2,055 matches
-
ce-am ajuns? La voința de a face istorie. Cine a înțeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rațional, abstract, conștient în tragicul nostru. Cu adevărat, cele câteva milenii de istorie ne-au făcut necruțători cu subistoria noastră. Aspirația nemărturisită, dar constantă, a unui popor, ridicat prin creații la mare cultură, trebuie să fie închegarea lumii întregi în jurul său. Aceasta este ideea pentru care luptă - știind sau neștiind - culturile mari. Prin conținuturi, mesianismele se deosebesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lăuntrică, cât și în afară. Aș vrea o Românie cu populația Chinei și destinul Franței. Dar nu vreau să fac din viitorul țării o utopie... Deși România nu poate fi o realitate fără acest viitor, noi trebuie să fim însă necruțători și cu singura noastră speranță... Utopia este o dezertare teoretică din fața realității. Insuficiența instinctului construiește o altă lume, neținând seamă de ireductibilul acesteia. Disprețul pe care-l mărturisim cu toții pentru utopiști este cum nu se poate mai firesc. Noi știm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la rândul lor, o măresc. Dar numai în intensitate, nu și în durată. Caută națiunile longevitatea? Cine ar putea-o spune?! Sânt însă unele cu destin genial, care scânteiază definitiv și efemer, ca poeții. Ele preferă gloria longevității și sânt necruțătoare cu rezervele lor de viață. Numai culturile mediocre se supraviețuiesc, fiindcă n-au trăit niciodată. Dacă Franța îndură o carență și de multă vreme se desfată inconștient în presimțirile decadenței, este că a fost prea nemiloasă cu posibilitățile ei. Un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muncitorilor, implicat fiind în episoadele esențiale ale nașterii partidelor social-democrate din Europa. Nu are rost să-i povestesc viața, a cărei modestie și sărăcie lucie sînt bine cunoscute. În calitatea-i de revoluționar și-a făcut numeroși dușmani ducînd polemici necruțătoare pentru a-și apăra ideile și pentru a le nimici pe cele ale adversarilor. I-a fost însă repede recunoscută importanța, iar partizanii săi erau numeroși din timpul vieții. Scrierile, ca și corespondența, ne dau o mărturie privind refuzul său
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulți tovarăși de drum, dintre care Troțki era cel mai prestigios, iar Buharin părea cel mai evident. Unul singur nutrea însă dorința de a cîștiga cu orice preț, Stalin. Drept urmare, îi elimină unul cîte unul și devine eroul unei lupte necruțătoare împotriva dușmanilor pe care i-a creat în ochii unui popor cucerit. Astfel, își găsea adevărata sa destinație mausoleul lui Lenin, și anume, de a fi scară și piedestal. Făcînd pelerinajul pentru a se închina în fața zeului mort, mulțimea îngenunchează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
treptat către realizarea faptului că această stare de lucruri proprie «vieții» nu trebuie condamnată, ci mai curând celebrată”1. Din spectacolul istoriei umanității, Nietzsche nu reține decât spasmul continuu al violenței, în spatele căruia el citește echilibrul unei soteriologii ludice și necruțătoare. Admirația lui Nietzsche pentru Heraclit și pentru cultura dionisiacă trădează conținutul propriu-zis al ontologiei violenței. John Milbank are dreptate să identifice în estetismul postmodern o anumită nostalgie după valorile păgânismului (rezumate de imaginea homerică a „pământului” și a „sângelui”2
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de dificultate, nu numai prin identificarea elementelor valoroase din multitudinea dezbaterilor, disputelor și interpretărilor despre acest subiect, dar și din evoluțiile situației internaționale, în condițiile în care conflictele de interese ale marilor puteri devin tot mai acute, efectele globalizării sunt necruțătoare și negocierile în managementul crizelor avansează destul de lent. Mai mult, elementele de analiză epistemologică de tip constructivist au devenit mai complicate, atunci când s-a observat că răspunsurile Uniunii Europene la unele chestiuni de politică de securitate și apărare comună au
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
mediu (părinții, bunicii, casa, prietenii, pe scurt lumea în care scriitorul a copilărit). Ceea ce poate surprinde în cazul acestui portret al artistului în copilărie, creionat cu îndeajuns de tandră autoironie (dacă ne gândim că în alte împrejurări Lowell se arată necruțător cu propria-i biografie), este abundența detaliilor în aparență nesemnificative, mulțimea amănuntelor inexplicabile, care sfârșesc prin a crea un fel de mister, o magie sui-generis. Aceasta e alimentată în parte de obsesia pierderii și a distrugerii a ceea ce i-a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
stăruitoarea dorință de a da foc bibliotecii mânăstirii: ajunsese chiar să îmbibe câteva cârpe în chiupuri de ulei, dar ceva îl oprise: un impuls contradictoriu îl împiedicase să-și ducă la bun sfârșit gestul nebunesc. Își închipuia flăcările înalte și necruțătoare devastând cu scrâșnetul lor vechile pagini manuscrise și primele ediții tipărite. Voia să lecuiască omenirea de frământări și probleme? Nu era altă cale decât să devină piromanul tuturor bibliotecilor, readucând lumea la începuturile sale, când gândurile, ideile, proiectele, sentimentele erau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
atâta timp cât era Tommaso cel ce-i ocrotea cu harul vorbelor lui, cu visul lui mângâindu-le mâinile precum o rază de soare. Iar Tommaso nu înceta a-i convinge să fie neabătuți chiar și în absența lui: Sunt tiranici și necruțători când sunt înarmați în contra celor slabi și înfricoșați, dar dacă ar trebui să înfrunte mulțimea dezlănțuită și să aibă de-a face cu o forță care mută din matca lor râurile ar deveni lași, ar preda armele și și-ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-l l-o fi denunțat episcopului din Squilace, așa că, mort fiind, ar fi avut și el parte de rugul anatemei Bisericii. Don Terentio credea în lucrurile din jurul lui și îi venea greu să conceapă un Dumnezeu abstract. Vor fi fost necruțători în a-l osândi, acum înscenau procese până și urmașilor celui ce comisese, sau se presupune că ar fi comis păcate. Satiricon putea fi o mărturie gravă? Și celelalte câteva cărți agonisite cu mari sacrificii puteau să constituie dovezi în contra
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
era gata să glumească pe seama osârdiei ei de a învăța, „o tocilăreasă“, adică nu doar „o tocilară“, ci de-a dreptul o profesionistă a învățatului pe rupte. Ceea ce îi cruța nopțile de ispita cluburilor și petrecerilor, dar i le albea, necruțător, cu paginile cursurilor de la universitate. Sub privirile dragonilor, Filip se retrase, ridicând din umeri și luând cu el avertismentul păstrării distanței, cu care se obișnuise, dar care îl întrista. Între timp, Cosmina continua să-și deseneze dragonul. Pusese dosarul sinucigașului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noi. Ajunseseră aproape de vârf. De aici, lumea se deschidea în toate părțile. În jur, umbrele se opriră, în cercuri concentrice, de netăgăduit. Dintr-odată fața bătrânului se schimonosi. Respirația îi ieșea fierbinte pe nări. Din albul ochilor țâșni o privire necruțătoare. Întinse pumnul spre ei : — Vă cunosc... scrâșni. Credeați că nu vă cunosc... Vă știu pe nume pe fiecare... Nenorociților... Coate-goale ! Așa credeai, mă ? se întoarse spre Maca. Dacă-ți lași lațele astea nespălate, ziceai că n-o să te dibuiesc ? Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întâmplării. Numai că firele telegrafului sunt substituite de sforile marionetelor de la curtea califului, cărora singura poruncă le e de ajuns ca să-și continue rolul, jucând alături de dublura actorului principal, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Prins în acest vârtej necruțător, Abu Hasan nu mai știe cine este și care este rostul său în lume, astfel încât întreaga substanță narativă se poate rezuma la o serie de variațiuni pe tema căutării identității. ,, Cine sunt eu ?’’ este întrebarea dominantă a califului de o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este evident și ușor de urmărit. La Parmenide, to eon, ființa, se determină prin caracterul con-strîngător al limitelor, calitatea lor de "înlănțuitoare" fiind subliniată în două rînduri: ființa este "nemișcată" în "limitele unor teribile legături" (B 8, 26) și "Necesitatea necruțătoare o ține în lanțurile limitei" (B 8, 30-31). Existența acestei "limite ultime" (peiras pymaton; B 8, 42), care înconjoară ființa înlănțuind-o, este o garanție a faptului că ea este împlinită (tetelesmenon; B 8, 42), isprăvită, și nu ateleuteton, "neisprăvită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întrebări neduse până la capăt ― din care se alcătuiește viața noastră și care e sursa neștiută a nefericirii noastre. Ce bucurie să cobori în tine și să înțelegi și să spui ceea ce vezi și ceea ce înțelegi, să fii propriul tău analist, necruțător și bun în același timp, pedepsitor și izbăvitor deopotrivă. Vorba, rostirea, povestea ― magia vindecătoare a cuvintelor, de unde vine oare? Scriitorii, cei foarte mari, cei care sânt în stare să facă lumea încă o dată, din cuvinte, exact așa cum Dumnezeu a făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
politicii internaționale contemporane. Astfel, ei au preluat și dezvoltat cîteva dintre dihotomiile fundamentale pe care scriitorii realiști dinaintea lor le folosiseră pentru a diferenția sistemul internațional (vezi capitolul 3). Faptul că cercetarea lor a fost adesea percepută ca o critică necruțătoare a realismului, în ciuda repetatelor lor precizări, începînd chiar din 1977, ar putea fi interpretat ca o formă de orbire academică sau de rea credință în disciplina noastră. Mai potrivit este, însă, să o interpretăm în lumina uneia dintre tezele fundamentale
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lupte, care are loc în sufletul a șapte femei și a trei bărbați, timp de două săptămâni, pe dealurile de lângă Florența.”231 Ciuma devine o metaforă a pasiunii care nu poate fi stăvilită, iar tinerii au știut să evite și necruțătoarea boală, dar să-și controleze și instinctele firești, omenești, cultivând o aristocrație spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe soți, i-a acuzat pe nedrept, nu și-a îndeplinit datoriile conjugale până ce nu a intrat în posesia bunurilor materiale de care dispuneau bărbații din viața ei, i-a înșelat și a conspirat împotriva lor, a fost lacomă și necruțătoare, pasională și vicleană, 357 Ibidem, pp. 212-213. (trad. n.) 358 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 359 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim . 360 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 361 Ibidem, p. 128. 110 infidelă și incapabilă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de rolul bărbatului în lume, târgoveața percepând principiul masculin ca fiind subordonat nevoilor și cerințelor exigente ale femeilor: „Barbatul pentru ce folos a fost?”363. Esența acestei feminități este de o ferocitate uluitoare, târgoveața devine asemănătoare cu un animal sălbatic, necruțător, urmărind doar pasionalitatea, concupiscența. De multe ori folosește în discursul propriu pronumele personal de persoana întâi (I), marcă nu doar a subiectivității, ci mai ales a dorinței de a impune o notă de autoritate, încredere în sine, certitudine, voință de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lupte, care are loc în sufletul a șapte femei și a trei bărbați, timp de două săptămâni, pe dealurile de lângă Florența.”231 Ciuma devine o metaforă a pasiunii care nu poate fi stăvilită, iar tinerii au știut să evite și necruțătoarea boală, dar să-și controleze și instinctele firești, omenești, cultivând o aristocrație spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe soți, i-a acuzat pe nedrept, nu și-a îndeplinit datoriile conjugale până ce nu a intrat în posesia bunurilor materiale de care dispuneau bărbații din viața ei, i-a înșelat și a conspirat împotriva lor, a fost lacomă și necruțătoare, pasională și vicleană, 357 Ibidem, pp. 212-213. (trad. n.) 358 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 359 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim . 360 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 361 Ibidem, p. 128. 110 infidelă și incapabilă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de rolul bărbatului în lume, târgoveața percepând principiul masculin ca fiind subordonat nevoilor și cerințelor exigente ale femeilor: „Barbatul pentru ce folos a fost?”363. Esența acestei feminități este de o ferocitate uluitoare, târgoveața devine asemănătoare cu un animal sălbatic, necruțător, urmărind doar pasionalitatea, concupiscența. De multe ori folosește în discursul propriu pronumele personal de persoana întâi (I), marcă nu doar a subiectivității, ci mai ales a dorinței de a impune o notă de autoritate, încredere în sine, certitudine, voință de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În funcție de aspectele colaterale. Pe scurt, dacă se află Într-o stare celestă bună, va fi, purtător de energie și dinamism; disonant, va fi agresiv, conflictual. De exemplu, În tranzit peste Ascendent, va viza comportamentul, individul fiind, după caz, entuziast sau necruțător. Peste Lună, ne putem aștepta la un climat familial iritant; peste Venus - reacții afective prea pasionale sau năvalnice... Opozițiile lui Marte vor avea și ele un efect ușor, aducând perioade scurte de enervare sau nerăbdare. Trigoanele, sextilele sau cuadraturile au
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
între învățători. Dar politicianismul nu dormea, își continua rolul lui distructiv. Am intervenit scriind și tipărind broșura „O lămurire și un îndemn” pentru a aduce din nou pacea și buna înțelegere între învățători care erau roase de politicianismul lacom și necruțător. Broșura se află la Biblioteca municipală „Stroe Belloescu” din Bârlad sub nr.180. Din ea se vede lămurită starea de spirit care există în corpul învățătoresc tutovean din acea vreme (1930-1935). Ștefan Toporaș (de loc din Vinderei, mutilat în război
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]