3,698 matches
-
un gest de abandon total și Îmi cobor degetul de-a lungul pieptului lui, ca Într-o reclamă la aftershave. Nu mai facem niciodată dragoste la modul spontan. Poftim ? Connor mă privește de parcă am Înnebunit. — Hai. Încep să-i desfac nasturii de la cămașă, cu o expresie gravă. Hai s-o facem. Aici și acum. — Ai Înnebunit ? spune Connor, dîndu-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, sîntem la birou ! — Și ce dacă ? SÎntem tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
modul spontan. Poftim ? Connor mă privește de parcă am Înnebunit. — Hai. Încep să-i desfac nasturii de la cămașă, cu o expresie gravă. Hai s-o facem. Aici și acum. — Ai Înnebunit ? spune Connor, dîndu-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, sîntem la birou ! — Și ce dacă ? SÎntem tineri, ne iubim... Îmi cobor mîna un pic mai jos, iar Connor cască ochii mari. — Termină ! se rățoiește la mine. În clipa asta ! Emma, ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Apoi, fără veste, el se apleacă spre mine și mă sărută. Gura lui o deschide pe a mea și deja Îmi dă mînecile elastice de Albă ca Zăpada jos de pe umeri, și-mi desface sutienul. Degetele mele Îi caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfîrcul și rămîn fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare. O, Doamne, ce repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. MÎinile lui... degetele lui... gîfÎi Înnebunită... Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ducă la școală. Mai exact, ca un copil de cinci ani, mahmur și chiaun. Nu pot să mă duc, spun, cînd se face 8.30. Nu pot să dau ochii cu ei. — Ba da, poți, spune Lissy liniștitor, Încheindu-mi nasturii de la haină. O să fie bine. Nu trebuie decît să ții bărbia sus. — Și dacă se poartă oribil cu mine ? — N-o să se poarte nimeni oribil cu tine. SÎnt prietenii tăi. Oricum, probabil că la ora asta au uitat deja totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi așteptat ca Vela să apară la tribunal când formalitățile de divorț au fost definitivate, dar și‑a făcut apariția, Într‑un costum butonat de sus până jos, aducând mai curând a veșmânt heraldic decât a rochie femeiască, Închis cu nasturi de alamă de la gât și până la genunchi; era fardată și coafată cu părul strâns, ca o dansatoare. Ar fi, probabil, cu neputință să comunici mesajul pe care‑l emitea: mi se dăduse o șansă, mi se oferise cu o generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
soțul uimit, ăsta‑i procedeul?” „O dată pe zi, cel puțin. În ritmul ăsta Într‑un an o dai gata...” Pe urmă apare pe scenă o pancartă. Ții minte cum era? Un ușier cu o tichie rotundă și două rânduri de nasturi de metal aducea pe scenă un trepied cu o pancartă. Pe care scria cu litere mari: „Cincizeci și una de săptămâni mai târziu”. Și pe urmă Își fac apariția În scenă soțul Într‑un scaun cu rotile, Împins de soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un om foarte inteligent, dar are un temperament prea tumultos, pe care trebuie să‑l țină În frâu. Temperamentul Îl determină să fie nearticulat. Ea e cea rațională și a venit Îmbrăcată Într‑un taior albastru cu două rânduri de nasturi În față. E micuță. Sau poate că soțul ei supradimensionat o face să arate plăpândă. Oricum, are o mutriță drăguță, englezească, și care privește mereu În sus. Cred că atunci când copiii se uită la ea, văd o față plăcută, Înțelegătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mișcă Înaintea mea pe coridorul dintre living‑room și monumentalul lui dormitor princiar. Se oprește În fața oglinzii Încrustate În zidul dintre ferestre - aici nu există oglinzi agățate pe pereți - și Își Împlântează În manșete butonii de aur masiv, Își Încheie nasturii cămășii vărgate „Pupăr În Fundăr” de pe Jermyn Street - spălată de serviciile American Trustworthy și livrată la domiciliu, umflată pe dinăuntru cu hârtie de mătase. Își Înfășoară cravata, ridicându‑și gulerul cămășii care pârâie de scrobit de e. Își face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ne plângem de el, la guvernator... (Pătrund în încăpere ARTUR și GUVERNATORUL, râzând, ținându-se pe după umeri.) GUVERNATORUL: Așa! ARTUR: Chiar așa! GUVERNATORUL: Eram sigur. ARTUR: Ce puteam să fac? GUVERNATORUL: Păi, ce să faci? (Trece pe lângă Grubi.) Încheie-ți nasturii! (Către ARTUR.) A ieșit destul de bine... Fac cinste! Scoate o sticlă de șampanie.) De mult o țin pentru așa ceva. ARTUR: Pfuuu! O facem lată! GUVERNATORUL (Toarnă.): Acu’ îi am la mână... Începuseră să mi se urce în cap... Mă scormoneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Alergând la PARASCHIV): Zice că da, vrea, că mâine se vor aduna cu toții, își vor spăla mlinile și picioarele, vor mâneca din aceeași pâine, și vor mirosi iarbă... Zice că se vor lipi unii de alții și-și vor desface nasturii de la piept... ca să-i bată vântul... INAMICUL (Alergând, înnebunit, lângă MACABEUS.): Zice că toți vor ieși cu mâinile goale, din găuri și de după ziduri și că vor râde... că-și vor ține femeile de țâțe și le vor bate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bătaie cărându-și pumni și picioare atât unii altora cât și maiștrilor care pășesc prin tuneluri de colo-colo cu pas larg, păzind ca treaba să meargă strună. Iar în ochii femeii spălăcite, o blondă cu bube, de la mașina de găurit nasturi, în ochii ei nici albaștri nici verzi se distilează o rază X, un venin fără pereche, scopul oricărui plan cincinal, și psss! Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină și-o răstoarnă, ducă-se! Ducă-se totul, cartierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
s-a hotărât să plece, se grăbește: pe cât de nerăbdătoare aștepta întoarcerea iubitului, pe atât e de grăbită să dispară înainte să se întoarcă el. În sfârșit, izbutește. Repede își trage ciorapii, își pune pantofii, își îmbracă haina, îi închide nasturii de os. E gata. Ba nu, mai are ceva de luat, o carte, pe care i-a împrumutat-o mai demult. Surâsul Giocondei. O vâră în geanta cât un hârdău. Trage ușa după ea și coboară iute-iute cele patru etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sus. Vă auzim ce supărați sunteți, a spus ea și brusc glasul i-a crescut în intensitate. Doamne Sfinte, ce supărați sunteți! a urlat ea. Soțul, un civil tras la față, cu un plasture peste un ochi, pe rever cu nasturele de recunoaștere al sindicatului profesorilor naziști, o avertiza întruna. Dar ea nu-l auzea. — Ce vreți să facem? s-a adresat ea tavanului și la tot ce se afla deasupra lui. Ce vreți să facem? Spuneți-ne și-o să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pară și mai fragil și cu ochii ei imenși, de culoarea panseluțelor scufundate în apă, Violet era alegerea perfectă. Purta un pulover închis în față, lălâu, care avea exact aceeași nuanță de albastru violet ca și ochii ei, jumătate din nasturii în formă de perlă ai acestuia fiind desfăcuți, lăsând să se vadă bluza mulată de dantelă de dedesubt, și o pereche de pantaloni trei sferturi bej, pe șolduri. Eșarfa de mătase din jurul gâtului avea exact aceeași culoare cu pantalonii. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sprijinindu-se, pe jumătate, pe sânii ei și cu cealaltă jumătate în aer. Purta un pulover închis în față, care are pretenții de jachetă, de un verde cenușiu, tivit cu panglică din material cu model bob de fasole, înfrumusețat cu nasturi aurii chiar și pe buzunare, care nu aveau nevoie de așa ceva. Elegant, dar confortabil. Arăta de parcă Woman’s Journal ar fi folosit-o ca model pentru schimbarea de stil la rubrica „Look for a Lifestyle“1. — Bine, tu ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cămașa mea și-mi prinse sânul. — Nici nu știi de când aștept să fac asta, zise el calm. Doamne, Sam, ce bine e când te lasă omul fără replică. Presupun că trebuie să profit cât mai pot. Îmi descheie și ultimul nasture și începu să dea la o parte cămașa, încet și cu o foarte mare plăcere. — Hugo, spusei eu din nou, fără să-mi dau prea bine seama ce vreau să zic. — Gata cu vorba, nu crezi? zise Hugo. Zis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă ținea săptămâni întregi. În cele din urmă, m-am oprit la pantalonii mei cei noi, din vinil, cu talie joasă, un tricou micuț și strâmt care avea inscripționat pe piept „Barbie is a slut!“1 și un pulover cu nasturi, din material plușat. Mi-am prins părul în vârf de cap cu o grămadă de agrafe lucitoare. După care, m-am dus la baie și mi-am dat cu niște ruj ciocolatiu. Eram gata să dau piept cu lumea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
procedă așa, Își dădu seama cu Întârziere că sunetul pe care-l auzise nu fusese o invitație de-a intra. Scena era un amestec de clișeu caricatural și cel mai urât coșmar al oricărui birocrat: În fața geamului, cu cei doi nasturi de sus ai bluzei desfăcuți, stătea Anita de la Biroul pentru Străini; doar la un pas de ea, dându-se În spate, era un vice-questore Patta roșu la față. Brunetti surprinse asta dintr-o privire și-și scăpă servieta pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Și, în realitate, fusese ceva mai mult decât o pupăceală. Chipul lui Alice s-a luminat datorită amintirilor. Jake stătuse întins pe iarbă și o privise în timp ce ea se îmbrăcase în repetate rânduri. Apoi, tocmai când Alice își încheia ultimul nasture și-și netezea ultima cută a costumului, Jake o trăsese de fiecare dată din nou în jos, sărutând-o până când îi ștergea rujul și ridicându-i fusta. Noapte newyorkeză după noapte newyorkeză, Alice a retrăit întâlnirea lor. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
te duc până la metrou cu Astonul. Charlie a fâlfâit din genele prelungi. — Poți să mă duci acasă. E în drumul tău. Tentat, Hugo a ezitat. Privirea i-a întârziat pe rotunjimile sânilor lui Charlie care se profilau prin cămașa cu nasturi strânsă pe corp. Apoi Hugo a zâmbit și a clătinat din cap. Uiți că sunt bărbat însurat. —Ba nu uit deloc, a spus Charlie apropiindu-se de el. Haide, deci! Povestește-mi mai multe despre vânzare. Hugo și-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de ceață, pe care Hugo și-o amintea de la cursul prenatal. Când Laura a început să țopăie către ei, Hugo a observat că decolteul continua să fie trăsătura ei cea mai distinctivă. La fel de agresiv, amenința să facă să sară toți nasturii costumului. Laura a cuprins-o pe Amanda într-o îmbrățișare parfumată. Când bărbia i s-a așezat pe umărul sacoului Amandei, Laura i-a făcut cu ochiul lui Hugo într-o manieră emfatică. Nu te-am mai văzut de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cutia pe roți acoperită cu plastic pe care o împingea. Era un model identic cu cel al lui Hugo. —Așa, a continuat ea. Dați-mi voie. Femeia s-a aplecat. —Mai întâi trebuie să treceți buclele astea peste mânere. Apoi nasturii din partea de jos se încheie aici. După care trageți copertina și... voilà! În doar câteva secunde, Theo era înfofolit în plastic. Un val de recunoștință, mai substanțial chiar decât valul de apă izbucnit dintr-un duș, l-a inundat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bărbat care se chinuia de unul singur. Așa că ar fi putut și ea să-l mai slăbească nițel, nu? A privit agitat cum Rottweilerul a pipăit cămașa de pe pieptul lui Theo sau, ca să fie mai precis, capătul care avea doi nasturi desperecheați. Și care corespundea cu capătul de sus, unde erau două butoniere vacante. — Am fost puțin pe fugă și..., a tunat Hugo. — Nu numai că nu v-ați deranjat s-o încheiați cum trebuie, l-a acuzat Rottweilerul, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se încheie la spate. Of, pentru numele lui Dumnezeu! De unde naiba se așteptau să știe el așa ceva? Nenorocita aia de cămașă nu-i fusese livrată cu tot cu hartă. Oare femeia asta nu-și dădea seama cât a durat ca să-i încheie nasturii, oricât de prost ar fi fost încheiați? — Domnule Fine. Rottweilerul și-a încrucișat brațele pe piept și l-a privit direct în ochi. — Una dintre regulile de bază de la Chicklets este ca bebelușii să fie aduși de părinți curați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
O limbă bine instruită, gândi. - Da, locul tău e-n pat. Iar al meu ar fi peste tine sau sub tine, numai că acum trebuie să plec, scumpete. Se ridică, își trase pantalonii, apoi luă cămașa de pe jos. În timp ce încheia nasturii, o văzu cum întinde mâna către noptieră pentru a apuca telecomanda. Unii fumează, alții mai beau un pahar, își spuse. Ea privește la televizor după ce face dragoste. E și asta o chestie dată dracului, mai întâi orgasmul și apoi știrile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]