1,518 matches
-
În sfîrșit! Se grăbi spre cei doi și nimeri În brațele lui Christian, care ceru pînă la urmă Îndurare. Loïc se ivi și el continuînd efuziunile, veni apoi la rînd Nicolas, fiul lui Loïc. Posesorul unor ochi de un albastru nemaipomenit, cu punctișoare aurii. N-avea nici măcar șaisprezece ani, dar privirea Îi era aceea a unui bărbat matur, gîndi Marie, descumpănită. Gildas și Loïc traseră cu coada ochiului spre tînăra femeie ai cărei ochi strălucitori, un pic Încercănați, spuneau multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acolo. Entitățile îi cer să aibă răbdare. Vindecarea spirituală, pentru unii, poate fi un proces foarte lent, abia după aceea survine vindecarea fizică, ce în acel moment va fi mai puțin importantă. Cristina este martora și păstrătoarea a numeroase istorii nemaipomenite. Povestește cu convingere și coerență, ca și cum ar vorbi despre ea în viitor. Ea știe că într-o zi va relata cu aceeași elocvență propria ei poveste. De la ea am auzit de Ernie, chinezul din Florida, ce avea o tumoră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
distanță, părea cu neputință să le fi putut asculta spusele, și totuși nu exista nici o Îndoială că Îi urmărea cu luare aminte. — În biserica În care Își va avea sediul viitorul Studium, a fost asasinat un om, cu o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul. Nici o reacție nu urmă vorbelor sale. Dante trecu În revistă acele fețe inexpresive, de care părea să se fi lipit o mască a indiferenței. S-ar fi așteptat la un gest de milă, de Înfiorare. Măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tablouri și cu copii, trebuiră să se gândească neîntârziat la o schimbare. Înainte de nașterea celui de al treilea copil, Jonas lucra în încăperea cea mare, Louise tricota în camera conjugală, în timp ce copiii ocupau camera din fund, făcând aici un tărăboi nemaipomenit sau târându-se, așa cum puteau, prin tot apartamentul. Hotărâră atunci să așeze leagănul noului născut într-un colț al atelierului, pe care Jonas îl izolă de restul încăperii printr-un paravan făcut din tablouri suprapuse, ceea ce le îngăduia să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
împrăștiat de la un capăt la altul al bulevardului, făcut terci, măcinat sub șenilele tancurilor. În jur nici țipenie, pustiu ca într-o văgăună. Geamurile sparte de la Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-am putut da niciodată seama cît am stat țintuit locului privind în gol ca o statuie, prin bezna din jurul meu. Nici măcar la una
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
neîndoios relații la NASA și la Pentagon. Și chiar neamuri. Te-ai gândit la meniu? Întrebă ea Într-un târziu. Fiecare va aduce ce crede de cuviință! Soluția era simplă și te ferea de cheltuieli neprevăzute. Va fi o harababură nemaipomenită, zise ea, tot mai Încântată de spectacolul ce se Înfiripa În imaginația ei hazlie: un munte de cârnați, caltaboși, răcituri și crenvurști. Nu revelion, ci chermeză! A pensionarilor bineînțeles, pentru că nici un tânăr cu scaun la cap n-o să-ți calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era geolog de meserie și nu i s-a Întâmplat să se rătăcească. În pustă, nici nu te poți rătăci. Toate drumurile duc la Budapesta, la Balaton ori la Viena. Ca să ajungi la Episcopia Bihorului, trebuie să ai un ghinion nemaipomenit. În caz că vrei asta cu tot dinadinsul poți, căci a greși e omenește și pe jumătate ești iertat dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar și că acceptarea provocării ar însemna sfârșitul. Am început să-mi caut un loc de refugiu. Armata, marina și pușcașii marini erau o idee bună, apoi a urmat atacul de la Pearl Harbor și toate astea mi s-au părut nemaipomenite. Pe urmă bătrânul a suferit un atac cerebral, și-a pierdut slujba și pensia și a început să sugă cu paiul hrană pentru bebeluși. Am obținut o amânare a recrutării din motive familiale și am intrat în Departamentul de Poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amorțea, îl schimbau cu dreptul sau cu stângul, după preferință. Stejeran 1 mai ales le privea fascinat. Observându-l, Getta 2 îl întrebă: — N-ai mai văzut cilioaie? — Mărturisesc că nu. — Sunt foarte drăguțe, în general, și au un suflet nemaipomenit, zise Getta 2. Însă din cauza celor trei picioare aproape nimeni nu se leagă de ele. — De ce? întrebă Stejeran 1. — Având picioarele astea așa scurte, au centrul de greutate foarte jos, sunt ca un fel de Hopa-Mitică; oricum le pui, rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: „Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla el în pene. Dar erau și dăâți când n-aveam răbdare. „Azi n-am timp, mă grăbesc”. Atunci se uita la mine dezamăgit și revoltat, de parcă turnasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu mintea înclinată spre negoț. Acolo era obiceiul de a se clădi palate largi cu multe odăi în care te puteai lesne rătăci. În marea cea albastră, din miazăziua ei, intrau, prin câteva guri desfăcute în unghi, apele unui râu nemaipomenit, Hapi, socotit zeu, căci numai el hrănea tot poporul roșu care umplea țărișoarele împrăștiate în lungul râului, în ținutul cu pământ negru numit Ta Kemet. Acolo îi plăcuse lui Iahuben cel mai mult, mai ales că oamenii locului vorbeau o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rotundă din capătul luntrii un smoc de văpaie albă care țâșnea îndărăt. Se uită lung, însă nu pricepu. Ca și altă dată, iarăși îl cuprinse îndoiala că acești străini ar fi cu adevărat oameni, cum se laudă, și nu vrăjitori nemaipomeniți sau chiar zei. Văzîndu-i fața răscolită, bătrânul străin cu chip de copilandru încercă să-l aducă spre înțelegerea unui fapt care lui i se părea dintre cele mai obișnuite: Ai văzut cum cade o pietricică? spuse el. Când se lovește
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arbori. Se uitau și la pereții ciudați și la pardoseala cu joc de alb și negru, la amestecul de piatră verde, neagră, albă, roșie, vânătă, la ochiurile de oricalc încrustat. Auta era foarte mirat că străinii, făptuitori ai atâtor minuni nemaipomenite, zăbovesc atâta privind acest palat. Parcă răspunzând gândului său, străinul cel vârstnic îl întrebă: - Cui folosesc aceste frumuseți dacă nu le privește nimeni? - Cum nimeni? se miră Auta. Le privește Marele Preot, preoții care vin la el, regele, slujitorii de-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai rămăseseră până să se Îmbrace părea a fi să răspundă mesajelor venite de la binevoitori, astfel că, În acest scop, aprinse o lampă și se așeză la birou. Începu cu Warren, căruia Îi scrise: „Sunt Într-o stare de emoție nemaipomenită (n-am să spun pentru soarta mea), ci pentru amploarea efortului depus În muncă. În teatru pot apărea pericole mari, chiar și legate de lucruri mărunte.“ Căci aceasta era, până la urmă, cauza principală a tulburării sale: faptul că știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
politici ai omenirii, și armatele lor, pentru a lupta împotriva divinității și pentru a fi biruiți în "războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic". Apocalipsa, capitolul 16, versetele 14 și 16: Acestea sânt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic... Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon" (vezi și Apocalipsa 19/17,18; Ieremia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tu negroteilor combinatele în cocotieri, dacă-ți lași o pereche de ghete afară... după unșpe minute, poți să-ți încingi cafeaua pe ele... Iar dacă le uiți un sfert de oră, ți le evaporă direct. Și vine arăboii, care e nemaipomeniți de corecți, și te somează: Pentru că ți-ai furat singur ghetele?..." Și, clanț! îți taie o mînă!... Din care țărișoară te lăudai că te întorci? - ...Din Mozambic, alese Diavolul la nimereală. - Arasel!... Are ăștia la petroool!... Și te-ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu fi amăgit și sfârtecat prin Preschimbările de Șapte Zile ale Bucureștilor, o călăuză te va purta în locurile vii ale orașului. Te va scoate în traseele secrete. Și te va depune pe linia subțire, nepericuloasă, dintre două primejdii... O nemaipomenită călăuză ți-a fost căzută la sorți... Deșurubează- i tu repede, bidonașului dopul, să descifrăm ce trăsături morale are călăuzitorul și după care semne îți vei da seama când îl vei întîlni. - Am încolăcit, cu dreapta, toarta striată, - continuă Tartorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
intrare, ci printr-o gură de aerisire astupată c-o plasă de sârmă, și sprijinindu-se pe-un frigider bombat și dezafectat. Și, retrecîndu-și în revistă emoțiile de peste zi, portjartierul mai întunecat decât intrarea într-o grotă, cracii obraznici, combinația nemaipomenită de forme între o babă și un băiat, chica în două culori a femeiuștii, deodată își reaminti cu putere că motivul 133 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Chiar în acea noapte, pentru a realiza cât mai veridic butaforia zodiilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le destăinui cât porți tu la picioare. La tălpi sau în înălțime? I-am făcut un semn și păcătosul de Fuzzy a apărut, după zece minute, c-o pereche de sandale aburite dintr-un magazin. Era o pereche de sandale nemaipomenite, plăpânde, albastre, jupuite parcă de pe-un fluture, și, când le-am ridicat deasupra capului, am răcnit, cu ochii rîzîndu-mi în cap, către ei: "Băieți, asta este!" Apoi i-am trimis după tine, cu strigăte și șuturi în fund. Mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
efort supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se deplasă cu pași mărunți, de fandosită japoneză, până lângă măsuța joasă, lovită de-o erupție de ceșcuțe, scrumiere, pantofi și farfurioare cu resturi de haleală. Și, lângă acea haioasă și nemaipomenită măsuță, se prăbuși, în șezut, pe covor. "Adracului! Alaltăieri, sportivă și-n chiloți de ațică. Și-acum, o împinge naiba și putrezește!..." Răsuci, ca unui pui, gâtul unei sticle de șampanie și, catapultîndu- i cu un bobârnac dopul, își răsturnă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vorba nici măcar de ce exclamam eu, doamnă Cocondy. Când dumneavoastră azvârleați muntele ăla de minuni ale tehnicii, adevărat, eu o spuneam, la grădiniță, pe aia cu "Șoricelul mititel". Vi-o mai spun. E vorba 229 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI nemaipomenite, încă înainte ca respectiva să ți se ocupe, cu calm și responsabilitate, de pahar. - Și SIGLA... Cine e SIGLA? se interesă Pink, cu ușurătatea obraznică și plină de farmec a cuiva care nu se sfiește ca, sărind câteva pagini, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ăsta nu era vreun prost. Și, în plus, își ținea, de când se scula, toată vremea, două dintre degetele de la mâna stângă încrucișate, să nu care cumva să uite și să i se adreseze cu "Tanti". - A dormit bine. A dormit nemaipomenit... Ce oare să i se fi petrecut, în cursul nopții, sufletului meu, pentru a-i fi îndreptățită senzația c-a dormit nemaipomenit?! ...O fi visat că a luat nota zece la școală continua, pisicindu- se, gazda. Ai visat că ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scurt rămăsese tovarășul prim, de la sectorul de partid, solicitând date și informații... privind activitatea liceului nostru. Informații ce-l puseseră în încurcătură pe directorul nostru și-l făceau să se miște dintr-un colț al altuia al cabinetului, c-o nemaipomenită nervozitate și repeziciune, tropăind. Îmi zice: Răspunde dumneata Predolene, spală-te pe cap, că-i resortul tău. Ridică receptorul și, prin oricâte căldări cu zoaie și suldămi de mumă te-o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Calf nu era perfect își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea și de ce. Se gândea la propria lui soartă, care-i scăpase complet de sub control. Acum, că Vultur-în-Zbor își pusese-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să gângurească, alintându-se. Virgil Jones gâfâia vesel, lovindu-și coapsa cu mâna stângă, rămasă liberă, iar colacii de grăsime de pe burtă i se scuturau vesel. Ia uită-te aici, spuse el. Poziția urcuș-pe-munte! Nemaipomenit de potrivită sau potrivit de nemaipomenită. Vezi, vezi, Vultur-în-Zbor? Tu ești muntele, iar ea se cațără pe munte, cerșind un sărut. Gângureli și tot tacâmul. O tehnică autentică de Kama Sutra, una plină de tâlc. — Guguguguguă făcea Kamala Sutra. Madame Iocasta se îmbufnă. Nu pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]