Însoțit-o (naționalizarea, construirea noii economii, reamenajarea vieții și a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
decît drept indivizi aflați sub vremi, influențați de istorie și context. De exemplu, nu se fac decît puține aluzii la modul În care curentul modernist (și reprezentanții săi de frunte) este captat pe rînd de diversele ideologii politice ale timpului (naționalism, nazism, socialism etc.). Arhitecții sînt prezentați ca făcînd parte dintr-o generație aleasă, un fel de copii-minune ai secolului care au apărut dintr-o dată, Într-un moment istoric fericit. În acest sens, cartea adoptă un tip (neexplicitat) de istorie urbană
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unei afinități politice arareori declarate. Faptul că personajele populist naționaliste interbelice sînt citate extensiv și cel mai adesea favorabil În detrimentul celorlalte nu este tocmai Întîmplător. Personajele „preferate” ale istoriei românilor rămîn tocmai cele care se află În genealogia ideii de naționalism integrant, a ideologiei naționale și a proiectului totalitar de stat național. Semnificativă este lipsa preocupărilor de istorie culturală, de istorie a ideilor, istorie a mentalităților, istorie a ideologiilor etc. Mulți clasici ai literaturii române au avut o foarte intensă activitate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Anna Vachudov și Tim Snyder („Are Transitions Transitory? Two Types of Political Change in Eastern Europe since 1989”, East European Politics and Societies, vol. 11, nr.1, iarna, 1997): direcțiile de evoluție au fost diferite În funcție de raportarea regimurilor comuniste la naționalism. O abordare asemănătoare are și Stephen L. Graubard, care, În „Eastern Europe... Central Europe... Europe”, Politics and Society, martie 1992, introduce categoria „naționaliștilor birocrați”, care s-au transformat rapid În „capitaliști de stat”. Acestea sînt doar cîteva exemple dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care s-au transformat rapid În „capitaliști de stat”. Acestea sînt doar cîteva exemple dintr-o listă mult mai lungă de studii care abordează comparativ problematica tranzițiilor (inclusiv) prin prisma factorilor istorici. Mai ales ultimul criteriu, cel al raportării la naționalism, ar merita, credem, o atenție sporită, cu atît mai mult cu cît Dan Pavel și Iulia Huiu, care identifică drept marea problemă a politicii românești de după 1989 „coexistența și clivajul legitimităților”, constată, absolut corect, că În România „naționalismul avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
raportării la naționalism, ar merita, credem, o atenție sporită, cu atît mai mult cu cît Dan Pavel și Iulia Huiu, care identifică drept marea problemă a politicii românești de după 1989 „coexistența și clivajul legitimităților”, constată, absolut corect, că În România „naționalismul avea să fie folosit după 1989 atît de partide democratice, cît și de cele nedemocratice, fie ele socialiste sau extremiste de dreapta. În istoria CDR [...] partidele vor Încerca să-și cîștige legitimitatea jucînd cartea naționalistă În raport cu UDMR” (p. 107). Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
partide democratice, cît și de cele nedemocratice, fie ele socialiste sau extremiste de dreapta. În istoria CDR [...] partidele vor Încerca să-și cîștige legitimitatea jucînd cartea naționalistă În raport cu UDMR” (p. 107). Fără Îndoială că atractivitatea de care s-a bucurat naționalismul În România postdecembristă nu poate fi explicată fără a ține seama de modelul național-comunist autohton. Autorii alocă un spațiu important discuției despre legitimitate, trecînd În revistă tipurile indicate de Weber În relație cu autoritatea - tradițională, charismatică și legal-rațională, bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai important de desfășurare a vieții publice, astfel că expresia „merg În centru” s-a transformat, În limbaj colocvial, În „merg În stradă”. Ca nuclee ale socializării, aceste spații reprezentau, de asemenea, locuri esențiale pentru dezvoltarea opiniei publice și a „naționalismului de cartier”, care putea căpăta forme instituționale: echipe sportive, bande, ceremonii de celebrare a sfinților protectori, festivaluri și așa mai departe. Bineînțeles, strada sau piața publică putea deveni, de asemenea, locul de desfășurare a demonstrațiilor publice și a revoltelor Îndreptate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unison. Cu cât figurile - adesea executate pe muzică ritmată - erau mai sofisticate, cu atât spectacolul era mai impresionant. În 1891, la cel de-al Doilea Congres Național organizat de Sokol, o organizație cehă de educație fizică și gimnastică ce promova naționalismul, nu mai puțin de șaptesprezece mii de cehi au făcut o demonstrație complexă de mișcare sincronizată. Întreaga idee a exercițiilor de masă era aceea de a face o impresionantă demonstrație de ordine, instruire și obediență impuse de sus, o demonstrație
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
multe privințe, mai logică, mai simplă, mai universală și mai puțin neregulată, capabilă tehnic de mai multă claritate și precizie. Acesta era, desigur, scopul inventatorului limbii esperanto (cunoscută ca limbă internațională), Lazar Zamenhof, care Își imagina că va elimina astfel naționalismele parohiale ale Europei. Totuși, este foarte clar de ce esperanto, căreia Îi lipsea sprijinul unui stat puternic care să impună adoptarea ei, nu a reușit să Înlocuiască limbile vernaculare sau dialectele existente pe continent (după cum le place specialiștilor În sociolingvistică să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Pier sau În Down and Out in Paris and Londra. În vreme ce Lenin Îi trata pe muncitori chiar ca pe niște elevi chiulangii ce trebuiau În permanență supravegheați și instruiți, Luxemburg scăpa poate din vedere, printre alte lucruri, Înclinațiile lor către naționalism și teama pe care o manifestau uneori. Ibid., p. 390. Referirea la un manual nu este ironică. Ceea ce Îl surprinde pe un observator contemporan la socialismul Începutului de secol este cât de didactic era. Metafora clasei era dominantă În gândirea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Mihai Ralea (Lupta de clasă), Virgil Bărbat ș.a. Sunt de menționat în chip special articolele lui Ion Barbu Poetica domnului Arghezi (205/1927) și Evoluția poeziei lirice după E. Lovinescu (206/1927). Revista găzduiește anchete și dezbateri pe diverse teme: Naționalism sau umanitarism? (7/1919), Libertățile noastre publice (68/ 1921). Numărul din urmă, tipărit cu roșu și subintitulat „De carnaval”, reunește, prin fragmente din opere sau declarații de principiu, nume importante ale literaturii, culturii, vieții politice și științifice românești a vremii
IDEEA EUROPEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287501_a_288830]
-
Cioran, Nae Ionescu, Traian Brăileanu, Vasile Pârvan, C. Breazul ș.a., iar grafica e semnată de Rudolf Rybiczka. Cei de la I. militează, la început mai timid, apoi din ce în ce mai înflăcărat, pentru românism (un românism care să nu însemne întoarcere la sămănătorismul antebelic), naționalism, specific național în artă (opus libertinajului), religiozitate și morală, ca arme împotriva agresiunii alogenilor, dar și ca singură modalitate de mântuire. Țara, pământul natal, ciobanul, haiducul, cât și Legiunea și Căpitanul, cântecul și poezia legionare sunt mereu aduse în discuție
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
imperios. Prin „amintirile de fum” se întrezăresc, în tihna lor patriarhală și în ritmica eternă a anotimpurilor, casa bătrânească, grădina înrourată și plină de miresme, bisericuța senină, precum și alte înduioșătoare priveliști ale ocrotitoarei „vetre”. Lărgindu-și gama, ciupind energic struna naționalismului, paseistul se dedă unei făloase retorici, cu trâmbițări de vitejii străbune și evocări de cetăți basarabene. Îi reușește însă cu totul altceva, și anume pensulația în miniatural. Surprinzătoare este consonanța poemului Pânda cu Moartea căprioarei a lui Nicolae Labiș. În
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
Regale”, fragmente din corespondența și jurnalul ei intim. Ca și ceilalți redactori de la „Ideea europeană”, I. se află într-o agitată căutare a unor remedii împotriva „spiritului cărturăresc” închistat, rupt de viață. În publicistică, se ocupă de mișcarea feministă, de naționalismul hindus, de „forțele morale ale Statelor Unite”, de „noile grupări intelectuale din Franța”, iar în relație cu literatura, de „poeții creștini” (Paul Claudel, Francis Jammes și Paul Verlaine din Sagesse) sau de „romanul subconștientului” (Marcel Proust). În practică, o soluție la
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
bine singure de grij), și unde majoritatea statelor nu pot speră s) fac) acest lucru, este cu greu una interdependent). O lume în care Uniunea Sovietic) și Chină urmeaz) politici de excludere este cu greu una interdependent). O lume a naționalismelor care stau s) izbucneasc) este cu greu una interdependent). Confuzia conceptelor d)uneaz) clarit)ții analizei, subminând atât posibilit)țile, cât și imperativele acțiunii. Este eronat, din punct de vedere logic, si obscurantist, din punct de vedere politic, s) se
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
revelă însuși sensul demnității omenești.” În acest context, fenomenul literar este definit ca „act de conștiință și de cunoaștere”, iar opera de artă este postulată ca „suprastructură cerebrală, sensibilizată”. K. susține „valorile spirituale și estetice”, în defavoarea celor „pragmatice, de oportun naționalism, culturalism și politicianism”, de pe poziții declarat antitradiționaliste: „Atitudinea aceasta nu se caracterizează prin arbitrar; un întreg determinism istoric o impune. Și mai ales ortodoxismul de emisiune postbelică ce tinde a obstrua europenizarea conștiinței și de a ne readuce cultura, printr-
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
coordonată de directorul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“, publicație din care au apărut până acum 14 fascicole, având ca teme structurale: Discurs istoric și integrare (1993); Postmodernism, postcomunism, postistorie (1994); Învăță mântul istoric azi (1995); Elitele: repere, secvențe, controverse (1996); Naționalism, etnicitate, minoritate (1997); Modernizarea în spațiul românesc (1998); Istoria ca discurs demistificator (1998); Comunismul în România: ideologie, întemeieri, dileme (1999); Confesiune, societate, națiune (1999); Istorie și identitate (2000); Discurs și limbaj istoric în România postbelică (2001); Istoria culturală astăzi (2002
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unui trecut glorios. Istoricul opinează că xenofobia este o atitudine psihică și o formă a egocentrismului întotdeauna prezentă în om, ea se observă în teama față de străini și în sentimentul distanței, dar nu se va manifesta exploziv, nu va deveni naționalism decât în timpuri de mare intensitate, când vor fi puși în acțiune anumiți „carburanți“12. Medieviștii au avansat diferite opinii cu privire la timpul formării națiunii • unii au legat apariția acestui fenomen de crearea provinciilor ecleziastice în jurul Anului O Mie, alții - de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de persoane 12. Cu toate acestea, chiar dacă industria se dezvolta accelerat, mai cu seamă începând cu deceniul nouă al veacului al XIX-lea - moment în care protecționismul și încurajarea de către stat a dezvoltării industriale a devenit o parte componentă a naționalismului economic manifestat în societatea noastră -, majoritatea întreprinderilor (stabilimentelor) industriale era reprezentată de atelierele meșteșugărești. Modernizarea și dezvoltarea industrială nu poate fi concepută și înțeleasă la noi fără a sublinia rolul fundamental al statului, politicii și instituțiilor sale în cadrul acestui efort
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]