2,065 matches
-
Și lumina luminează în întuneric și întunericul n-a cuprins-o!” Nimeni n-a văzut pe Dumnezeu vreodată; Singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela l-a făcut cunoscut...” Cu aceste cuvinte începe Sf. Evanghelist Ioan, despre Facerea universului nemărginit, Creația lui Dumnezeu. Dar, ce-am învățat noi la școală despre Univers?!!.. Ce?!.. Că, este foarte bine organizat... că este alcătuit din galaxii, o infinitate de galaxii, organizate în roiuri, super roiuri și hiperroiuri de galaxii, care se întind pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu regularitate, la slujbele religioase din fiecare Duminică, precum și la cele din sărbătorile ce se prăznuiesc În cursul săptămânii. Iar tatăl, luptător În prima linie de front din marele război de reîntregire a României, i-a transmis fiului său o nemărginită dragoste de țară și de neam. Însușindu-și de la părinți, care s-au dovedit din plin ca principali factori educativi, o admirabilă educație creștină, patriotică și naționalistă, Fane va cultiva Încontinuu această inestimabilă zestre spirituală. Și din punct de vedere
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
până la urmă oarecum simpatic. Nu pentru că Îl prinsese pe nebun și nici pentru că rămĂsese cu buza umflată din cauza faptului că nu urma să se lase cu pârnaie, ci cu un banal ospiciu. Nu. m-au emoționat tinerețea și naivitatea lui nemărginită de a fi ambițios În lupta cu răul. răul e o apă adâncă și vicleană și nu te poți bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuță care dă cu laba ca să șteargă luna de pe oglinda apei. răul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
până la urmă oarecum simpatic. Nu pentru că îl prinsese pe nebun și nici pentru că rămăsese cu buza umflată din cauza faptului că nu urma să se lase cu pârnaie, ci cu un banal ospiciu. Nu. M-au emoționat tinerețea și naivitatea lui nemărginită de a fi ambițios în lupta cu răul. Răul e o apă adâncă și vicleană și nu te poți bate cu el ca un bou. Sau ca o maimuță care dă cu laba ca să șteargă luna de pe oglinda apei. Răul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
atenție primului copil care ia Încîntat cu apariția lui În viața familiei, iar următorul care se naște, nemaifiind o «noutate», În tot ce face parcă nu mai este la fel de «grozav» ca cel dintîi și nu se mai bucură de aceeași «nemărginită» afecțiune. Ori această tratare diferită va fi resimțită neplăcut de cel de-al doilea copil, cu aceleași efecte de care aminteam mai Înainte. Chiar și părinții pot cădea În această capcană. Tatăl părînd a iubi mai mult pe unul dintre
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
În iad - cum era socotit cartierul de către sfinții de afară, un purgatoriu, ar fi fost mai potrivit să i se spună locului, considerase cîndva Jesper - nu fuseseseră vreme pierdută. Nu era deloc ușoară viața În Christiania, libertatea nu era chiar nemărginită; existau acolo legi nescrise, nu era bine să le Încalci, ajungeai un exclus: din iad - sau purgatoriu - ajungeai expulzat În raiul de afară, impactul era devastator. Thomas plecase singur, fusese alegerea lui. Dar nu definitiv, revenea uneori. Lăsase camera sa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un moment potrivit pentru a-i prinde, măcar o clipă, privirea. Nu era bine; s-ar fi salutat doar. Ce să-i spună? Îl va căuta pe Lars În zilele următoare În Christiania, Îi va vorbi. Libertatea din Christiania, aproape nemărginită, era totuși supravegheată; poliția dădea mereu tîrcoale; nu abuza, dar nici Îngăduitoare nu se arăta, era un fel de care pe care mocnit, oricînd putea să izbucnească o dispută deschisă, violentă, fuseseră destule. Ani de zile se tot Încercase desființarea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi avut un corp de astfel de mame. Fiecare familie tînără ar fi primit, obligatoriu, cîte un nou născut. În felul acesta era rezolvată și problema demografică. Cu vremea, mamele purtătoare ar fi fost Înlocuite cu instalații, gîndirea omului era nemărginită. PÎnă atunci, copiii erau născuți mai ales din plăcere. CÎte perechi, cînd se Împreunau, Își ziceau: „Hai să facem un copil!“? Parcă nimic nu era mai presus decît actul sexual; dacă nu ar fi existat mijloace care să evite sarcinile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ascendență germanică, era absolut memorabil, iar Burt Lancaster Îl făcuse chiar nemuritor, Visconti punînd și el pecete. Cam așa ar fi putut, la o anumită vîrstă, să arate fiul sicilian al lui Thomas, un fel de semizeu care... Imaginația tatălui-netată, nemărginită, era capabilă de orice; cine știe Însă cum Îi erau urmașii-neurmași. De la un măr pornise nașterea lumii dintîi, cauze mici, efecte mari. De la un Înscris și cîteva semnături pornea alta. În care noului Adam Îi era interzis s-o cunoască
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
colorat prea mult ziua, iar o posibilă Întîlnire cu Juan ar fi stîrnit un entuziasm nepotrivit; fiul trebuia să revadă același străin plăcut, un adevărat gentleman; cine știe, poate chiar un lord, ar fi putut crede; adolescenții aveau o imaginație nemărginită. Nici a lui Thomas nu era prea diferită, de vreme ce se gîndea la ce și-ar Închipui fiul. Oricum, numai danez nu i-ar fi spus acestuia că este; Juan ar fi povestit apoi acasă. Ai lui s-ar fi dus
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea nimic, poate, cu defilările acestora; ea era Încă tînără, cine știe ce experiențe avusese și ea, după căderea Cortinei de Fier, junimea Estului deschisese cutia Pandorei, atunci; Apusul adusese libertate, venise timpul recuperărilor, al trăirilor de tot felul, drepturile omului păreau nemărginite, Îndatoririle fiind, tot mai mult, doar pentru cei ce nu pricepeau Încă noul mers al lumii. Thomas și Marika fumau În tăcere, fiecare cu gîndurile sale, nu prea diferite totuși. Fiul lor, pe care, separat, Îl vînduseră cîndva, Îi apropia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acum, Într-o lume lipsită de mari idealuri, dar mai plină ca oricînd de mizerie? Jeg, cum zicea Jesper, chiar dacă nu era cel mai Îndreptățit; josnicia cuprinsese, ca un mîl, aproape totul; o imensă baie de nămol, Într-un lazaret nemărginit; de unde să Înceapă cei doi eroi-neeroi să deschidă măcar o cărare? Poate Hercule, care rînise grajdurile lui Augias, să fi izbutit! Nici nu avuseseră de gînd, vreodată, cei doi să purceadă la așa ceva. Chiar mai adăugaseră destul nimicniciei... Nu s-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să purceadă la așa ceva. Chiar mai adăugaseră destul nimicniciei... Nu s-a Împlinit Încă vremea, amintea uneori Antonia. Ea știa În ce timp se vor petrece Judecata de Apoi și Arderea: omenirea nu avea cum să scape, convingerea bunicuței era nemărginită și definitivă. Nici nu se gîndea la o iertare a pămîntenilor din partea Domnului: ceea ce făptuiseră urmașii Evei și ai șarpelui trecuse dincolo de orice Închipuire. Ce altceva ar fi avut Noii Dioscuri de făcut În Noua Sodomă decît ceea ce le fusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se citea la coloana anunțurilor mortuare această compunere patetică: De-a pururi sfâșiați sufletește, plini de revoltă în contra cerului nemilos: Stănică si Olimpia Rațiu, părinți; Simion și Aglae Tulea, bunici; Aurica Tulea, mătușă; precum și familiile înrudite: Giurgiuveanu, Mărculescu, Sima au nemărginita durere de a vă anunța ridicarea la ceruri a unicului lor fiu AUREL RAȚIU (Relișor) în vârstă de două luni răpus de o îngrozitoare boală, care a istovit trupușorul lui mic, lăsând pe tăticu și mămica lui fără nici un sens
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dezvoltarea societății. Într-un cuvânt și-a făcut, cu vârf și îndesat, datoria. Despre cei născuți la malul mării se spune că au o neliniște, o nerăbdare, un freamăt în plus față de alții. Asta pentru că se trezesc cu un orizont nemărginit(vorba poetului) la picioare, încă de la începutul existenței lor. Faptul obligă fie la visare, fie la înțelepciune. Ceva îi macină în interior. Un dor de ducă, o nevoie de a ști, de a înțelege și a exprima, o dorință de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
chinul egalând voluptatea într-un vârtej unic. De aceea, nefericirea în dragoste crește cu cât femeia te înțelege și te iubește mai mult. O pasiune fără margini te face să regreți că mările au fund, și dorul de scufundare în nemărginit îl stingi în nesfârșitul azurului. Cerul măcar n-are granițe și pare făcut pe măsura verticalei sinucideri. Iubirea-i o ispitire de înec, o tentație de adâncime. Prin aceasta seamănă morții. Așa se explică de ce sentimentul sfârșitului îl au numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
voie sau fără de voie - în straturile ultime ale existenței. - Viața îți pare atunci - atunci dramatic al fiecărei clipe - un vis pe care-l depeni din priveliștea Absolutului, o nălucire a înstrăinării tale de toate. Cum luneci așa, pe panta rosturilor nemărginite, și prin vagi instincte trebuie să te mai ții de lume, contradicția soartei tale e mai dureroasă ca năpădirea primăverii într-un cimitir de țară. Omul e un naufragiat al Absolutului. Nu se poate înălța în acesta. Doar să se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar trebui să-l trăim cu strigăte. Simt cum ar trebui să mor din cauza vieții și mă întreb dacă are vreun sens căutarea unei explicații. Când tot ce ai tu ca trecut sufletesc palpită în tine într-un moment de nemărginită încordare, când o prezență totală actualizează experiențe închise și când un ritm își pierde echilibrul și uniformitatea, atunci din culmile vieții ești prins în moarte fără a avea acea groază în fața ei care însoțește obsesia chinuitoare a morții. Este un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și chiar te desființează. Când ai intrat în ele înseamnă că nu mai ai nimic de pierdut și nimic de câștigat. Din perspectiva unei astfel de regiuni, aventura spirituală sau elanul indefinit înspre forme multiple de viață, avântul absurd și nemărginit înspre conținuturi inaccesibile și insatisfacția de limitarea planurilor empirice - devin simple manifestări ale unei sensibilități exuberante, căreia-i lipsește acea infinită seriozitate ce caracterizează pe acela care a intrat în problemele periculoase. A avea o infinită seriozitate este a fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cresc omului aripi nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur. Ce sens are singurătatea în melancolie? Nu este ea legată de sentimentul infinitului intern și extern? Privirea melancolică este inexpresivă, concepută fără o perspectivă a nemărginitului. Nemărginirea interioară și vagul lăuntric, ce nu trebuie asimilate acelei infinități fecunde din iubire, cer cu necesitate o întindere ale cărei margini sânt insesizabile. Melancolia prezintă o stare vagă care nu intenționează ceva determinat și precizat. Trăirile comune cer obiecte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
până la epuizare, toate nebuniile acestei mișcări neîncetate, să ne consumăm într-o avântare de cel mai înalt dramatism, gîndindu-ne mai puțin la moarte cât la infinita noastră nebunie, să realizăm la paroxism un vis de barbarie cosmică și de exaltare nemărginită, să plutim prin spațiu fără alt scop decât al acestui dinamism absolut. Și căderea noastră din mrejele acestui vârtej să nu semene cu o stingere treptată, ci să continuăm în această agonizare cu haosul vârtejul inițial. Întreg patosul și dramatismul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
amestec de regret, de visuri crepusculare, tristeți și irealități. Și din această demonie n-o să arunc eu parfum de flori peste univers, ci fum și pulbere, ca după o mare prăbușire. Căci toată existența mea este o prăbușire care, fiind nemărginită, niciodată nu poate fi definitivă. Oare există alte întristări decât întristările de moarte? Nu, fiindcă adevăratele tristeți sânt negre, lipsite de farmec și de vis, cărora li se substituiește o reflexivitate bizară. Oboseala din tristețe este incomparabil mai mare decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
infinită și cu ritm de extaz în singurătate, cu priviri difuze pe înălțimi de cer și cu tristețea înălțimilor proprii. Cum să găsesc un triumf în marele gol, în atracția nelămurită pentru depărtările cosmice? Mă văd singur, în mijlocul unui peisaj nemărginit, sorbind prin toți porii aromele singurătății, încîntat de reveria extatică a melancoliei, îndepărtînd contururile ca pentru a face și mai ciudate depărtările, trăind euforia și neliniștea apocalipsului. Sânt atât de vesel și de trist, încît lacrimile din mine au în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
alternanță să crească și să moară viața din mine, în ritmul cel mai trepidant să se deschidă florile și să strălucească putregaiul sufletului meu. Nimic din calculul meschin și din aprecierea rațională a existențelor curente să nu mai îngreuneze tensiunea nemărginită a vijeliei mele interne, a durerilor și amurgurilor mele. Cu sălbăticia impetuoasă a resurselor neexploatate din mine și cu încrederea bestială a patimilor comprimate, să înghit lumină și întuneric pentru orgia mea lăuntrică, pentru voluptățile și chinurile haosului meu, pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
voluptuoasă a actului sexual. Nu voi înțelege niciodată cum de nu s-au găsit oameni care să se sinucidă în culmea voluptății sexuale, cum de nu s-au găsit ființe care să simtă vulgară și plată orice supraviețuire. Fiorul acela, nemărginit în intensitate, dar aproape iluzoriu în timp, ar trebui să consume într-o clipită toată ființa noastră. Și dacă n-o consumă, pentru ce n-o consumăm noi? Sânt atâtea moduri de a muri, dar nimeni n-are curajul și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]