2,225 matches
-
sorbi o gură de apă, Întrebă: — Ei bine? Ambrogiani zâmbi. — Frumușel lac, nu-i așa? — Da, frumos. Ce suntem, turiști? — Așa cred. Păcat că nu putem rămâne aici să ne uităm la lac toată ziua, așa-i? Pe Brunetti Îl neliniștea să nu știe dacă celălalt bărbat vorbea serios sau nu. Dar da, ar fi fost plăcut. Se trezi sperând că cei doi americani tineri reușiseră să petreacă week-end-ul acolo, indiferent de scopul drumului lor. Dacă erau Îndrăgostiți, acesta era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
contele. Brunetti Îi aruncă o privire Întrebătoare. — Adică, asta mi-a oferit posibilitatea de a vă vorbi sincer. Asta dacă mi-o permiteți. — Vă rog, signore. Atunci, trebuie să recunosc că o serie de lucruri legate de investigația asta mă neliniștesc. — În ce fel, signor Viscardi? — Nu În ultimul rând, Începu el, Întorcându-se spre Brunetti cu un zâmbet de prietenie candidă, sunt sentimentele mele cu privire la felul cum m-a tratat polițistul dumitale. Făcu o pauză, sorbi din vin, Încercă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
senin, e îmbătat de razele curate ale soarelui, iar un firicel de vânt se strecoară printre razele de lumină. Se simte în aer plutind mireasma proaspătă a primăverii care trezește totul la viață. Păsările grăbite să-și construiască cuibul, ciripesc neliniștite pe la streșini. Albinele roiesc gustând din belșugul de polen al florilor. Se aude glasul mieilor care se țin grăbiți de urma oilor ieșite pe dealurile înverzite la păscut. Peste tot e o mare forfotă de oameni care merg grăbiți la
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
brusc mi s-ar Îngusta viața, am Încercat eu să-i explic ciudata senzație, masându-mi locul care Începuse să mă apese, În mijlocul pieptului. El se posomorî. Nu Încercă deloc să mă Îmbărbăteze, ci deveni meditativ, iar asta m-a neliniștit și mai mult. Hai să plecăm de-aici, i-am spus eu, căutând să scap de senzația aceea insuportabilă de verde care pusese stăpânire pe mine. Am Început să ne plimbăm de-a lungul lacului, dar asta nu m-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
brusc mi s-ar îngusta viața, am încercat eu să-i explic ciudata senzație, masându-mi locul care începuse să mă apese, în mijlocul pieptului. El se posomorî. Nu încercă deloc să mă îmbărbăteze, ci deveni meditativ, iar asta m-a neliniștit și mai mult. Hai să plecăm de-aici, i-am spus eu, căutând să scap de senzația aceea insuportabilă de verde care pusese stăpânire pe mine. Am început să ne plimbăm de-a lungul lacului, dar asta nu m-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai sus-zisa linie, lansând o linie spre vârful capului. La mascul ceafa este cea care controlează mărul lui Adam și la femelă coronița este cea care controlează păsărica evaică. Las misticilor și umoriștilor care sunt aceeași să cerceteze, să se neliniștească, să ancheteze, să dezlege acest simbolism. Augusta seriozitate a științei investigative nu-mi permite să mă distrez cu ea. De observat capul masculului care este mai ferm decât al femelei, iar ciocul său mai mare și mai robust, că meningele
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
pe care ți le oferă, plăcute sau nu, e de fapt o adevărată provocare pentru cel care Își dorește nu doar să Învețe, ci să și Înțeleagă. Știu cum e, e normal să fie așa, nu e cazul să te neliniștești. Școala nu poate și nici nu trebuie să Îți dea totul, să-ți dea rezolvări la toate problemele. Școala trebuie să ofere cunoștințele de bază și să-i Învețe pe tineri să gîndească logic, pentru a putea afla și singuri
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
fustangiu și-un pierde-vară sau chiar mai rău. Pierdut fusese și Thomas, necunoscutul poate știa asta. Sau nu. Dumnezeu Însă era mare, capabil să mai facă o minune. Cu Thomas nu făcuse vreuna, nu era mîntuit: chiar părea tot mai neliniștit În ultimul timp. Poate tocmai gîndul unui astfel de părinte nemulțumit de odraslă stîrnise, pe neașteptate, Împletit cu al său, neliniștea. Thomas tocmai avea În minte un pasaj din cursul despre morala clasei de mijloc, pe care trebuia să Îl
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi văzut Încălecat pe una! Bicicleta, numai după ce și-ar fi Întîlnit măcar doi-trei dintre cei ce Îi erau urmași, dar nu și fii, după cum singur hotărîse să Îi socotească, nu demult. Ingrid nu știa de ce Thomas era tot mai neliniștit În ultima vreme. Uneori, cînd vorbea cu el, acesta părea absent; mintea lui era În altă parte, la o altă femeie: Ingrid s-a gîndit și la așa ceva. Thomas se arătase statornic, de cînd se cunoșteau; chiar dacă nu avea de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ca Într-o spovedanie, dacă Ingrid ar fi fost acolo, i-ar fi mărturisit acesteia cum ajunsese să se Împreuneze cu fiica lui, dar asta ar fi fost o nesăbuință În plus; avea uneori acest impuls: să se spovedească. Îl neliniștea această pornire. Nici În fața unui preot nu trebuia să se destăinuie. Cine l-ar fi Înțeles? Nu el stîrnise totul, dar nici nu se Împotrivise. Nu putea să uite. Și nici măcar lui Dumnezeu, dacă așa ceva ar fi fost posibil, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
respect, putea fi socotit un gest de tandrețe; nimic jucat, cîntărit; pur și simplu. Nimic din elanul primei tinereți, În ultima vreme; apatic, Thomas nu se mai recunoștea, chiar se gîndea să meargă la un medic. Nu remușcările - vagi - Îl nelinișteau, ci neputința; nu mai putea Întoarce, În vreun fel, ceva: plăcerile de odinioară, libertatea de atunci, mai ales; nu dăduse nimănui seamă; acum se Împotrivea sieși, se autocenzura, nu ar fi crezut niciodată așa ceva. Nu devenise mai Înțelept ori mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tineri, s-au Întîlnit, s-au Îmbrățișat, și-au tras cîteva palme zdravene pe spinare, au scos, În același timp, un strigăt de luptă. Thomas așteptase mult clipa. Jesper, dublul său cîndva! Dioscurii! Jesper-Castor alesese calea confruntării permanente. Mereu fusese neliniștit, nemulțumit; mai ales după ce Îl părăsise dansatoarea lui. Nici nu era dansatoare; o animatoare, dar pentru Jesper fusese femeia așteptată. Legiunea Străină, unde acesta se Înrolase la puțină vreme după sfîrșitul legăturii, nu era un club al aventurii, cum considerau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Un sîmbure de simț patern. Cum să nu-mi văd fiii, fiicele? SÎnt ai mei, ale mele! SÎnt Tatăl! Creatorul! Eu! Ai mei! Ai mei! Ai mei! În vintrele mele au fost mai Întîi!!! Niciodată nu fusese Thomas atît de neliniștit. Ingrid simțea; poate era vorba de vreo altă femeie. Și-a zis că e mai bine să aștepte. Antonia, tot mai apucată - dar deloc nebună -, tot bunică era: pe cine mai avea În afară de Thomas ? Și el avea să piară, dacă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a Învia cîndva. Focul purificator! Ce să mai purifice? Distrugător, așa Îl vroia Antonia, atunci cînd o apuca! Nimic! Pustiu! Vid! Și nici atunci nu avea Rusoaica siguranța deplină că din acel nimic nu se va ridica iarăși om, o neliniștea mult asta, obsedant. Zicea un savant că universul din nimic se ivise, avea el o teorie. Prostul! Nu se iviseră toate cele din vînt, nici măcar din vînt, iar dacă se petrecuse una ca asta, vîntul tot de Dumnezeu fusese lăsat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Angeles, niciodată, se spunea, nu fusese un septembrie mai fierbinte, mai dogoritor chiar decît vara care trecuse. Și la Copenhaga era mai cald decît de obicei, În toamna aceea; Thomas știa; o suna seara pe Antonia, care s-ar fi neliniștit nevăzîndu-l cîteva zile. Dimineața, o suna pe Ingrid. Erau În stare amîndouă să Îl dea dispărut, să anunțe poliția, asta mai lipsea. SÎnt În Germania, le-a spus, caut ceva la o bibliotecă din Berlin. Scurt. Dacă Antonia ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
atunci o durere nedefinită, pe care nu o putea localiza cu precizie. Era indispusă după o anumită convorbire telefonică din care nu a înțeles prea mult și din a cărei pricină somnul fugise de la ea, fugise departe, lăsând-o pradă neliniștii. Nu-și putea crede urechilor că cel ce-i vorbea îi reproșase un anume ceva de care nu se simțea vinovată și aspectul acesta o întărâta foarte mult. „Dar ce s-a întâmplat, cu adevărat? Părea atât de pătruns de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Norbert Czumbel, un medic specialist oftalmolog, care a lucrat prin Ungaria și acolo se pare că a perfecționat-o.Atât de mult? Nu se poate admite..., izbucni Iustin, care ascultase atent, nemișcat pe scaunul său.Te rog, dragule, nu te neliniști! Sunt și alte metode mai sigure, pe care le stăpânim perfect... Draga mea Iuliana, doresc să afli că Tinu se grăbește și îl înțeleg, omenește vorbind, dar trebuie să analizăm totul la rece. Transplantul de cornee este cea mai modernă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
meu? - Pentru că..., pentru că... am multe planuri de pus în aplicare, Iulia. Am pierdut peste trei ani din viață deja și... - Gata! Fii cuminte, te rog, Tinu! Voi fi lângă tine permanent, dragul meu. Nici nu vei avea timp să te neliniștești, crede-mă! îl asigură Laura.Totuși, să nu înțelegi că imediat după cele 10-12 zile vindecarea este perfectă și vei vedea normal, chiar dacă vei Marian Malciu putea merge singur pe stradă și poți efectua anumite activități, îl atenționă Eugen pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
măruntaiele mecanice ale mașinii mesajul fu din nou destul de clar : nU. acest nU ieșea dintr-un fel de fîlfîit neputincios, ca și cum niște aripi retezate s-ar fi rotit inutil într-un cilindru. — nu vrea, confirmă Ken. Calmul lui Ken o neliniști și mai mult pe Betty. — ne-au blestemat aricii, spuse ea. Ken ieși din nou, ocoli fără grabă botul mașinii, ridică încet capota și examină superficial, la lumina lanternei, intestinele metalice ale vehiculului. — Ce i-ai făcut ? întrebă Betty. Ken
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
accesul la vis. Îți vom tăia capul și vom construi un nou raport social între viață și vis. 34. sunt mort de trei ani. nu vă mint, zac în acest apartament de trei ani, așteptînd să fiu descoperit, să se neliniștească vreo persoană, vreun vecin sau vreun funcționar din cauza dispariției mele. sau mai precis din cauza faptului că nu am dat semne de viață de trei ani. nimeni însă nu pare neliniștit. Pensia îmi intră automat în contul de la bancă, iar chiria
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu a observat că în cutia mea poștală s-au adunat totuși mai multe plicuri decît de obicei. Cum probabil poștașii care deservesc acest cartier se schimbă la fiecare șase luni sau un an, niciunul dintre ei nu s-a neliniștit văzînd că un teanc bunicel de maculatură s-a format în cutia mea poștală. sunt mort de trei ani și zac în bucătărie cu capul pe masă. așa m-a prins comoția cerebrală, practic nu am suferit nicio secundă. nici măcar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
baie, dar porumbeii n-au fost de acord. războiul dintre lilieci și porumbei a durat de altfel trei zile și a fost atît de zgomotos încît am sperat că vecinii mei de la ultimele etaje vor observa ceva, că se vor neliniști de tot acest vacarm de aripi și țipete. Dar nu a fost să fie, în ziua de astăzi oamenii s-au obișnuit cu zgomotele orașului, vacarmul face parte din cotidianul lor. Zgomotul circulației, urletul sirenelor, al soneriilor și al diverselor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fără enigmă, răspunsuri fără întrebări. ele sunt și cele mai repetitive. în felul acesta subiectului i se creează un fel de acvariu de imagini, o vagă normalitate onirică. Dacă n-ar visa nimic timp de șase luni, subiectul s-ar neliniști, s-ar considera bolnav sau anormal. Cu visele de umplutură el se declară mulțumit, sentimentul comunicării sale cu Dublul său este hrănit cît de cît. a treia categorie sunt visele-scenariu, visele narative. aceste vise sunt în mod real creația mea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rolul lui Indiana Jones eram tot eu. antonio Banderas jucîndu-l pe Zorro eram sută la sută tot eu, Victor, fiul mamei mele. Pînă și Humphrey Bogart suferind din dragoste în Casablanca eram tot eu... Din cînd în cînd tata se neliniștea la ideea că multe dintre filmele pe care le vedeam împreună începînd de la vîrsta de cinci sau șase ani erau destul de violente... „nu contează, important este să se termine cu bine” spunea mama. în momentele-cheie ale acțiunii mama simțea nevoia
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
contemple peisajul. — De ce nu trece nicio mașină pe aici ? întrebă fata. — nu știu, răspunse Victor. în timp ce răspundea la întrebarea pusă de acest al doilea personaj al visului, o a doua voce tresări în mintea lui Victor și începu să se neliniștească. Ce fel de vis este acesta ? Și ce fac eu, de fapt, aici, cu o fetișcană nebună, poate chiar minoră ? Și de ce, în loc să repar motorul, continui de fapt să dezmembrez toată partea mecanică a mașinii ? Fata își ridică brațele în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]