1,494 matches
-
s-o viziteze pe doamna Frœbe-Kapteyn. Ar fi fost foarte fericit să fie invitat să vorbească la viitorul Eranos. (Între noi: în nici un caz nu va vorbi înainte de dvs.)3 La Alpbach, mediu atrăgător; din păcate, vremea nu a fost nemaipomenită. Austriecii au organizat acest „Colegiu European” într-un sat tirolez, la 1000 de metri altitudine, pentru a păstra o fereastră deschisă către Occidentul non-germanic. Câțiva italieni (între alții, Antoni, profesor de filosofie la Universitatea din Roma), părintele Paul Henri (editorul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a fost suficient atîta. Țurcanu a selecționat vreo 20-30 de oameni dintre cei torturați ca să-și facă nevoile în 15 gamele alăturate, înșirate în mijlocul camerei. Striga Țurcanu la cei striviți: Bandiților, pregătiți-vă să vă căcați! Sub emoții și lovituri nemaipomenite, cei selecționați și-au făcut necesitățile în gamelele din care mîncau. Apoi a început torturarea mea, să mănînc toate acele materii fecale. Striga Țurcanu batjocoritor: O viață întreagă ai mîncat căcat, acum să-l mănînci în fața noastră, ca să te vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
voce din spatele ușii, după câteva ciocăneli care l-au făcut să tresară. Cristi a paralizat. Nu și-a mai auzit această poreclă parcă de-un veac. Să fie chiar Virgiliu ? s-a întrebat, făcându-i-se pe loc un dor nemaipomenit de frate-său. Dar când a des- cuiat grăbit ușa, surpriza a fost și mai mare. — Iosy ? ! — Cristi, prietene, și bărbatul elegant, în sacou și panta- loni negri, a sărit imediat să-l îmbrățișeze. — Iosif, Dumnezeule ! Dar tu nu trebuia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fetițele dulci“ ale orașului, care, amețite de șarmul său, cădeau în plasa și apoi în dormitorul lui, seară de seară. Căci iubea cu patimă femeia, ca nimeni altul. Găsea în frumusețea lor adevărate muze, care îl încărcau cu o energie nemaipomenită, și lor le cânta pe scenă versuri despre iubire și amor. Fiecare poveste de dragoste năștea un nou cântec, care purta alt nume și alt dor. Tangourile se înmulțeau în fiecare săptămână, unul mai reușit ca altul, și purtau lumina
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe cap, îi întoarce spatele și trântește ușa. Capitolul 4 Grand Restaurant Într-o seară, Cristi și-a adunat toți prietenii la Capșa, spunându-le că este o zi specială. Nimeni nu a știut ce se sărbătorește, era o forfotă nemaipomenită la marea masă rezervată de cântăreț, iar întârzierea veștii îi irita și mai mult pe cei prezenți, cântăreți și instrumentiști, compozitori, texti- eri, actori și alți prieteni. Ne mai frigi mult, domnișorule Cristian ? întreabă Pribeagu. — Răbdare, răbdare, dragii mei prieteni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
n-au înțeles-o amestecă loialitatea câinească cu loialitatea vocației și destinului unui om, care e mai presus decât toate. Or, oamenii nu aparțin nimănui decât lor înșiși, iar tu nu numai că ne-ai încântat cu talentul și patima nemaipomenită pe care le ai pentru muzică, dar ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru fiecare om pe care l-ai întâlnit și ai răsplătit toate mâinile care ți s-au întins în drumul tău. Și sunt sigur
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Schilodiți de a doua bubuitură și amețiți de cioburi și de fum, cei mai mulți nici nu observă că scăpaseră. Iar până să se dezmeticească toți și să iasă afară, Fernic, Pribeagu și Cristi deja o luaseră spre Dâmbovița cu o viteză nemaipomenită, alergând în asemenea hal, de parcă iadul însuși s-ar fi dezlănțuit în spatele lor. Ați apucat, mă, să-i vedeți la față careva ? întreabă hăndrălăul care căzuse primul, lovit de halba lui Fernic. În final, după toată nebunia, își venise în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cântece vitejești, de patrie, chiar dacă erau pentru amintirea lui taică-su și avea un braț întreg de astfel de doine, și nici pe cele umoristice sau satirice, pentru că nu i se potrivesc deloc. Era de parcă s-ar amesteca „o prăjitură nemaipomenit de dulce cu oțet și muștar“, accentuase prietenul său și avusese dreptate. Orice încercare de abatere de la temele de iubire se solda pe scenă cu un adevărat eșec. Lumea venea să-l vadă și să-l audă pentru interpretarea lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ai marilor scene. Dragul meu Fernic, Te-ai stins prea devreme din această lume minunată, când noi doi mai aveam atâtea lucruri de făcut. M-ai lăsat singur, în niște vremuri tulburi, în care lucrurile se schimbă cu o viteză nemaipomenită, iar oamenii la fel. Aparate și instrumente tot mai noi fac muzica mai gălăgioasă și mai ritmată, iar nebunia și extravaganța iau locul poveștilor noastre calde și naive despre amor și viață, cu care am cucerit lumea. Se aplaudă mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
obosit și stresat, atâta tot. — Stresat de o viață prea bună, amice ? — Da’ de unde atât de bună ? râde Cristi. Nu, lucrurile nu mai sunt chiar așa cum erau când erai și tu pe aici, Ionele. Timpurile se schimbă cu o viteză nemaipomenită. Banii nu se mai înmulțesc așa ușor, concertele nu mai au aceeași pasiune parcă, publicul e tot mai distant, înnebunit după dansuri bezmetice și trompete țiuitoare, femeile mă vlăguiesc în loc să mă umple de energie, ca altădată, prietenii sunt și ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
emoție, iar Gheorghe Vasile, cu vocea lui gravă și impunătoare, s-a aplecat în genunchi, ca să stea față în față, și i-a spus : — De ce te temi, Cristi ? Toți copiii merg la școală și de aici, dragul meu, învață lucruri nemaipomenite despre lume și despre viață. Vei învăța să scrii și să citești, să cânți și să dansezi, vei învăța de unde vii, unde ești, dar, mai ales, cine ești. — Dar tati, dacă ceilalți copii n-au să mă placă ? — Păi, de ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
avem istorie scrisă! Nu, eu nu sunt de aceeași părere, și, când ne vom depărta puțin În timp de vremea pe care am trăit-o și spiritele se vor calma cât de cât, vom constata, observând excepționalitatea tiraniei comuniste În nemaipomenita ei brutalitate și arbitrariu - mai ales În perioada dejist-stalinistă când s-a Încercat și s-a reușit În mare măsură distrugerea nu numai a elitei țărănești, financiare, politice și culturale, dar și a tradiției și a reflexelor de judecată și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
an pe altul o societate, o țară aflată În mari dezechilibre economice, financiare și, mai ales, unde o mare parte a populației Își pierduse total Încrederea În statul uzurpator, lacom, brutal și incompetent?! Și se poate spune că acel entuziasm nemaipomenit care i-a adus la putere pe „ucenicii” lui Coposu și Rațiu le-a făcut rău lor Înșile, deoarece nu e nimic mai devastator decât o speranță Înșelată; dacă inamicul te dezamăgește sau te Înșală, nemulțumirea și revolta vor fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unora, Încă „naive” În ceea ce privește procesul creației și mai ales credința În absolutitatea creației literare, și Într-un secol, XX, În care Apusul, matrice majoră a modernității literelor și ideilor noastre pare a da unele semne de... oboseală, nevroză, manierism!... (Oare, nemaipomenita carieră a suprarealismului - căruia acum i se adaugă și „moda postmodernismului” - nu e un semn al acelei „decadențe” pe care o anunța deja Nietzsche? Ca și alții, sceptici de ocazie, dar și buni observatori ai timpului!...Ă Dar nu numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au regăsit după secole de servaj și anomie, această „mondializare” nu va fi decât „pretextul” pentru o nouă bătălie universală pentru o „nouă Împărțire a lumii”. State tinere și vechi totodată, precum India și China, ajunse la o capacitate economică nemaipomenită, Își vor cere drepturile la masa unde se decide soarta planetei sau... mai știi, vor Începe din nou războaiele religioase, falia Între statele Apusului și Răsăritului s-a adîncit prea mult și o anume, neliniștitoare radicalizare a unei părți a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a creat amestecul barbar de populații și ne-a izolat Încă o dată de valorile europene, mințind și manipulând cu propriile noastre valori istorice -, am fost furați de ceea ce este poate În primul rând emblema omului: demnitatea! Bucuria libertății de exprimare, nemaipomenita bucurie și „ușurare” de a-mi putea, În sfârșit, publica textele, fără amenințarea acelei fantome aproape vizibile ce mi se apleca peste umăr la fiecare frază, afirmație sau metaforă, acel musafir obraznic și nepoftit care a fost cenzura În viața
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a vieții și deprinderilor lor, impotența, singurătatea și miile de ore de umilință fizică și psihică sunt, de fapt, „norocul” lor! Câți dintre aceștia - victime ale unui nou, ciudat „război” planetar, pe care Îl face tehnica umană, câți vor avea nemaipomenita dârzenie și curaj moral de a se „aduna din fărâmături” și de a-și clădi o nouă viață? Nu numai de a ajunge campioni olimpici la olimpiada handicapaților, dar, mai ales, de a „Înțelege” că li s-a oferit o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lactate, sirop de porumb), iar când mi-au oferit și mie o ceașcă, am rămas să mai sporovăiesc. În momentele acelea eram tatăl care se jurase că nimic din asta nu se va schimba (plus că pastilele de Klonopin erau nemaipomenite în a-ți augumenta răbdarea), un tată care din fericire apărea perfect normal deși eram exasperat de spectacolul pe care îl urmăream. Tot spectacolul părea inofensiv - doar o altă zi de naștere haioasă de mare profil - până când am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prielnic pentru răceli. Noi avem mai mult lapoviță, fără zăpadă. Pare că am luat noi locul sudului Franței (...). Prin radio aflăm că la Suceava nu duceți lipsă de zăpadă?! În prezent, orașul Brașov trece prin emoțiile festivalului! E o forfoteală nemaipomenită! Vitrinele au intrat În concurs și ele. Se Întrec În frumusețe! Sunt specialiști veniți și din alte orașe. Am o distracție plăcută (...). Seara, când vitrinele sunt luminate, este o feerie demnă de admirat! Au sosit deja și musafiri de prin
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
țării noastre doi regi exemplari, primul, Carol, care a adus stabilitatea și instituțiile europene în principate, secondat de Brătianu, se’nțelege, și al doilea, Ferdinand - ironizat nu de puțini, de P. Dumitriu, printre alții! - care a avut curajul „nebunesc”, îndrăzneala nemaipomenită de a declara război țării sale natale, Germania, aliindu-se cu dușmanii ei și fiind, automat, el și stirpea sa, șterși din clasoarele aristocrației germane... Dar s-a pus în slujba „intereselor” comunității care l-a numit și uns în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu ochi de pisică, inteligenți, mari, în cari dorm poftele rasei. 14 August În ziua a treia, săturat de călătoria din ajun, odihnit îndeajuns, merg pe jos cu compania mea. Iar suim dealuri lungi și coborâm văi mari printr-o nemaipomenită arșiță. Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pornit în marș, umplu câmpurile și tufele. Vezi? vezi? până acuma n-a avut vreme măgarul! Uite țăranul! Uite soldatul român! Soldatul și țăranul acesta stă cu ranița în spate de cum a răsărit soarele. Glasurile căprarului izbucnesc în zori cu nemaipomenită energie: Pune ranița, mă! Pune ranița că trec prin tine!" Te-ai echipat de războiu, iubite frate, și ai plecat cu camarazii spre locuri necunoscute, trecând dealuri și văi. Ceia ce ți se părea absurd era faptul că dealurile le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ascultat astăzi Capra îndărătnică, cu cântece și coruri și personagiile vorbite de actori deosebiți. Am fost entuziasmat de arta și naturalețea și mai ales de grija unor astfel de audiții pentru copii mici. Copilul se bucură aici de o atenție nemaipomenită. Cu drept cuvânt. Tot astăzi am citit nuvela Mâța sălbatică, scrisă de Constantin Paustovski în 1934, având ca subiect asanarea Kolchidei. Interesantă și vrednică de a fi dată în traducere la noi. Fabrici de prelucrarea lemnului lângă Novgorod: una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care o visa, feciorul împăratului eliberează pe Viliș și îl ia ca tovarăș de drum. Acesta este un inițiat pentru că știe traseul ritual și îl ajută pe protagonist: „Ajungem acum în Câmpia Dorului, unde o să te năpădească un dor nemaipomenit de casă. (...) Apoi, zise Viliș mai departe, ajungem la Câmpia Plîngerii și ai să simți în sufletul tău toate durerile și chinurile de pe lume.(...) După Câmpia Plângerii, începu din nou Viliș, trebuie să trecem peste Câmpul Florilor. Acolo sunt mii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să te desparți de ceea ce ai făcut o viață întreagă! Câteodată este realmente imposibil și cred că acest lucru este valabil și în cazul meu. A fi profesor, a fi profesor de istorie, în mod particular, este ceva cu totul nemaipomenit, atâta timp cât ai mereu în fața ochilor tot ceea ce există mai frumos, copiii, și, de aceea, odată ce ai ales această cale, nu te mai poți gândi la renunțare. În mare măsură, continui și acum să fac ceea ce făceam și înainte
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]