1,673 matches
-
și ajungi la întretăierea cu o altă străduță, pe colțul căreia e alimentara. Casa e masivă, obtuză, încrustată cu licheni ca o stâncă bătrână. Oarbă de ferestre, are doar, la etaj, un balcon de fier forjat cu nelipsitul leandru-în-florit și nelipsita bătrânică iscoditoare care te urmărește lung cu ochii înroșiți de conjunctivită. Chiar sub balcon e firma stacojie, iar sub firmă, doar ușa. Nici vitrine, nici geamuri, nici nimic. Ți-e și frică să intri în bezna mirosind a mălai încins
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
artificiale nu clipeau, și totuși amândoi erau vii, cum se-mbrățișau în spațiul acela înțesat cu obiecte obscene: dildouri și capete de femei cu guri căscate ca ale peștilor, și cravașe și lanțuri și zgărzi și lenjerie roșie aprinsă și nelipsita femeie gonflabilă, și vulve cu pompiță, ca ale broaștelor de cauciuc cu care Maarten se jucase când era mic... Femeia-manechin își sprijinea picioru-ndoit, în ciorap negru cu jartieră, pe șoldul gol al bărbatului. Pulpa, chiar deasupra jartierei, avea două urme
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cu ochiul celui care trecuse prin ani buni de campanii militare, aproximă - iar asta întărea ce-i spusese Lidania, precum și aprecierea pe care o făcuse la râu, puțin înainte de începutul luptei - că se aflau acolo circa 800 de bărbați, cu nelipsita suită de femei, servitori, prizonieri, cai și animale de povară și de hrană. Văzuse puține care, cele mai multe pe două roți strânse în cercuri de fier, tipul de car pe care acești barbari, încărcându-le cu poveri neînchipuit de mari, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când sosea bunicul, familia era reunită, Maia răsturna mămăliga pe fund și o felia totdeauna cu ață de papiotă. Indiferent ce am fi avut la masă, brânzeturile erau nelipsite la masa de seară și prânz. Doamne, mi-aduc aminte de ciulamaua de porumbel a Maiei și înghit gradual fiece strop de salivă. Aveam pe atunci podul casei mari plin cu porumbei și era suficient doar să întinzi mâna pentru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nisipuri, cu textură mijlociu-grosieră, în general cu fertilitate redusă. footnote> tipice. Erau de toate culorile și toate mărimile, extrem de zaharoși cei verzi și negrii, excesiv de parfumați cei galbeni. Acasă, în fiecare cameră, Maia aducea câte un pepene galben care era nelipsit pe toată perioada verii, schimbându-i cu mare grijă pentru a împrospăta aerul. Așa am crescut și-am identificat casa bunicilor cu acele mirosuri natur de pepene galben, frunze uscate de nuc, dulcețuri și fructe confiate. Afară pe bătătură ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Seara la culcare își despletea părul, destul de lung, acum mult mai rar și nins de atâția torenți existențiali, și-l pieptăna totdeauna cu pieptene din os, după care își împletea din nou coada, așezând-o circular la spate. Băsmăluța era nelipsită, mereu curată și netedă, niciodată înflorată excesiv. Urma apoi rugăciunea de noapte spusă șoptit, în picioare și cu ochii închiși. Spunea bunica faptul că astfel eram mai aproape de îngerași și nu cădeam pradă unor tentații în câmpul nostru vizual. Totul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de fiecare dată altceva și într-o prezentare inedită. Cum să poți refuza raci fierți cu garnitură de orez? Cum să poți anula mâncare de gutui în sos de caramel și scorțișoară? Prăjiturile cu mere și gem de prune erau nelipsite pe perioada posturilor, pâinea de casă, cartofii copți, fructele uscate. Seara veneau mamele să ne recupereze de pe domeniul bunicii și de fiecare dată acasă se consumau aceleași probleme, în sensul că eram sătui și nu mai puteam răspunde cerințelor unei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
distinsă, respectată în comunitatea cartierului, o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe foarte mici și împăturite doar în viță stropite cu iaurt ori smântână, chifteluțe și șnițele mici accesibile consumului curent al copiilor. Plăcinta rulată în suluri paralele era nelipsită, în speță cea cu brânză de vacă și topită în iaurt cu ouă. Se adăugau aici gogoșile calde umplute cu dulceață și pudrate din abundență, iar în final veneau cornetele cu cremă de ecler. Acum gândesc, oare când își găsea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când sosea bunicul, familia era reunită, Maia răsturna mămăliga pe fund și o felia totdeauna cu ață de papiotă. Indiferent ce am fi avut la masă, brânzeturile erau nelipsite la masa de seară și prânz. Doamne, mi-aduc aminte de ciulamaua de porumbel a Maiei și înghit gradual fiece strop de salivă. Aveam pe atunci podul casei mari plin cu porumbei și era suficient doar să întinzi mâna pentru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
atât de frumos datorită solului permisiv, ușor nisipos, asemănător psamosolurilor tipice. Erau de toate culorile și toate mărimile, extrem de zaharoși cei verzi și negrii, excesiv de parfumați cei galbeni. Acasă, în fiecare cameră, Maia aducea câte un pepene galben care era nelipsit pe toată perioada verii, schimbându-i cu mare grijă pentru a împrospăta aerul. Așa am crescut și-am identificat casa bunicilor cu acele mirosuri natur de pepene galben, frunze uscate de nuc, dulcețuri și fructe confiate. Afară pe bătătură ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Seara la culcare își despletea părul, destul de lung, acum mult mai rar și nins de atâția torenți existențiali, și-l pieptăna totdeauna cu pieptene din os, după care își împletea din nou coada, așezând-o circular la spate. Băsmăluța era nelipsită, mereu curată și netedă, niciodată înflorată excesiv. Urma apoi rugăciunea de noapte spusă șoptit, în picioare și cu ochii închiși. Spunea bunica faptul că astfel eram mai aproape de îngerași și nu cădeam pradă unor tentații în câmpul nostru vizual. Totul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de fiecare dată altceva și într-o prezentare inedită. Cum să poți refuza raci fierți cu garnitură de orez? Cum să poți anula mâncare de gutui în sos de caramel și scorțișoară? Prăjiturile cu mere și gem de prune erau nelipsite pe perioada posturilor, pâinea de casă, cartofii copți, fructele uscate. Seara veneau mamele să ne recupereze de pe domeniul bunicii și de fiecare dată acasă se consumau aceleași probleme, în sensul că eram sătui și nu mai puteam răspunde cerințelor unei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
distinsă, respectată în comunitatea cartierului, o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe foarte mici și împăturite doar în viță stropite cu iaurt ori smântână, chifteluțe și șnițele mici accesibile consumului curent al copiilor. Plăcinta rulată în suluri paralele era nelipsită, în speță cea cu brânză de vacă și topită în iaurt cu ouă. Se adăugau aici gogoșile calde umplute cu dulceață și pudrate din abundență, iar în final veneau cornetele cu cremă de ecler. Acum gândesc, oare când își găsea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în prefectura Nagano... Nu îmi amintesc. Eram un grup de douăzeci de persoane, am ocupat o jumătate de autocar. Soțului îi plăcea să schieze mai mult decât orice. În total mergea la schi cam o lună pe an. Sâmbătă era nelipsit de pe pârtie. Eu am început să schiez abia la douăzeci de ani și nu prea mă pricepeam. Mergeam pe pârtie cam de cinci ori pe sezon. Părinții nu mă prea lăsau. Era periculos și nu aveam voie (râde). Mă menajau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu-mi trezea deloc interesul. Nu mi se părea normal să descopăr date științifice legate de mișcarea stelelor pe care să le folosesc în activități dubioase, cum ar fi prezicerea viitorului. Doar la facultate tot științe am studiat. O temă nelipsită în secta Aum era dorința de a avea puteri supranaturale, dar eu, sincer să fiu, nu pot înțelege această năzuință a lor. Mi se pare că e o pierdere de vreme. Deci, deși nu mă mai ținea nimic legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
jertfă-n iubire; Le port în culori, pe paletă, când sunt Și stau răspândite-n probleme diurne, Precum curcubeul în zi fără vânt Ce-și mângâie vechile-i urme... Căutăm dezlegări, ori acestea ne vin, Mai bune, mai rele, oricum nelipsite, Așa cum furtuna se schimbă-n senin Și stările curg, niciodată oprite... Problemele noastre, adesea comune, În timp ce se scurg, copleșesc Și nu mai apuci să exprimi opțiune Când lupii flămânzi, te pândesc...
CLIPE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83765_a_85090]
-
-i fie desconspirat de un neavenit pe care abia-l cunoscuse. Cu timpul însă, Sena i-a cîștigat încrederea, și dintr-un simplu șofer s-a transformat într-un partener cu acte în regulă în afacerea Revoluției. Începuse să fie nelipsit la toate ocaziile, de la contactele protocolare de la Editură cu cenzorii plătiții de Partid și chefurile clandestine organizate de tot felul de scriitori dubioși pînă la întîlnirile conspirative cu ceilalți așa-ziși disidenți cu care punea la cale lovitura împotriva dictaturii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
laș care pînă atunci n-a mai avut de-a face cu o femeie adevărată? După ce totul a fost pus la punct, a început obiceiul vizitelor aproape zilnice. Cînd la Angelina, cînd la Tușica. Aceeași poveste, Părințelul și Curistul erau nelipsiți, Roja și Delfinaș veneau și plecau, însă niciodată împreună. Vecinii au început să fie înnebuniți imediat din cauza ușilor trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
domitorului era neobișnuit de numeroasă. În ziua de 5 mai, totuși corturile s-au ridicat și alaiul a pornit spre Giurgiu. Voievodul mergea într-un rădvan închis în care, pe toată du rata călătoriei, se țineau adevărate consilii de coroană. Nelipsiți din aceste consfătuiri erau cei doi unchi ai lui vodă, Constantin stolnicul și Mihai spătarul. În seara zilei de 5 mai au poposit la Copăceni în lunca Argeșului. Pylarino hotărâse că nu se poate pleca mai departe a doua zi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la aluzii porcoase de doi bani, că hai mai repede, dragă, să dăm din craci cu nădejde, să nu ne-o ia alții ’nainte la vot și hai, Getuțo, mișcă-ți fleașca... P-asta o știa cel mai bine, fiind nelipsită de la soră-sa. Roșioara lătăreața și cu fundu’ ăla lăsat, ca o pară; o pară prea coaptă, gata să se borșească, și uitătura aia somnoroasă și încercănată. Vădană, deh, la aproape patruzeci cât o avea, cu trei copii făcuți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
crestelor muntoase încă acoperite cu petice de zăpadă care strălucesc marmorean sub razele puternice ale soarelui. Pierdut în reverie, aproape că nu observă apropierea doctorului familiei Hagiaturian, Hananel Solomovici. Un bărbat abia sărit peste patruzeci de ani, în mână cu nelipsita lui geantă din piele neagră roasă pe la colțuri. Poartă o pălărie din fetru cu boruri late și un costum gri, a cărui haină descheiată lasă să se întrevadă lanțul subțire de aur ce duce la ceasul din buzunarul vestei. Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se ridică de pe găleata unde stătuse, Romulus Klein râde și el, în felul lui. Adică mai mult din ochi. Își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească. Cu un oftat mulțumit se așează, duce mâna dreaptă la buzunarul vestonului și scoate nelipsita lui pipă. Cu mișcări meticuloase o îndeasă cu tutun, apoi începe să pufăie des, ca o locomotivă la deal. Pentru ochii celui care-l vede prima dată, înalt și solid ca un tanc, cu coama de păr blond-roșcat zburlit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un acoperiș deasupra capului. Liviu privi poza de pe noptieră, poza pe care o lua cu el întotdeauna în călătoriile sale de afaceri. Arm, cu pletele de abanos revărsate pe umeri, cu una dintre fustele ei lungi și crețe și cu nelipsita brățară la glezna dreaptă, o ținea pe Mădălina în brațe, iar Crăița râzând cu toată fața făcea cu ambele mâini semnul victoriei. Poza era făcută în ziua în care o luaseră pe Mădălina de la leagăn și cum Crăița era cea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]