2,176 matches
-
Fabrica de învățători” a lui Gheorghe Postoi, a fost fermentul pentru apariția unor încercări, bazate pe cunoașterea proprie, pe stările trăite, dar și pe amintirile celor mai în vârstă, care, dacă n-au ajuns în stadiul de carte publicată, au neîndoielnicul merit de a fi servit ca sursă de informare și documentare pentru cei care au urmat. în rândul acestora se înscriu la loc de cinste învățătoarea Maria Păvăluță și Dumitru Arbureanu, care au întocmit o primă monografie a școlii din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ucrainenii au o proporție infimă. Guvernul Ucrainean va admite cu greu adevărul și fundamentul acestui rezultat, însă Guvernul Regal poate face abstracție de acel lucru și poate rezolva problema indirect, examinând câteva fapte simplu de verificat. [...] În primul rând este neîndoielnic faptul că, până în 1812, Basarabia era, de secole, pământ românesc, în principal agricol, iar elementul românesc era aici de departe cel mai important, dat fiind că românul este cel care practica îndeosebi agricultura. S-a dovedit apoi că, până spre
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ea existînd de la crearea de cartiere distincte destinate încă de la origine unor populații de niveluri sociale foarte diferite. Cartierul se întinde de-a lungul cheiurilor care mărginesc canalele din nord-estul parizian. Cartierele muncitorești și industriale de altădată și-au schimbat neîndoielnic înfățișarea odată cu procesul de gentrificare aflat aici în plină desfășurare. Din piața Bastiliei pînă în strada Faubourg-du-Temple, de-a lungul bulevardului Richard-Lenoir și a bulevardului Jules-Ferry, o grădină publică adăpostește gurile de aerisire ale canalului care, în subteran, străbate doi
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
adevărul, atât de greu de găsit; căci poemul se înfăptuiește în momentul în care se operează corespondența dintre suflet și lume, când Cuvântul iluminează într-o străfulgerare această contopire, consfințind-o50. Presărate de-a lungul întregii opere, există contexte care au neîndoielnic, dincolo de ecourile trăirii concrete, o rafinată tentă inițiatică; numai că învățându-le papagalicește când nu trebuie (căci așa e (în)tocmită programa școlară!), ele sunt repetate și reținute otova. Exemplu ilustrativ: De treci codri de aramă, de departe vezi albind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
așa încât mai toți exegeții lui Eminescu au preferat să rămână la nivelul prim de afirmare a locurilor comune cărări bătătorite ale căror certitudini nu puteau fi contestate ( Fiind băiet, păduri cutreieram, Lacul, Sara pe deal, Copii eram noi amândoi etc.). Neîndoielnic, mult mai complicat apare mecanismul de devoalare a alchimiei poetice eminesciene și a legăturilor subtile și rafinate, constituite într-un eșafodaj al ideilor decantate și minuțios elaborate. Cunoașterea, dar și intuiția, care nu trebuie neglijată în munca de cercetare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
elastice 224. Explicația clară a rațiunii poetice din această dihotomie se găsește în Memento mori: Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane/ Cât uitându-te în fluviu pari a te uita în cer225. Pe portativul acelorași sublimări poetice intră neîndoielnic alte senzații și stări care dau întregului alte note de împlinire a lirismului: somnul, somnolența și visul. Un adevăr axiomatic rezumă subiectul la câteva cuvinte: Eminescu este un poet pentru care visul există 226. (Facultatea de a visa, aidoma gândirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ei infinită 304, lucru care-i unește și-i singularizează pe vecie, iar peste toate există obsesia primordialului, a elementarului, obsesie care înseamnă în bună parte dorul de haos, de somnul originar, de plânsul demiurgic 305. Corolarul sublimărilor eminesciene este, neîndoielnic, insula lui Euthanasius. Izolată prin definiție de lume, ea este metafora sublimată a visului poetic și, în esență, reprezintă locul pietrei din centrul cercurilor concentice ale apei. Dacă se face o comparație între starea dintâi a iubirii ipoteștene și cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
serios, ieșisem pe locul doi și luasem vestitele mele puncte de expert. Puncte cu care mă împăunam peste tot, făcând bătături pe neuronii tuturor. Îi adusesem la o asemenea stare de exasperare cu chestia asta, încât îmi spuneau toți Scufiță, neîndoielnic cu multă simpatie. Acum, de!, și Doru luase același număr de puncte de expert, dar el era întotdeauna un băiat discret și excesiv de modest. Noroc că îl suplineam eu, și încă cu vârf și îndesat. Venisem pornit pe fapte mari
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de subiectul discuției lor, cei doi prieteni ajungeau întodeauna la aceeași temă eternă. St Petersburg. Era un mister pentru amândoi cum de au ajuns să putrezească în colțul ăsta provincial când toți prietenii și tovarășii lor de facultate își croiau, neîndoielnic, cariere glorioase chiar în buricul târgului, unde se întâmpla totul. Câteodată, aceste discuții eșuau în recitaluri aprinse despre nume de străzi din marea capitală, culminând cu un dor năpraznic după Nevski Prospect. Apoi urma o tăcere meditativă în timpul căreia priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
moartea și, desigur, apropierea morții Îți ascute simțul comic. Dar faptul că râdeam Împreună nu Înseamnă și că râdeam din aceleași motive. Întâmplarea că ideile grave, serioase, ale lui Ravelstein, transcrise În cartea lui, Îl transformaseră Într‑un milionar, era, neîndoielnic, comică. Numai geniul capitalismului poate să extragă un bun profitabil din gânduri, opinii, Învățăminte. Țineți seama că Ravelstein era un dascăl. Și nu se număra printre acei conservatori care‑și fac un idol din economia de piață. El avea părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era riscantă. Rămas doar cu Rotari și cu Faroald, i-am spus comandantului domeniului ceea ce îi spusesem deja nepotului și tot ce-aveam pe inimă. A fost impresionat, dar am înțeles că se gândea la mine ca la un sirian, neîndoielnic viclean și priceput, și, chiar dacă de încredere, rămâneam tot un străin, mai puțin inteligent decât cei din rasa lui. Nu m-am supărat, dar îmi făceam griji pentru siguranța lui Rotari. Ceva mă legase de tânărul acela năvalnic și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
continuau să-l bănuiască pe Grasulf și pe prietenii săi romani, iar pretenția lui că s-ar putea conviețui pașnic cu aceștia nu-i convingea și pace. Spre a mă convinge însă pe mine, am fost informat în privința unei legături neîndoielnice pe care Grasulf o avea cu episcopul catolic Cipriano din Grado. Știam că unchiul lor, Rachis, duce de Benevento, era un om drept, având mare trecere la rege. Pentru pacea regatului am hotărât să-l determin pe Arioald să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
servi Într-un vas galben de Seto. — Nu cunosc eticheta ceremoniei ceaiului, spuse Tenzo, privind În jur, pe când sorbea Încântat din ceai. Cum era de așteptat din partea unui om atât de bogat și de faimos, instrumentele pentru servitul ceaiului sunt, neîndoielnic, meșteșugit lucrate. Deși e o impolitețe să Întreb, ulciorul din porțelan pe care Îl folosiți nu este cumva o piesă de ceramică akae? — Ați observat? — Da. Tenzo privi piesa, profund impresionat. Dacă aceasta ar fi să cadă În mâinile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
discuția alunecă spre alegerea strategiei de luptă. — Cum ar fi mai bine, să intrăm În Kyoto sau să capturăm Otsu și să-l prindem Închizând, Încet, strîmsoarea și atrăgându-l ca pe un pește mare În plasă? sugeră un general. — Neîndoielnic, trebuie să Înaintăm spre capitală și să-l blocăm pe Nobunaga la râul Yodo și pe câmpiile din Kawachi! propuse altul. — N-ajută la nimic. Dacă un om susținea o tactică, altul Îl contrazicea imediat. Căci, deși clanurile Asai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sunt viu. În valea din spatele Castelului Odani există o piatră memorială sculptată cu numele buddhist al morții, pe care mi-ați dat-o dumneavoastră Înșivă. Vreți, vă rog, să cereți ca piatra să fie adusă În castel? Sunteți preot și, neîndoielnic, inamicul vă va lăsa să treceți. — Firește. Yuzan plecă imediat. În acel moment, unul dintre generalii lui Nagamasa fu cât pe ce să se ciocnească de el, sosind grăbit. — Fuwa Mitsuharu a venit la poarta castelului. — Cine e Fuwa Mitsuharu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
apropie de intrarea În cetate, Mikawa Îi ieși În Întâmpinare. — Nu ne-am văzut de mult, spuse Hideyoshi, ca și cum n-ar fi fost decât un salut firesc. Se cunoscuseră cândva, iar Mikawa Îi răspunse la salut cu un zâmbet: — Da, neîndoielnic, a trecut multă vreme. E foarte neașteptat să ne Întâlnim În aceste Împrejurări, Senior Hideyoshi. Toți oamenii din castel aveau ochii Înroșiți, dar chipul bătrânului general nu părea deloc Încordat. — Generale Mikawa, nu te-am mai văzut din ziua nunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o atmosferă mohorâtă și melancolică; acum, Însă, se schimbase, odată cu sunetele de tamburină, glasuri vesele și, În chip ciudat, o stare de căldură care părea să plutească dincotrova, pătrunzându-l. Nu-și putea alunga sentimentul că fusese vrăjit. Totuși, era, neîndoielnic, treaz și totul era real. Auzea sunetul tamburinei și cineva cânta. Zgomotele răsunau din fort, fiind Îndepărtate și neclare, dar era sigur că cineva izbucnise În râs. Dintr-o dată, Hideyoshi vru să li se alăture și ieși pe verandă. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un mărginit simț al datoriei și al onoarei, astfel silindu-l pe Nobunaga să facă același lucru. Nobunaga Însuși Îi ceruse lui Nagamasa să-și abandoneze denaturatul sentiment al datoriei și să-i Împărtășească viziunea mult mai cuprinzătoare asupra vieții. Neîndoielnic, Îl tratase pe Nagamasa cu foarte multă considerație și generozitate, până la capăt. Dar și acea generozitate trebuia să aibă o limită. Ar fi fost Îngăduitor cu el până În seara aceea, dar generalii săi nu-i mai permiseseră. Chiar dacă Takeda Shingen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
general nu poate să-și retragă trupele În timpul unei campanii și să-și nu Își păteze cinstea obrazului. În sfârșit, Nobunaga puse un aghiotant să cerceteze chestiunea. — Chiar s-a Întors Hideyoshi la Nagahama? Întrebă el. — Da, pare să fie neîndoielnic În Nagahama, răspunse ajutorul. Nobunaga nu putu să nu se Înfurie și trimise un mesager cu o dojană severă: „Te comporți insolent. Întâi și-ntâi, arată că-ți pare rău!“ Când emisarul reveni, Nobunaga Îl Întrebă: — Ce expresie a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
s-o facă. După aceea, părură să se calmeze, iar pașii lui Murashige și ai celorlalți se auziră pierzându-se În depărtare. Din acest fapt, Kanbei Înțelese rapid starea de spirit a Întregului castel. Deși drapelul revoltei fusese În mod neîndoielnic ridicat, chiar și acum mai existau unii care doreau Înverșunați să lupte cu clanul Oda și alții care susțineau cooperarea cu foștii lor aliați. Sub același acoperiș, se certau aproape pentru fiecare fleac, iar situația era ușor de Înțeles. Murashige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întoarse spre un vasal, Întrebându-l: — Mai ai scrisoarea pe care ți-am dat-o adineaori? — Este În deplină siguranță, stăpâne. — Conține un mesaj secret de mare importanță. Du-i-o direct Seniorului Nobunaga. — I-o voi Înmâna fără zăbavă. Neîndoielnic, acel vasal al clanului Mori a plecat cu comisionul său Întru totul la fel de hotărât ca tine. Dar a fost capturat și În mâinile mele a ajuns o scrisoare care conține intențiile ale lui Muneharu precum și cele ale lui Kikkawa. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
principal al cetății. — Mă bucur că ați venit, le spuse el. Ei, haideți Înăuntru. Răsucindu-se pe călcâie, Hideyoshi Își conduse oaspeții Într-o cameră. — Bine-am mai râs aseară. Mulțumită vouă, În dimineața asta am dormit până târziu. Și, neîndoielnic, arăta de parcă tocmai s-ar fi sculat din pat și abia s-ar fi spălat pe față. În dimineața aceea, Însă, fiecare dintre trimiși arăta puțin cam altfel - ca și cum s-ar fi trezit amândoi alți oameni. Ați fost mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
s-ar fi lăsat dominat de propriile sentimente, clanul său probabil ar fi dispărut odată cu Akechi. Avea senzația că ținea ouă În echilibru, unul peste altul. Faptul de a acționa cu prudență pe dinafară și a evita pericolul dinăuntru fusese, neîndoielnic, peste măsură de chinuitor. O salvase pe soția lui Tadaoki, dar acest lucru iscase tensiuni În sânul clanului. De-acum, Hideyoshi Îl absolvise de orice vină și recunoscuse loialitatea dovedită de clanul Hosokawa. Prin urmare, se bucurau de ospitalitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
adunaseră cu toții pentru a stabili ce era de făcut, Fujitaka vorbise, arătând clar poziția pe care trebuia s-o ia: „În această generație, am văzut numai doi oameni cu adevărat aparte: unul din ei e Seniorul Tokugawa Ieyasu, iar celălalt, neîndoielnic, Seniorul Hideyoshi.“ Amintindu-și acum aceaste cuvinte, tânărul nu putea decât să se Întrebe dacă erau adevărate. Oare acesta era cel pe care tatăl său Îl declarase un om cu totul aparte? Chiar era Hideyoshi unul dintre cei doi generali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oferea ocazia de a urzi intrigă după intrigă. Cât despre Shogen, acesta credea că victoria avea să-i revină clanului Shibata. Era o convingere neînchipuit de oarbă. Este adevărat că, la o dată ulterioară, și el avea să fie chinuit și, neîndoielnic, frământat de propria-i conștiință. Dar scrisoarea de consimțământ fusese deja trimisă și nu mai Încăpea nici o discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era stabilită definitiv pentru a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]