5,118 matches
-
fie mai scump și pentru care să am mai multă prețuire decât acea cunoaștere a faptelor săvârșite de oamenii mari, pe care am dobândit-o de-a lungul unei bogate experiențe a lucrurilor petrecute în vremurile noastre și prin lectura neîntreruptă a celor din antichitate; și, întrucât acestea toate le-am cumpănit și cercetat cu sârguință și îndelung, după care le-am strâns laolaltă într-o cărticică, pe aceasta o trimit acum Măriei Voastre. Și, cu toate că ea îmi pare nedemnă de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
are cine-știe-ce vicii neobișnuite pentru care să merite ca oamenii să-l urască, este sigur că, așa cum este și firesc, el se va bucura de dragostea supușilor săi. Cu atât mai mult cu cât, atunci când o domnie este veche și neîntreruptă, amintirea înnoirilor și a cauzelor care le-au produs se pierde, deoarece o schimbare este întotdeauna punctul de plecare al unei schimbări următoare, de care se leagă și pe care o susține. CAPITOLUL III DESPRE PRINCIPATELE MIXTE Greutățile se ivesc
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
hă !hă !hă !...pe umăr. Dar nici nu v-am atins. Din păcate nu, dar intenția a fost, după cum confirmă prin acest sunet de trompetă tradițională de la ’77, biolocatorul special instalat acolo unde este el instalat. Aveți o linie momentan neîntreruptă a vieții, un câmp energetic de 66 de centimetri și un micuț debit de trei euro pentru investigațiile de pînă acum. Plătiți cheș, prin card, cec sau în dolari ? Păi de ce să plătesc dacă nu eu îs persoana ci câinele
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
final inventarea unor vini imaginare, numai și numai pentru ca plicul cu bani să curgă în continuare. A avut loc o stâlcire a sufletului omenesc, fenomen generat de însuși sistemul care-l favoriza și cultiva. Așa s-au născut informatorii, supraveghetori neîntrerupți ai românului devenit din om, din concetățean - „obiectiv”. Cum funcționa odiosul mecanism, este ilustrat în această carte cu însuși armele folosite. Autorul, victimă al acestui concasor polițienesc, face autopsia cadavrului și „organele” scoase pe albul hârtiei vorbesc de la sine și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
câteva exemple (ce vă vor sluji, sunt sigur) în legătură cu ceea ce am descoperit în cursul cercetării mele. Într-o zi, când, conducându-mi mașina, demaram pe verde cu o întârziere de o secundă, și în timp ce răbdătorii noștri concetățeni claxonau puternic și neîntrerupt în spatele meu, mi-am amintit dintr-o dată de o altă întâmplare, survenită în împrejurări asemănătoare. O motocicletă condusă de un om mic de statură și uscățiv, purtând ochelari și pantaloni de golf, mă depășise și se oprise în fața mea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sunt și sentimentali pe deasupra, logodna, fecioara fragedă, bărbatul drept, muzica. Eu, în schimb, care nu-s sentimental, știți ce-am visat? O dragoste totală a întregului suflet și a întregului trup, de fiecare zi și de fiecare noapte, o îmbrățișare neîntreruptă, o înflăcărare și o bucurie mereu înviate, și asta cinci ani în șir, după care, moartea. Dar, vai! Atunci ― nu-i așa? ― în lipsa logodnei sau a dragostei neîntrerupte, va fi căsătoria brutală, cu puterea și cu biciul. Esențialul e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a întregului trup, de fiecare zi și de fiecare noapte, o îmbrățișare neîntreruptă, o înflăcărare și o bucurie mereu înviate, și asta cinci ani în șir, după care, moartea. Dar, vai! Atunci ― nu-i așa? ― în lipsa logodnei sau a dragostei neîntrerupte, va fi căsătoria brutală, cu puterea și cu biciul. Esențialul e ca totul să devină simplu, ca pentru copii, ca fiecare act să fie comandat, ca binele și răul să fie arătate în chip arbitrar, deci evident. Întrucât mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
duplicitate, cu ascensiune senină; iubiri nălțate de un suflet victorios, dar fără 210 je fast și vanitate, trecând peste obstacole învinse de măiestria sufletească. Și mereu acea siguranță care lega cetățile vizionare ale muzi-cei una de alta cu un țărm neîntrerupt și lin. Așa asculta azi Elena defilând Preludiul, Fuga, Concertul, Oratoriul. Nu-și dete seama de momentul când coralul se substiui instrumentelor. Recunoscu bucata auzită cândva la Varșovia ca și cum în alveola urechilor se păstrase memoria melodioasă și acum se deștepta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
debilă se urca de la tenor sau soprană și printre toți începu a trece panglica wneîntreruptă a unei melodii ce părea desfășurată dintr-un ghem fără capăt, ce-și întorcea volutele de mătase asupra lor înseși în sute de unduiri. Așa neîntreruptă, melodia îți da intermitențe de puls și firul ci înnodat ca ochiuri în jurul gâtului îți făcea o împletitură sufocantă prin care respirația se strecura ca un suspin de plâns. Toți ochii se mu-iase ușor . . . Armonia uneori se umfla ca de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
magul loviturilor tabu strigă: unu! și Începu să-i salveze viața prizonierei sale cu o serie nesfîrșită de lovituri vesele și foarte rapide. Parcă i-ar fi ușurat deodată durerile nașterii, Înlocuindu-le, ca urmare a nenumăratelor lovituri ușoare și neîntrerupte, cu un gîdilat cumplit care o furnica făcînd să tremure frenetic oglinjoarele luminoase ale scoicii: Gloria Symphony parcă Înnebunise, nici bateristul n-o mai putea stăpîni, Îi scăpase din mînă, În fața tuturor doamnelor din local azvîrli prin buric răii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pregătiră împreună un rizoto. Până se așezară la masă, Weber nu-și mai amintea decât vag poveștile ei. Mâncară unul lângă altul, așezați pe scaune de bar la masa înaltă de bucătărie, unde-și luaseră împreună mesele cu o plăcere neîntreruptă în ultimii zece ani, de când unica lor fiică plecase la facultate. Îi povesti despre prânzul în oraș cu Cavanaugh. Îl descrise pe suferindul de Korsakoff din Penn Station. Așteptă până se apucară să spele vasele ca să-i pomenească de e-mail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pustiul epic care-l înconjura risca să înmugurească un Manhattan în toată regula. Weber se așeză pe o bancă în fața monumentului, încercând să identifice ceea ce-l neliniștise în întâmplările ultimelor două zile. Se gândi la Mark Schluter, la încrederea sa neîntreruptă, nechibzuită în sinele său frânt. Dar faptul că se oprise ca să se gândească la Mark se dovedi a fi o greșeală. Acolo, pe strada prea spațioasă, vertijul îl cuprinse din nou pe Weber. Ceva crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
februarie, cu fața lipită de parbrizul spart, într-o mocirlă înghețată. Încă o iarnă în prerie, lucrul de care Karin Schluter se ferise toată viața ei de adult. Crescuse cu povești despre fiara din ’36, cu luna ei de ghețuri neîntrerupte, sau cu cea din ’49, cu căderile ei de zăpadă de doisprezece metri sau despre Viscolul Școlarilor din 1888, cu răcirea lui de 26 grade într-o singură zi, care a spuzit peisajul cu statui înghețate. Asta de acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a descoperi, ideea lor, semnificațiile generale ale existenței. AUTENTICITATEA EXPERIENȚE ALE REALULUI Camil Petrescu este unul din promotorii înnoirii literaturii. Ceea ce dă unitate operei acestui "trudnic al scrisului", cum se autodefinește - este aspirația spre autenticitate. Această tendință conferă o succesiune neîntreruptă "de momente autentice de simțire" în roman. Actul de creație constituie un act de cunoaștere, de descoperire și nu de invenție și construcția românească înseamnă experiență interioară, devenind mai liberă, determinată fiind de condiția memoriei și a introspecției: " Scriitorul cere
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
muzeului, rămânând impresionați de ospitalitatea cu care am fost primiți, de grija pentru renovarea și conservarea acestui sfânt lăcaș, primind bogate și competente explicații din partea ghidului mănăstirii. Renovat complet, acest sfânt lăcaș va dăinui peste veacuri ca mărturie a păstrării neîntrerupte a legii noastre ortodoxe strămoșești pe aceste meleaguri românești. Mulțumim Precuviosului Părinte Stareț Gherontie Ștefan pentru larghețea și ospitalitatea cu care ne-a primit. Pr. Asist. Nicolae D. Necula * 11 iulie 1978 Vizitând Sfânta Mănăstire Secu, cu smerenie ne-am
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu uriașa sa bogăție, s-ar fi Învechit, s-ar fi alterat Încet și s-ar fi scurs, Îmbibînd ca o unsoare lemnul masiv cioplit. Dar acum Încetase orice muncă: Încetaseră toate zgomotele care o Însoțeau În mod obișnuit - vuietul neîntrerupt al camioanelor, zăngănitul scripeților și zgomotul puternic și sacadat al motoarelor de pe vase, mișcarea plaselor uriașe care-și legănau În aer povara de lăzi, zornăitul specific Încărcării și descărcării, strigătele și chemările hamalilor negri și asudați, comenzile tăioase ale șefilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al omului. Așadar, prin forța lucrurilor, trebuie să fie omul viitorului, dar al unui viitor definitiv, care este viitorul ultim al lui Dumnezeu, ce cuprinde toate speranțele umane, cultivate în brazda Întrupării, cu fermentul Paștelui, prin puterea și în lumina neîntreruptă a Rusaliilor. Implicat din punct de vedere vocațional într-o aventură salvifică atât de complexă, preotul nu poate fi un om doar al trecutului, un conservator obtuz care nu înțelege, sau înțelege puțin crucile prezentului: „Nu este un «fanatic al
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
încheiat socotelile. După un timp, mi-am dat seama că, în nemișcarea lui aparentă, făcea totuși un gest destul de ciudat : ținea pumnul mâinii drepte lipit de genunchiul drept și numai cu un deget, cu arătătorul, desena pe furiș un cerc neîntrerupt peste abaua pantalonilor. (Adaug că semnul acela îl mai văzusem cândva la un poet bătrân care zăcea pe un balansoar, l-aș fi luat în brațe să-l legăn ca pe un copil, dar lângă mine stătea ea, aceea care
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dintre noi. Într-o lume a semnelor, ea descifra, în toate, semne. În fața lor se înclina tăcută, cu adânc respect. Inexpli cabilul părea să aibă pentru ea neașteptate limpezimi, iar viața ei, neînsemnată și banală pentru ceilalți, constituia un ritual neîntrerupt. Ca apa râului, care își schimbă, după maluri, forma și adâncimea, dar niciodată cursul dinspre izvor spre fluviu, mereu îngrijorată de stavilele presimțite, Zenobia leabătea din cale sau le ocolea, domol, fără să-și dedubleze cu nimic ființa. Firește, în privința
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a retras, am reintrat în mine, mă aflam pe scaunul din fața ferestrei, omul acela continua să doarmă tihnit, cu fața în sus, pe când alături, pe scaunul său, domnul Sima își desena cu arătătorul de la mâna dreaptă un cerc nevăzut și neîntrerupt, deasupra genunchiului drept. Târziu, când am plecat, simțeam o puternică nevoie de a urina. * Culcat pe vârfurile ascuțite ale unor cuie înfipte într-o scândură, fachirul elvețian Mirna Bey (pe numele adevărat Augustin Fournier) a coborât ghețarul din Saas Fee
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă miră... ― M-aș duce până acolo. Mă știu după fluierat. ― Da, da... Duceți-vă, mormăi Cristescu. Pilotul o zbughi pe ușă. Ascultară pașii care alergau în curte împrăștiind apa din băltoace. Apoi zvonul streșinilor acoperi totul într-un susur neîntrerupt. Azimioară se uită la maior și se înfioră. Un cap de ceară cu ochi goi fără expresie. * Se strecuraseră în locuință fără să-i vadă nimeni. Vecinii căruntului, o familie de medici, erau plecați pentru doi ani în Iran. Pășeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
CARE FĂCEA AFACERI CU METALE ȘI PRODUSE MANUFACTURIERE. DE ASEMENEA ERA O FILIALĂ MAI PRESUS DE ORICE BĂNUIELI A ARSENALELOR, COLATERALĂ ȚELURILOR PRINCIPALE \ AFARĂ DOAR DE CAZURI CA ACESTEA, ÎN CARE DIFERITELE SALE BIROURI SLUJEAU DREPT FAȚADĂ PENTRU MASCAREA ACTIVITĂȚILOR NEÎNTRERUPTE ȘI NESTÎNJENITE ALE LUMII ARSENALELOR. CÎND HEDROCK INTRĂ ÎN MARILE BIROURI DIN FAȚĂ, UN BĂRBAT ÎNALT ȘI ELEGANT, ÎNTRE DOUĂ VÎRSTE, IEȘEA PE O UȘĂ OPACĂ LA O DISTANȚĂ DE VREO CINCISPREZECE METRI. SE RECUNOSCURĂ SIMULTAN. BĂRBATUL AVU O CLIPĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să-mi fie transmise în mod fidel. Martori plini de încredere trebuie să asigure transmiterea Cuvântului și a sacramentelor. Ministerul spiritual este în slujirea unității, așa cum se poate deduce din: - originea sa: transmiterea credinței este asigurată de impunerea mâinilor; transmiterea neîntreruptă a ministerului episcopal de la apostoli până la episcopii actuali se numește succesiune apostolică; - rolul fiecărei Bisericii: parohul este responsabil al unității membrilor parohiei între ei și cu dieceza. Episcopul este responsabil de unitatea în dieceză și cu Biserica universală. Papa este
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
doua zi de la ploile întârziate care marcaseră duminica predicii, vara izbucni deodată în înaltul cerului si pe deasupra caselor. Întâi se pornise un vânt puternic și fierbinte care a suflat o zi și care a uscat zidurile. Soarele a înțepenit. Valuri neîntrerupte de căldură și de lumină inundară orașul de dimineață până seara. În afara străzilor cu arcade și a apartamentelor, se părea că nicăieri în oraș nu există un loc care să nu fie plasat sub cea mai orbitoare reverberație de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sau topită într-o grămadă de cenușă, pentru toți aceștia ciuma își continua existența. Dar cine se gândea la aceste singurătăți ? La amiază, soarele, învingând adierile reci care se luptau de dimineață să rămână în aer, revărsa asupra orașului valurile neîntrerupte ale unei lumini nemișcate. Ziua se oprise în loc. De pe vârful colinelor, tunurile fortărețelor bubuiau fără întrerupere sub cerul imobil. Tot orașul se năpustise afară pentru a sărbători acest minut chinuit când timpul suferințelor lua sfârșit și când timpul uitării încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]