2,766 matches
-
mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un catarg și o pânză. Dar călătorul nu păruse deloc neliniștit. Vântul bătea exact În direcția coastei chineze, iar Înaintarea micii ambarcațiuni era extrem de rapidă. Chiar prea rapidă, se gândise pescarul. Cerul era Întunecat, ca și cum dintr-o clipă În alta ar fi Început ploaia, dar, totuși, ploaia nu Începea. Puținele bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privind cu prudență În jur. Bandiții păreau nedumeriți, dar autoritatea bătrânului era suficient de mare, iar Jian Shi zăcea nemișcat. - Înapoi! repetă bătrânul, cu o voce mai aspră. Retragerea În munți! Oamenii se mișcară, Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din privirile neliniștite ale bătrânului, Înțelegeau că erau pândiți de o mare primejdie. Întoarseră caii și porniră, la galop, pe drumul pe care veniseră. În spatele lor rămânea cadavrul vestitului bandit și imaginea incredibilă a unei armate nemișcate. 13 ianuarie 1475, Cetatea de Scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană simți furia din spatele cuvintelor. Vlad se schimbase mult În anii de temniță. Devenise parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și neliniștiți, ca ai unui animal de pradă. Avea părul aproape pînă la umeri, dar Încărunțise. Rezistase În toți acești ani de așteptare fără să-și piardă mințile și fără să renunțe la gândul răzbunării. Și iată că istoria se Întorsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al săgeții. Făcu semn de descălecare primilor patru călăreți din cei o sută care-l Însoțeau. Războinicii se apropiară și scoaseră din nisip câteva trupuri pe jumătate putrezite. Două erau arse. Alte trei erau despicate de sabie. Războinicii se priviră neliniștiți. Se aflau Într-o vale a morții. Amir ceru descoperirea altor cadavre. Se aplecă asupra fiecăruia, Încercând să-și imagineze ce se Întâmplase. Unii aveau pieptul despicat de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul În Întregime. Altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă logofătul, privind gânditor trecerea călăreților spre sud. Tânăra nu răspunse, sau nu auzi Întrebarea. Era limpede că hotnogul Nechifor nu știa mai multe decât Îi spusese. Dar era la fel de limpede că undeva spre malul Dunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
semn, spuse Ali arâtând pe partea dreaptă a platoșei semnul șarpelui și săgeții. Doctorul rămase Încremenit. Alah Îl trimitea, În toiul iernii, alături de cei mai cruzi luptători ai imperiului. Începu să-și strângă În grabă lucrurile, În timp ce Ali se duse, neliniștit, la fereastră. Auzise un tropot de cal dincolo de ziduri. Curând, pe poartă intră una dintre iscoadele lăsate cu cinci ceasuri În urmă. Omul sări din șa și alergă spre treptele care duceau către camera În care se afla rănitul. Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și dădu ordine echipajului. Se auzi zgomotul greu al lanțului ancorei care se ridica. Nava se desprinse Încet de chei și, cu pânzele umflate de vânt ale singurului catarg, ieși În larg. - Vreau să ies pe punte! Se auzi vocea neliniștită a lui Alexandru. Trebuie să ies pe punte! Deja nu mai are nici o importanță... Gabriel Înclină capul afirmativ. Tânărul urcă repede scările, ieși pe punte și alergă spre pupa. Corabia se depărtase foarte puțin de mal, iar căpitanul Morovan continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu reprezintă imperiul, ci o parte a Asiei. O parte a Asiei care a rămas un vis. O himeră. Care a murit acum două sute de ani, o dată cu Gingis han, al cărui strănepot se află În această sală. Amir devenea din ce În ce mai neliniștit, pe măsură ce traducea. Așadar, totul fusese un vis? Yassa? Cucerirea Europei? Revenirea la legea din străbuni a triburilor mongole? Cu ce gânduri se Întorsese Anda, după atâția ani? - Cine ești? Întrebă, sec, Mahomed. - Am avut multe nume. O vreme, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de bolta senină și Înstelată. Doar caii simțiseră apropierea zilei. Caii din herghelia Erinei fornăiau neliniștiți, ca și cum ar fi știut că Începe o zi neobișnuită. Se auzeau câte un nechezat nervos și dinspre pădure, unde se aflau caii Apărătorilor, păziți de străji atente, care știau valoarea unui asemenea animal la vreme de iarnă și de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că, În acea dimineață, drumul spre casă Începea. * - Mergem de cinci ore, Angelo... spuse Alexandru, nedumerit. Caii sunt obosiți. Căruțele abia se mișcă prin zăpezi. Ar trebui să ne oprim. - Caii nu sunt obosiți, Alexandru, răspunse bătrânul luptător. Sunt doar neliniștiți. În curând ne vor sosi prieteni. - Mesajele spun că În curând ne vor sosi dușmani. Că toate văile Dravei și Moravei sunt Înțesate de turci. Nu e nici o cale de ieșire. - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care călărea În mijlocul Apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tăcere absolută”. Giuliano Încrucișă brațele. Observatorul transmise ultimul ordin al comandantului, Încrucișând steagurile. Tăcere absolută. Câteva secunde, care părură ceasuri Întregi, nu se auzi decât ritmul marșului ienicerilor, apropiindu-se primejdios de linia Apărătorilor. Pe creasta opusă, Mihaloglu Își reglă neliniștit luneta. În mod cu totul neașteptat, cea mai rapidă reacție fu a Cuceritorilor. Un val de săgeți țintite cu precizie opri avansarea ienicerilor. Apoi, artileria lui Francisco lovi ariergarda lui Mihalogu, acoperind de fum Întreaga vale. Iar apoi se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul, sări din șa și Îngenunche În fața lui Amir. - Am vești, stăpâne! - Spune! zise, scurt, Amir. Te-a trimis Marele Maestru? - Nu, stăpâne. M-au trimis războinicii aflați sub comanda lui Midhat. Amir deveni și mai neliniștit. Midhat era unul din cei mai buni luptători cu iataganul și comanda un grup de cincizeci de Cuceritori. Îi fusese Întotdeauna loial lui Amir și, acum Îi era loial Marelui Maestru. - Stăpâne, Midhat mi-a spus să te Întorci degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Între douăzeci și șaizeci de ani, Își spusese căpitanul), dar privirile lui trădau inteligența și deținerea de secrete. Un om care deține informații secrete are cu totul altă privire decât un om care Își duce viața liniștit. O privire iute, neliniștită, de om important, hăituit, grăbit să-și Îndeplinească misiunea, bucuros că și-o poate Îndeplini fiind, Încă, În viață. Mesagerul ajunsese În fața lui Oană, iar aceasta era deja o victorie. Dură doar câteva clipe până când căpitanul Își aminti despre cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ușurat. Lăsă furca pe jos și, cu mâinile goale, porni mai departe, printre șirurile de ieniceri. Se auzea deja vocea preotului din sat, psalmodiind Cetania Morților. Lumina scădea Încet dincolo de codri, iar lumânările din jurul catafalcului aruncau străluciri galbene și, parcă, neliniștite. Aerul mirosea a tămâie, a frunză de fag și a iarbă Încălzită de-a lungul unei zile de zăpușeală. Erina Își ascunsese părul sub pălăria cu care țăranii se apărau de soare, la muncile câmpului. Purta haine bărbătești, puțin ponosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca să fie scos din luptă. Sau salvat de la o moarte sigură, la Valea Albă. O escortă de ieniceri se apropie de căruța În care erau legați, iar doi dintre ei Îl ridicară pe căpitan și Îl aduseră jos. Erina privi neliniștită cum Oană se Îndepărtează, În mijlocul escortei. Se Îndreptau spre cortul sultanului. 1 august 1476, ora 19.00, Voroneț Cei doi călători descălecară În fața chiliei de lemn a sihastrului. Alexandru lăsă caii În marginea poienii, la păscut. Ajunseseră târziu, mergând pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întoarse calul. Privi spre pădurile dinspre Apus, unde se retrăsese mica oștire a lui Ștefan. Era o poziție proastă pentru turci, dar numărul lor era covârșitor. Prinderea voievodului nu putea lua, de acum, mai mult de două ceasuri. Era, totuși, neliniștit. Apariția Marelui Maestru la doi pași de sultan arăta că acesta era vulnerabil. Cum se putuse, oare, Întâmpla? - Ce cauți aici? Întrebă, sec, sultanul. Ștefănel nu se miră de tonul folosit. Pe teritoriul Moldovei erau În tabere diferite. - Simplu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e un capăt de drum. Observ că cei doi frați Oană au dispărut. Nimeni nu-mi explică unde. Ceea ce este deja un răspuns. Când nimeni nu știe nimic, se află În derulare o misiune secretă. Căpitanul Cosmin Oană pare ușor neliniștit. Fac o plimbare pe malul fluviului. E un peisaj odihnitor și majestuos În același timp. În Italia avem mări, dar n-avem Dunăre. Marea e infinit și frământare, dar Dunărea e curgerea lentă, puternică, sigură de sine. Dunărea e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înfrângă din nou Moldova. Apoi, aceea de a Îmbarca suita sultanului pentru Întoarcerea la Istanbul. Așadar, căpitanul Morovan plecase În Întâmpinarea acelei flote. Ce putea Însemna asta? Am Întrebat câți oameni se aflau la bord. Pescarii m-au privit puțin neliniștiți, dar unul din ei Își aminti că m-a văzut lângă măria sa Ștefan. Deci eram om de Încredere, chiar dacă vorbeam limba română uneori incorect. Adică vorbeam italiana, ceea ce, pentru oamenii de aici, nu e decât o română ușor greșită. Acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu doar trei cuvinte. Erau o familie, se bucurau de veștile bune și le trăiau Împreună. Începură să mânânce, când pe drumul care cobora din pădure se auzi tropot de cal. Erau doar doi, poate trei cai. Erina se uită, neliniștită, la Cosmin, apoi la Ștefănel. Nici unul din ei nu tresărise. Deci cei care se apropiau erau prieteni. Călăreții se opriră În fața curții și descălecară. Căpitanul se ridică de la masă, coborâ fără grabă treptele cerdacului, iar vocea i se auzi spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lingeriei, rochiilor, care nu sufereau o cută. Hallipa în tăcere, dar plictisit, primea toate reclamațiile ei și ale personalului și, avîncl nevoie de toți, căuta a stabili pace. De altfel, prezența Elizei nu-1 ușura prea mult. Lenora se arăta tot neliniștită când lipsea și de îndată ce venea tot nemulțumită de prezența lui. Motivul pentru care Doru socotea pe Lenora grav bolnavă era tocmai respingerea din ce în ce mai mare pe care i-o arăta lui. Nimeni ca el nu putea ști ce absurdă era o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a sosit telegrama din care a aflat că au fost probleme în port, cerându-i-se să trimită câteva guinee cu care să fie eliberat din arest protejatul său, apoi să se desfășoare formalitățile de debarcare, el a devenit brusc neliniștit. Oare și fiul este la fel de neinsprăvit ca și tatăl? Oricum, în conformitate cu obligațiile sale, îi trimite banii, iar băiatul apare cu o poveste care-i rupe inima și-i risipește temerile imediat. A fost prădat pe o stradă lăturalnică în Bombay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lemn polizat. Palmele îi sunt contrastant de trandafirii, buzele groase lipite de ale ei, o sărută, o sărută pe Star. Sărut. Star. Negrul. Star. —Star? zice Jonathan. Vocea lui pare pierită, îndepărtată. —Sweets, se îneacă Star. Ce faci aici? Pare neliniștită, furioasă. Iubito, îi spune Sweets pe un ton de reproș. Am venit să te văd. De ce aș umbla prin orașul ăsta mare după lăsarea întunericului? Pe Jonathan începe să-l doară maxilarul. Abia atunci își dă seama că a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-se în secret să observe cercurile de transpirație care se întind la subsuoara cămășilor lor curate, felul în care se uită în jur nervoși, de parcă ar vrea să evite orice privire. Jonathan se uită la Africa cu o privire cercetătoare, neliniștit. Vizorul căștii de soare îi taie din perspectivă. De-a lungul cheiului, vasele cu încărcătură își golesc burțile imense, pline de bunuri conservate și macazuri de tablă ondulată, încărcând în locul acestora un volum egal de ulei de palmier, baloturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
versuri care fac genealogia familiei Chapel până la încețoșatul secol șaptesprezece, într-o casă obscură din Wiltshire. În timp ce profesorul se înclină mândru, ceilalți se uită la picioare. Când cântecul lui Jonathan ajunge la sfârșit, Fotse, adunați să-l asculte, murmură ceva neliniștiți unul către celălalt. — A fost cam scurt, șoptește Gittens. Probabil vor crede că suntem fără tradiție. Deși îi lasă să înțeleagă că disprețuiește genealogia lor, pentru că este atât de scurtă, Daou este mulțumit în cele din urmă că albii n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
imperială începe cu un miros. Mirosul putred care vine din sicriul tatălui meu - e mort de două luni și noi încă îl purtăm pe drumuri, încercând să ajungem la Peking, locul său de naștere, pentru a-l înmormânta. Mama e neliniștită: — Soțul meu a fost guvernatorul din Wuhu, le zice ea cărăușilor pe care i-am angajat să care sicriul. — Da, doamnă, răspunde umil cărăușul-șef. Îi dorim cu sinceritate guvernatorului o călătorie bună spre casă. Din câte țin eu minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]