1,595 matches
-
nu doar că suferă de lipsa unei astfel de atitudini, dar nu se simte în siguranță nici aici. Mai mult, este privit cu o anume condescendență (ce-i drept, de către indivizi plătiți ori instruiți să o facă, iar uneori de către nefericiți aflați în afara culturii române). Un rătăcit cu ifose elitiste, căruia-i pute spațiul mioritic (în care, de altfel, huzurește) susținea că este imposibil ca România să intre în Europa care Europă? cultivând poeme xenofobe, zice el, precum Doina. Aceeași cenzură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 1125 Cesiunea bunurilor este un beneficiu pe care legea îl acordă debitorului nefericit și de bună-credință, cărui, ca să-și poate redobândi libertatea, i se permite să dea creditorilor săi înaintea justiției toate bunurile sale, si chiar în caz de stipulație contrarie.*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
O RELAȚIE “AGITATĂ” Ce tristă și anostă poate deveni viața unei femei care are un bărbat nepotrivit lângă ea, sau mai bine spus, care iubește orbește. Această situație reflectă proverbul “love is blind”. Inima simte, nu gândește. Știi că ești nefericită, dar speri într-o minune. Nu trebuie să uităm prin ce au trecut femeile în trecutul nu prea îndepărtat. Când femeia le făcea aproape pe toate din cauza bărbatului care a rămas cu mentalitatea convenabilă pentru el, cum că femeia este
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
apă. Eu am așteptat-o dar nu a apărut. Floricica avea vîrsta mea. N-am cunoscut-o dar știu povestea ei încă de cînd eram copil. Mă întristam și uneori chiar plîngeam că în lume sînt și copii atît de nefericiți... Ce, mă crezi proastă? Familia Cepoi a fost chemată într-o vizită la moș Cazacioc. Nu era chiar ăsta numele moșului, dar fiindcă îi plăcea s-o facă pe-a rusul și, cum juca, mai ales la petreceri cazaciocul, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
turba, chiar dacă nu era atins de rabie. Trebuia bietul om să-și cîștige un loc, dacă nu alfa, măcar beta, în haita care bîntuia din Bucșinescu pînă hăt, spre Ciurchi. Deci, dacă Ghiocel avea, întîmplător, ciomag, urmărea fără excepție căpățîna nefericitului. Dacă avea cuțit, atunci scociora prin burtă ca să găsească inima. Rar se angaja în tăierea gîtlejului după modelul teroriștilor. Cu sabia ninja tăia mîini și extrem de rar și numai forțat de situație, mai perfora burțile, ca să iasă celălalt capăt prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mîncare cu vitamine din belșug și țigări cu tabac galben, că cel negru îl făcea să tușească. Eram într-o vizită oficială în acel oraș. Primarul m-a primit cu mare respect și multă prietenie. Știți, avem un român, un nefericit, de fapt doi, aici în...orașul nostru. Ce caută pe aici? întreb intrigat. Persecutați de Ceaușescu, niște oameni să le plîngi de milă. Vreți să-i vizitați? La ei, acasă? Ei, nu. Au fost arestați pentru jaf și tentativă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lor. Ce urma este ușor de intuit. Vechile posturi de observație s-au transformat cu timpul în sătucuri mai mari sau mai mici, cu nume sonore, smulse dintr-o istorie lungă și presărată generos cu măreție. Torita Tiberina găzduiește mormîntul nefericitului Aldo Moro și domină valea Sabinei. Privirea mea cuprinde ținutul unde erau Sabinele, cu vedenii rodite de imaginația mea, stimulată și de primarul locului. Nu numai pe Sabine le-au furat romanii, domnule primar. Oamenii de pe aici nu erau războinici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vine poliția. Camionul a oprit în poziția călare pe motoretă. Sînteți asigurat?, întreabă polițistul. Încă nu-i înscrisă, răspunde moale Carlos. Îmi pare rău. Am scăpat rabla... bîiguie camionagiul. Și atunci ai accelerat, ca să te urci pe motoretă, țipă amicul nefericitului. Tovarășe, fără insinuări, spune ferm polițistul. Din acea zi Carlos povestește cui vrea să-l asculte: A făcut-o intenționat, pe Dumnezeul meu. Odată cu motoreta a murit și el, mai mult decît s-ar putea crede. Mangotierul lui Raul De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aproape că plînge. Se șterge obsesiv cu o batistă pe la ochi. Dar, omule, este ceva ce eu nu am mai văzut în viața mea! Te zdruncină, te fascinează, te bulversează, te, ce mai, aproape că ți-i frică pentru acești nefericiți... El, da, Adam, dar uitați-vă la ea... Mă uit atent. Mă revolt aproape. Mi-i ciudă. Mă trezesc vorbind: Ascultă cucoană, în mare belea ne-ai băgat... Eram convins că Eva o să mă scuipe între ochi și mă feresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
martor pentru acestă datorie Dar de unde? Apoi a fost învinuit că în cei paisprezece ani nu și-a cerut datoria. Astfel nenorocitul de Vasilie a pierdut procesul rămânând păgubaș. Drept-îi, mărite Spirit? - N-aș fi vrut să fiu în pielea nefericitului Vasilie. Amânarea datoriei de către egumen a fost un tertip, pentru a nu plăti nicicând. Iată o nouă dovadă de nerespectare a pravilei bisericești de către cei puși s-o propovăduiască... - In popor se spune, mărite Spirit, că noi păcătoșii trebuie să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
slăbiciune, un moft. Preferă încruntătura de vătaf sau bășcălia discreționară. Banii aduc, cred, cum spuneam la început, fericirea. Un fel de fericire. Cea râvnită de toată lumea. (De altfel, oamenii cu bani nu prea au timp și înclinație să se simtă nefericiți.) Trebuie spus mai degrabă că banii nu aduc decât „fericirea“. Tot restul, tot ce face valoarea și sensul unei vieți, vine pe alte căi, cu alte mijloace. Sau nu vine. Dar, în orice caz, nu i se poate plăti contravaloarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a năruit complet, iar petiționarul, grație decretului primit, a fost numit secretar gubernial în Galiția, dându-i-se speranța obținerii poziției de căpitan de district, aflată atunci în curs de eliberare. Numirea în această funcție a însemnat mult pentru un nefericit, căci astfel el s-a sustras noii presiuni exercitate de domnul referent, contele Odonel; însă de realele necazuri ale momentului n-a scăpat, ele înfășurându-se în jurul său. Maiestatea Voastră! Situația petiționarului năpăstuit este ieșită din comun și a atins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
curând chemat către o funcție superioară. Iar acum după ce a suferit atât de mult și a pierdut totul fără speranță trebuie să înăbușe în el excesul de suferință și nenoroc și să lase lacrimile acest dar al naturii pentru cei nefericiți trebuie să vorbească)11. Însă pedeapsa nefericitului merge tot mai departe! căci c. din cauza faptului că ipohondria i-a fost bănuită sau atribuită, dacă într-adevăr a avut-o, și că pricina acesteia a fost, conform părerii unanime, extenuarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acum după ce a suferit atât de mult și a pierdut totul fără speranță trebuie să înăbușe în el excesul de suferință și nenoroc și să lase lacrimile acest dar al naturii pentru cei nefericiți trebuie să vorbească)11. Însă pedeapsa nefericitului merge tot mai departe! căci c. din cauza faptului că ipohondria i-a fost bănuită sau atribuită, dacă într-adevăr a avut-o, și că pricina acesteia a fost, conform părerii unanime, extenuarea în serviciu, el trebuie să primească aproape 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sa pentru a-și vedea nevasta și copiii suferind fără speranță de salvare. Mizeria, țipetele și plânsetele sunt de nedescris și sunt peste tot. Acest document separat, proaspăt datat, poate aduce tristă mărturie despre situația nemiloasă și soarta dură a nefericiților supuși rămași în acel loc; ei plâng. Ei și lacrimile lor sunt semnele tulburătoare și îndepărtate ale mizeriei autorităților de acolo. Aceasta este situația; ea e tristă și emoționantă în întreg tabloul umanității. S. Mâhnirea, din pricina căreia acești supuși suspină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la fel, au trebuit să se refugieze. Moldova și Țara Românească sunt prin urmare pentru el pierdute și nu le va mai putea vedea. Soarta îl leagă acum de statele cezaro-crăiești pentru totdeauna; aici trebuie să trăiască și să moară. Nefericitul de mine! Fie că stau ori plec, declinul mă urmărește pas cu pas în ambele cazuri s-a zis cu mine! Viena, la 5 noiembrie 1791 Baron von Balș, m.p. HausHofund StaatsArchiv Wien, Vertrauliche Akten Kaiser Franz, Karton Nr. 147
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
savura o „capă și spadă“ ca pe vremea copilăriei mele, un triler cum e acum. Iar cei care se vor cultivați privesc la televizor acea selecție din viața animalelor de care am făcut vorbire. O selecție cât se poate de nefericită ca finalitate, mai ales că nici măcar printre rânduri nu se Întrevede globalitatea, finalitatea feleșagului lor. Cu scene - zicem noi - spectaculare, căci atât de pervertiți cum ne-am complăcut să devenim, găsim spectaculoasă taman ferocitatea - fie ea aparentă. Ce să mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vino vreme, au trecut așa mulți ani, La hotarele rămase, se iviră alți dușmani E OLTENIA acum cea care sub cizmă geme Slavă Domnului că, totuși, a durat puțină vreme! Numai că pe-aceeași mână, hrăpăreață și haină, A intrat nefericita, blânda, dulcea BUCOVINĂ... Însă, ca și cum prăpădul nici așa n-a fost destul, Pururi fiind dușmanul și hain și nesătul! Iată, vine să aducă înc-o blestemată zi Și-ntr-o mână și mai cruntă BASARABIA pieri. În această diastimă, din cei
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
decepțiunea și tristețea, gravată în jurul buzelor, că nu mai e în ceri233. Sunt surprinse apoi trăsături definitorii ale structurii sale: melancolia, neopozitivismul, dar și alte elemente ale realismului unei vieți pe cât de tumultuoase și pline de creativitate, pe atât de nefericite: Un copist avizat a se cultiva pe apucate [...], iubitor de singurătate [...]. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din arhiva unei cancelarii, și atmosfera leneșă și flegmatică a cafenelei asta era toată viața lui. Cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu care ne tratează alții. Mă-ntreb cum ar fi fost tratat Petöfi (de pildă) dacă ursita l-ar fi arondat istoriei literaturii române. Care literatură, cum spune Negrici, este inferioară celor din țările vecine datorită întâi de toate avatarurilor nefericitei noastre istorii naționale. N-aș crede că am avut o istorie mai amară decât a bulgarilor (500 de ani sub turci), sârbilor (350 de ani sub turci), ungurilor (150 de ani de ocupație otomană), ci, mai degrabă, că-i "mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Vâlcea în 1944, din calea trupelor staliniste, ani în șir fără pensie de la stat și obligat să-și câștige o existență precară, cântând din vioară la un restaurant din Râmnicu Vâlcea sau dând lecții de muzică unor elevi interesați, pasionați, nefericitul universitar cernăuțean, Alexandru Leca Morariu, și-a salvat și a donat statului român orașului Suceava întregul său patrimoniu cultural foarte bogat, adunat și selectat de câteva generații. Și bădia Eugen Dimitriu, refugiat și prigonit și el, fie de sovieticii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să-l iubim îndeajuns. Impresionante erau orele de istorie, când profesorul Corlățeanu, cu atâta știință și sensibilitate, vorbindu-ne despre originile neamului românesc, trezea în noi o permanentă foame de cunoaștere, pe care o doream fără sfârșit. Și, cât de nefericiți rămâneam când se suna de sfârșitul orei. Glasul profesorului venea de undeva din Naosul Cerului cu un timbru de aur, pe care-l ascultam, cu evlavie. Mi-aduc bine aminte... Anul școlar 1940-1941, a început în împrejurări extrem de grele pentru
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
stare să sfârtece trupuri nevinovate și să verse sânge în mod necontrolat. Dar, în același timp, durerea Medeei e de nedescris: „Nu există nimic dincolo de mine însămi. Eu sunt una cu sentimentele mele, cu visele mele. Știu că sunt o nefericită; crimele pe care le-am comis îmi aparțin în întregime și mi le asum. Eu mi-am trădat stirpea, mi-am mințit tatăl, l-am mințit și l-am ținut la distanță de Iason, după ce furase lâna de aur, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
loc În data de 23 noiembrie 1855, drama dublului omor din dragoste comis de Dincă prin Împușcare și anume, a Clementinei, iubita sa, o tânără franțuzoaică venită cu el și cu Profirița de la Paris, urmată imediat de sinuciderea sa. Acest nefericit eveniment a avut loc pe fondul unei crize de disperare suferită de Dincă, datorată refuzului Clementinei de a se mărita cu el, după ce aceasta aflase că acesta este rob-de origine rromă și că Profirița refuză să-i acorde pe loc
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
suflet nefericit, la care recurgem atunci când vorbim despre cineva care a murit în condiții tragice. Aceste formule rezumative înlătură situații dramatice ce ne-ar putea afecta, prin intermediul sensului cotidian, a impersonalului se ce mediază distanța, lipsa implicării personale. Încă un nefericit care a murit" este o formă de a lua distanță, constituie modul nostru de a refuza o empatie ce ne-ar aduce mult prea multă suferință. În definitiv, dacă am empatiza cu toate victimele accidentelor tragice din lume unde am
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]