2,506 matches
-
TÂNĂR, ÎI STÂRNEA DURERE. EL NU REFUZA SĂ ADMITĂ CĂ ÎI PLĂCEA MAI MULT CA ORICE UN ANUMIT CLOPOT DIN CARTIERUL LUI, CARE BĂTEA ÎNCET CĂTRE ORA CINCI DUPĂ-AMIAZĂ. DAR, PENTRU A EVOCA EMOȚII ATÂT DE SIMPLE, TOTUȘI, CEL MAI NEÎNSEMNAT CUVÂNT ÎI PRICINUIA MII DE CHINURI. ÎN CELE DIN URMĂ, ACEASTĂ DIFICULTATE DEVENISE GRIJA LUI CEA MAI MARE. "AH, DOMNULE DOCTOR, ZICEA EL, TARE AȘ VREA SĂ ÎNVĂȚ SĂ MĂ EXPRIM." ÎI VORBEA DESPRE ASTA LUI RIEUX ORI DE CÂTE ORI ÎL ÎNTÂLNEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în ei înșiși. Și in timp ce, în primele săptămâni, aveau tendința să se plângă că în dragostea lor nu mai întâlneau decât umbre, își dăduseră mai târziu seama că aceste umbre puteau deveni mai inconsistente, pierzând și cele mai neînsemnate culori pe care amintirea le-o păstra. La capătul acestui lung drum de despărțire, ei nu-și mai reprezentau această intimitate care fusese a lor, nici cum putuse trăi lângă ei o ființă pe care în orice clipă o puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dintr-o dată și că era mai ușor să distrugi decât să construiești. Apreciau doar că aprovizionarea însăși putea să fie puțin ameliorată și că în felul acesta ar scăpa de grija cea mai presantă. Dar, de fapt, sub aceste remarci neînsemnate o speranță nesăbuită se dezlănțuia în același timp și cu atâta forță, încât concetățenii noștri își dădeau uneori seama de ea și se grăbeau atunci să afirme că, oricum, izbăvirea nu era hotărâtă pentru a doua zi. Și, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de 28 și 29 iulie am recenzat volumul „Vânturi și valuri”, de Ion PopescuSireteanu, oferită mie cu un autograf substanțial. Recitesc cu atenție textul și am impresia că totul e bine, adăugând și unele păreri pozitive despre Mareșalul Ion Antonescu. Neînsemnatul locotenent de rezervă din anii de glorie ai Mareșalului își aduce aminte cu dragoste și respect de fostul șef al Statului și comandant suprem al armatei pe timp de război. Am pregătit un număr de 12 volume pe care le
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un alt fapt semnificativ privind pe noii noștri aliați și tovarăși de arme și anume că toți prizonierii capturați de armata română erau obligatoriu predați comandamentului sovietic care-i consemna ca prizonieri proprii. Mai mult încă, orice obiect oricât de neînsemnat care se găsea în bagajele armatei române era confiscat de ei și trecute în beneficiu propriu. în anumite momente cruciale ale situațiilor de război sovieticii procedau atipic. E destul să menționez Răscoala armată a Ghetoului din Varșovia produsă în momentul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
editorilor decât prietenilor se reflecta întotdeauna în formula introductivă a scrisorilor. Domnilor, Ce înseamnă scrisoarea ciudată și înfricoșătoare pe care mi-ai scris-o, Ignatius? Cum aș putea să mă adresez Uniunii Libertăților Civile pe baza unui motiv atât de neînsemnat ca cel despre care îmi vorbești? Nu-mi pot imagina de ce ar încerca un polițist să te aresteze. Doar stai la tine în cameră tot timpul. Aș fi crezut poate în „arest“, dacă nu mi-ai fi scris și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că prânzise doar cu o oră în urmă. Totuși, ciudatele arome îi lăsau gura apă. Intră în garaj și privi împrejur. Într-un colț, un bătrân fierbea crenvurști într-o oală mare, de cantină, ale cărei dimensiuni făceau să pară neînsemnat arzătorul cu gaze pe care era așezată. — Scuzați-mă, domnule, i se adresă Ignatius, vindeți aici și la bucată? Ochii apoși ai bătrânului se întoarseră spre muntele de om care îi vorbea. — Ce dorești? Aș vrea să cumpăr un crenvurșt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Productivitatea în SUA scade cu 20% după atacul informatic asupra Bursei de Valori ------------------------------------------------------------------------ Merită probabil acest pariu pentru acești dușmani ai securității, care fac ceea ce fac pentru a obține profituri și în joc sunt profituri uriașe. Chiar și cel mai neînsemnat furt în valoare de 20 de miliarde $ poate cumpăra o proprietate personală de lux în Barbados sau un nou Ferrari. Infracțiunea este bine plătită. Independenții, cum sunt the Shadow Crew sau the Menace Posse sunt hackeri ce pot fi angajați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
totuși, aceste inovații legate de puterea de calcul, de comunicații și medicină ar putea fi folosite împotriva omului. Această dihotomie va ajuta la definirea viitorului, fie înzestrând, fie știrbind libertatea individului. Amenințările din trecut îndreptate împotriva drepturilor omului vor părea neînsemnate în viitorul extrem. Tehnologia a fuzionat cu ideologia rezultând o armă nouă, puternică pe care guvernele o folosesc astăzi și o vor folosi în viitor pentru a controla și oprima indivizii. În continuare, veți găsi o listă a lucrurilor față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
făcea întotdeauna griji. Dar ceea ce Henry nu putea să-i spună lui Charlie era că motivul real pentru care își făcea griji acum avea legătură cu o conversație care avusese loc cu o săptămână în urmă. Și care atunci păruse neînsemnată. Însă acum i se părea de rău augur. O secretară amețită de la Institutul Național de Sănătate sunase la laborator și ceruse cu dr. Kendall. Când el răspunsese la telefon, femeia spusese: — Sunteți dr. Henry A. Kendall? — Da ... Este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fi lucrat la o firmă de avocatură mare, așa încât clienții să nu bănuiască faptul că avocații lor erau singuri. Într-o astfel de clădire stăteau numai avocații fără nici un pic de succes. Cei care se ocupau de traficanții de droguri neînsemnați. Sau care făcuseră și ei închisoare. — Scuzați-mă, zise el, la telefon. — Îmi cer scuze, domnule, încerc să-l găsesc pe dl. Johnson. Secretara acoperi telefonul cu mâna și întrebă: — L-a văzut cineva pe Willy Johnson? Și Brad auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
una din calitățile lui Matt Hassinger, la urma urmei. O clipă mai târziu, Armanoush Îi zâmbea unui Matt Hassinger Îmbrăcat elegant, vizibil emoționat și oarecum nedumerit, care rămăsese la ușă. Era cu trei ani mai mic decât ea - un fapt neînsemnat pe care nu simțise nevoia să-l dezvăluie nimănui, Însă care era evident acum după fața lui. Fie pentru că Își aranjase altfel părul ciufulit, fie pentru că se Îmbrăcase cu niște haine pe care nu le purta de obicei, o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Iar când ea se va Întoarce În țara ei, veți deveni prietene de condei, a ciripit mătușa Cevriye. Aceasta credea cu tărie În prieteniile de condei. În calitate de tovarășă-profesoară a regimului republican turc, credea că fiecare cetățeană turcă, indiferent cât de neînsemnată era din punct de vedere social, avea datoria să-și reprezinte cu mândrie țara mamă În fața Întregii lumi. Ce ocazie era mai bună decât o prietenie de condei ca să-ți reprezinți țara? Puteți să trimiteți scrisori Încoace și-ncolo Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
casa pe care părinții o Închiriau În perioada vacanței mari la poalele muntelui Lure, o casă În care nu era lumină electrică - lumina lămpilor cu petrol accentua latura teatrală a vieții de familie și dădea un relief dramatic celei mai neînsemnate Întîlniri pe un culoar - și apoi, la sfîrșitul lui august, am făcut acea lungă călătorie cu trenul spre Belgia, cu o oprire de o noapte la Paris, unde cei șase copii Weyergraf au dormit pe saltele puse pe podea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu mine n-am dat semnături nici măcar pe o singură carte: el se Întorcea din Japonia și regreta că ziarele franceze nu acordă atîta spațiu economiei precum confrații lor japonezi. Se făcea simțit omul politic care profita de cea mai neînsemnată Întîlnire ca să-și pună În circulație convingerile și ideile. Eram Încîntat să-l ascult. Îl admiram de cînd eram copil. Îl admirasem așa cum Îi admirasem pe cicliști sau pe Învingătorii Everestului. Dacă i-aș fi scris o scrisoare tatei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mașina care mă ducea spre patul lui de moarte, Îi auzeam glasul, spuneam eu În locul lui primele fraze: “Ménalque coboară scara, deschide ușa ca să iasă, o Închide la loc...“. Toate regiunile pe care le străbăteam și pînă și cel mai neînsemnat panou indicator Îmi aminteau de locurile pe unde fusesem cu el. Coboram adesea Împreună spre regiunea Basses-Alpes, venind dinspre Bruxelles sau Paris. Ne opriserăm peste tot, de la Mâcon la Valence, de la Tournus la Montélimar, și fiecare nume de oraș Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
centralei și ceru legătura cu serviciul de securitate. Aproape în aceeași clipă răsună o voce seacă de bărbat, Serviciul de securitate, rapiditatea răspunsului n-o surprinse, se știe că atunci când e vorba de chestiuni de siguranță până și cea mai neînsemnată secundă poate conta, Doresc să vorbesc cu gardianul de clasa a doua Marçal Gacho, rosti Marta, Cine e, Sunt soția lui, sun de acasă, Gardianul de clasa a doua Marçal Gacho este de serviciu și nu poate fi chemat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca pe vremea când nu existau sere de plastic, comentă Cipriano Algor. După ce strânse masa, Marta îi arătă soțului ei schițele pe care le făcuse, încercările, experiențele de culoare, vechea enciclopedie de unde copiase modelele, la prima vedere pare un efort neînsemnat pentru atâta agitație, dar trebuie să înțelegem că, în circumnavigațiile vieții, o briză blândă pentru unii poate fi pentru alții o furtună ucigătoare, totul depinde de pescajul corăbiilor și de starea pânzelor. În dormitor, cu ușile închise, Marçal își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de sub mine, deasupra mea sunt alți judecători, Centrul nu e un tribunal, Vă înșelați, e un tribunal, și nu știu altul mai implacabil, De fapt, domnule, nu știu de ce vă irosiți prețiosul timpul vorbind despre aceste subiecte cu un olar neînsemnat, Bag de seamă că repetați lucruri pe care vi le-am spus eu ieri, Cred că e adevărat, mai mult sau mai puțin, Motivul e că anumite lucruri nu se pot spune decât celor de mai jos, Și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câmpuri. Marta înșiră pe masa din bucătărie cele șase desene din ultima fază pregătitoare, în ordine, măscăriciul, bufonul, infirmiera, eschimosul, mandarinul, asirianul cu barbă, asemănătoare celor supuse judecății șefului departamentului de achiziții, cu o deosebire sau două de detaliu, însă neînsemnate, nu sunt suficiente pentru a le considera versiuni diferite ale aceleiași propuneri, Marta trase un scaun pentru tatăl ei, dar el rămase în picioare. Își rezemase mâinile pe masă, privea figurile una după alta, în sfârșit spuse, E păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cipriano Algor va intra în casă, dar, împotriva celor anunțate înainte, nu-i va mulțumi fiicei lui pentru că i-a arătat lumina rațiunii, nu-i putem cere atât de mult unui bărbat care tocmai a renunțat la un vis, deși neînsemnat, doar o vecină tânără, va spune da, va comanda cofraje tâmplarului, nu c-ar fi lucrul cel mai urgent, dar tot se câștigă ceva timp, în materie de termene tâmplarii și croitorii n-au fost niciodată de încredere, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Găsit a uitat lovitura primită, dar stăpânul nu, stăpânul va uita mâine sau peste o oră, dar deocamdată nu poate, în asemenea cazuri memoria e ca atingerea instantanee a soarelui pe retină care lasă o arsură la suprafață, rană ușoară, neînsemnată, dar care chinuie cât durează, mai bine să cheme câinele, să-i spună, Găsit, vino încoace, și Găsit va veni, vine mereu, linge mâna care-l mângâie pentru că așa sărută câinii, curând arsura dispare, vederea se normalizează, de parcă nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar fi și mai bine, vă scutește pe dumneata și pe Marta de efortul de a coace păpușile și de a le vopsi. Cipriano Algor închise încet ușa cuptorului și spuse, Ai uitat câteva aspecte ale problemei, ce-i drept, neînsemnate, Care, Uiți ce lovitură este să-ți vezi respins rodul muncii tale, uiți că, dacă aceste nefaste evenimente n-ar coincide întâmplător cu mutarea în Centru, am fi în aceeași situație ca atunci când ei au refuzat să ne mai cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
jumătate ghicea. Apoi, schimbau rolurile. Jumătatea care ghicise trecea la întinsul mâinii, lăsându-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult peste motivele neînsemnate care le generaseră. Protagoniștii oboseau, dar nu se hotărau să tacă. Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
puțin rezonabile. Dar imediat ce pusesem piciorul afară, totul se schimbase. Pe când Înaintam, gândeam cu capul altcuiva. Devenisem Belbo. Și, ca și Belbo, acum ajuns la finele lungii lui călătorii spre iluminare, știam că orice obiect pământesc, chiar și cel mai neînsemnat, trebuie citit ca hieroglifă a altui lucru și că nu există nimic Altceva tot atât de real ca și Planul. Oh, eram ager, mi-era de-ajuns un fulger, o privire Într-o scăpărare de lumină, ca să Înțeleg. Nu mă lăsam Înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]