1,431 matches
-
care îl acompaniază pe Puiu. Marinică, Dănuț și Adiță. Plus încă unul cu privire oablă - Otto. Cosmopolitul grupului. Care probabil „a făcut“ Germania. După cum se vede, diminutive cu ghiotura. Numele pieselor sună fioros de interesant. Epopeea lui Puiu. Suflet chinuit, neînțeles care acum s-a decis să-și povestească viața. A) „1. Seara asta beau.“ Ce să-i faci? Puiu are o certitudine de nezdruncinat. Cât timp nu se ia de oameni pe stradă, totul e în regulă. „2. Bărbatul fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim preună cu toate celebritățile epocii, sau, mai des, prin antologii: Baudelaire și Edgar Poe, Verlaine și Rimbaud
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
carnea lor palpitândă. Ajunse sub dogoarea verbului tău inspirat la o stare de incan descență totală, cu tumulturi interioare care le predispun spre cele mai mari abandonuri, posesiunea ta reală asupra acestor ființe, pline până atunci de contradicții și rezistențe neînțelese, Începe din chiar acest moment precis, de la acest avant-goût mai prețios chiar decât posesiunea ta deplină peste tot ce le-a mai rămas din biata lor mândrie și fărâmă de virtute. Legenda mis tică a fecioarei rămase grea dintr-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât poate o neînțeleasă timiditate? - s-o opresc o dată din treapădul ei mă runt și zgribulit de cățelușă rătăcită și speriată În Bucureștiul ăsta zgomotos și anonim, să-i ofer cumva o mân care caldă și s-o Întreb respectuos pe această damă du
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au băut cât pentru paișpe vieți, orice om normal ar fi crăpat, ei nu, li se lărgea stomacu ca la șarpe, ori parcă erau cămile și-și umpleau o ditamai cocoașă care nu se vedea. Șoferul repeta la nesfârșit ceva neînțeles jeosuitrist, lapliui meo fe trist, la pliui, le deliuj, iar ăștia trei trebeau să dea din cap în semn că așa e și să îngâne îhî, de câte ori auzeau păsăreasca șoferului, li se părea că merită efortu, pentru cât băgaseră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acestei provincii românești martirizate este decupat până și din cuprins. Pe coperta I, în dreapta, sus, se mai poate citi o însemnare făcută în creion: „Va răsări cândva și steaua acestui neam nenorocit”. Pe volumul lui Aurel Vasiliu, Eminescu, un mare neînțeles, Cernăuți, Tiparul Mitropolitul Silvestru, 1940, p. 40, în jurul cuprinsului, se află două însemnări făcute în creion, nedatate și fără semnătură. Iată glosele anonimului utilizator: „1. Incontestabil, Eminescu este un mare geniu al poporului român. Dar nu cel mai mare. Coșbuc
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
autobiografice, dar și profund politice, religioase, de prospectare a căilor viitorului și înțelegerii lui. Nota autobiografică a cărții, ni-l scoate în față pe Marian Ciornei: mereu un nemulțumit de reușita sau nereușita proiectelor sau realizărilor sale, pe undeva un neînțeles și un neadaptabil, dar și un om care, mai la tot pasul are prieteni și cunoscuți, care fie îl abandonează, trădează ori chiar persecută. Societatea rămasă de la comuniști a imprimat multă minciună și interese ascunse oamenilor. Interese primitive bazate pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu admiterea („Mă înțelegeți, contestația e un vax, nici un profesor nu va recunoaște că el sau vreun confrate de-al lui a greșit“), măcar să mă recom penseze cu ceva. Discursul lui mi-a întărit convin gerea că eram un geniu neînțeles și m-a îndîrjit, cu atît mai mult cu cît omul repeta din trei în trei mi nute : „Nu te încrede în nimeni, decît în tine însuți, în nebunia ta ! ! Fii lup singuratic ! !“ (formulă pe care, desigur, o dată ajuns la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
față de copii și cu conștiință profesională se opresc, fac o rapidă evaluare a drumului parcurs, își trag sufletul și, cu atenție sporită și răbdare, o iau de la capăt. Nu este nici pedagogic, nici uman să treci în lecții peste lucruri neînțelese, pentru că acei copii care nu au reușit să priceapă unele subtilități în clasă, cu atât mai puțin vor putea să le înțeleagă singuri, acasă. Este imperios necesară lămurirea și înțelegerea noțiunilor din lecția curentă și integrarea lor în sistemul din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunii care le animă, și de ce, iarăși, în acele împrejurări, am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă, adesea blamabilă recunosc -, de multe ori blamată chiar" (Cap. Primăvara). Liceanul de la "Național", avid de lectură, citește "mult, foarte mult", împărțindu-se între "filozofie, știință, artă, literatură, istorie, socialism". Preocupări analoage la mai tânărul coleg M. Sadoveanu, care, în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mei) s-a folosit de o vacanță neașteptată (întâmplarea a avut loc iarna), nu m-a impresionat prea mult. Dar mai târziu, mult mai târziu, când alte lucruri ciudate m-au făcut să învăț a cerceta și pătrunde înțelesul celor neînțelese, am meditat asupra hotărârei pronunțate de conferința profesorilor mei și am încercat să descopăr principiul pedagogic pe care l-a pus în valoare. Spre marea mea umilință, nu l-am descoperit încă. În școală n-am fost un elev model
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a deslega această enigmă, îmi luam, în forul interior, rezoluțiuni solemne. Și când treceam în apropiere pe lângă școala primară din Precista, cu fațada ei de templu grec, îmi simțeam sufletul ușor și plin de o lumină și de o bucurie neînțelese. Astăzi, strada Bunilor copii (nume probabil adus de la Paris de cine știe ce bonjurist de acum trei sferturi de secol; căci există încă, pe cât știu, prin cartierul St. Honoré, o stradă care se chema și se cheamă așa, Rue des Bons Enfants
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
oarecare, ieșind de sub autoritatea legilor naturei, ne-am găsi la un moment dat față în față, fiecare cu individualitatea sa proprie, ne-am privi tot așa de nedumeriți și ne-am părea, unul altuia, tot așa de stranii și de neînțeleși, ca și cum nimic comun n-ar exista între noi. Mi s-a întâmplat să verific această fantastică ipoteză într-o împrejurare care n-a avut de altfel nimic deosebit în sine. Acum vreo zece-doisprezece ani, în timpul unei convalescențe, care m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunei care le animă, și de ce iarăși, în unele împrejurări am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă, adesea blamabilă o recunosc, de multe ori blamată chiar... Înțelege oricine însă, câte furtuni au trebuit să bântuie sufletul meu la vârsta aceea (nu în totul atât de frumoasă cât pare) de care vorbesc; și în câte erori și excese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
modernizării partidului conservator, a asimilării lui la starea socială actuală a României... Am neclintita convingere că România are nevoie de un partid conservator, democratic în compoziția sa, progresist în tendințele sale, reprezentând cu fermitate ideile de conservațiune socială..." Ce ciudate, neînțelese ne par azi cuvintele acestea... N-a trecut decât un sfert de secol de atunci și ele arată atât de vechi! Totuși, pentru starea de spirit și starea socială în care ne aflam atunci, pentru mentalitatea curentă și pentru aptitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu acuz pe nimeni. Gândul meu e prea plin de tristețe, pentru toată zădărnicia lucrurilor pe care le privesc, pentru ca să mă cred în drept să de a judeca pe semenii mei, în gestul cărora văd bine că se afirmă puteri neînțelese și nebiruite. Nu fac decât examenul conștiinței mele proprii; nu fac decât să explic procesul convingerilor și atitudinei mele; pentru ca toți cei care ar crede că pot găsi ceva de învățat din aceste lucruri, să le cunoască și să mediteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai clar e mai ales uimirea, stupoarea, pe care mi-a provocat-o vestea morții lui neașteptate; și, împreună cu ea, lumina clară, diafană, incomparabilă din dimineața aceea de Septembrie, în a cărei infinită dulceață moartea aceasta mi-a părut mai neînțeleasă încă, mai absurdă decât era de fapt în raport cu cauzele ei presupuse. Paul Zarifopol. ("Adevĕrul literar" din 13 Mai 1934.) Pe Paul Zarifopol l-am cunoscut în timpul în care-mi pregăteam licența la Iași. Eram de o seamă; tineri, firește, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
stabilise la Constanța... Pe Dim. A. Teodoru, intelectual fin, a cărui moarte accidentală, stupidă, a fost de curând comemorată în cerc destul de restrâns. Pe Const. Teodoru, în literatură C. Ghindă, spirit scânteetor, a cărui moarte violentă îmi pare încă tot atât de neînțeleasă ca și atunci când a avut loc. Pe Miereanu, unul din cei mai vechi ziariști ai Iașului, prieten încercat și plin de devotament. Pe doctorul Panaite Zosin, una din inteligențele cele mai agere, unul din oamenii cei mai culți, unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Să-mi fie clare niște lucruri înainte de-a le enunța. Este ora șaisprezece și douăzeci de minute, spun, uitîndu-mă la ceas. La ora douăzeci și două, separatorul va funcționa normal. Cîteva secunde, aproape un minut, vorbele mele au rămas neînțelese. Nimeni nu a reacționat în vreun un fel. Au continuat toți să se uite în agende ori aiurea. Un moment..., încearcă să se dumirească directorul general. Ce spuneați? La ora zece, la noapte, separatorul va funcționa, repet eu. Deci e-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
19, II, p. 409)"/>. Comentând În 1939 acest text, Mircea Eliade era surprins de „cât de mult se schimbă viziunea lumii și valorificarea vieții de la o cultură la alta” : „Tot ceea ce glorifica vechea Eladă - eroicul, destinul, frumusețea - este nu numai neînțeles, ci și violent atacat de scriitorii creștini” <endnote id="(629, p. 306)"/>. 6. Evreica frumoasă și elegantă „Mândrulică, draga mea, Te-aș iubi, de te-aș puteá, Dar maica mea nu te vrea Că nu ești de legea mea.” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
său, „speranțele sioniștilor au trecut dintr-o dată de pe planul ideatic la cel al politicii concrete”. Acești politicieni au adoptat o linie de angajare clară și publică a Marii Britanii, pentru că au înțeles drumul de urmat pentru „cel mai exploatat și mai neînțeles popor”. Angajarea britanică în susținerea planului Paul Johnson. Chaim Weizmann s-a născut în orașul Pripet Marș din Motol și a primit o educație evreiască dintre cele mai tradiționale. Datată la 2 noiembrie 1917, Declarația Balfour preciza: „guvernul M.S. privește
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
dramatismul existenței evreilor din România, pe monotonia suferințelor îndurate de evrei, pe vinovăția autorităților și chiar a populației românești, la un moment dat, face ca multe probleme să rămână controversate, generând dificultatea acceptării unei vinovății pentru o responsabilitate necunoscută și neînțeleasă. De aici preocuparea noastră de a răspunde la întrebarea: cum au trăit evreii în Dorohoi? De aici preocuparea pentru a realiza o lucrare cu tema: Comunitatea evreilor din Dorohoi între anii 1919 și 1945. Obiectivele urmărite fac trimitere la modul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ușor și repede. Bucuria de a primi scrisori de la el era umbrită însă de dificultatea de a le descifra. Fiecare necesita răbdare de paleograf și cel puțin o dublă lectură: la prima aproximai, la a doua te concentrai pe termenii neînțeleși. Acum, la pregătirea lor pentru tipar, a trebuit să mă ajut de-o lupă, nu din cauza micimii literelor, ci a formei lor, care poate genera confuzii: „r”, de pildă, seamănă cu „v” sau cu „x”, „b” cu „t”, „m” cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
părea depășită. în fine, ar mai fi și o a treia cauză: spațiul de timp lung dintre prima carte (Perturbații, 1968) și următoarele (Iarba verde de-acasă, 1977 și Soarele, 1979). A murit, probabil, cu sentimentul de autor nedreptățit și neînțeles, atît ca prozator, cît și ca dramaturg și poet (ipostază relevată postum prin volumul Sfinxul, Ed. Junimea, 1988). Avea numeroase motive să creadă aceasta (o parte sînt amintite în evocarea lui Vlad Hogea „Destinul unui intelectual”, din Tricolorul, 27, 28
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
se transmite două lucrări din Cenaclul Alexandru Vlahuță din BÎrlad, a tovarășilor I.C. Negru și C. Clisu”. Cei doi „suspecți”, greșiseră astfel: „Prima (poezie, compl.ns.) intitulată <<Lumini peste o amintire veche>> de I.C. Negru Întrucît este foarte greoaie și neînțeleasă iar a doua <<De toamnă>> de C. Clisu care, deși este accesibilă, din cauză că În versurile sale se exprimă <<...or nouă nu ne pasă, toamna asta are/ Multe <argumente> puse În hambare>>”. De fapt, se justifica Radu Costache față de precursorii Suzanei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]