3,831 matches
-
aplec / Ochi-mi udă tot obrazul,/ Lacrimile îmi petrec / Vorba bună și auzul . / Atingând al tău veșmânt/ Cresc în candela credinței, / Ruga către Duhul Sfânt / Este-o floare a dorinței. / Și pornești trecând tăcut / Cu cădelnița în mână, / Tămâi calea nemișcat / La mine harul să vină. „ Este lesne de observat că discursul poetic al autoarei este, cel puțin în prima parte a volumului, unul al simplității, al confesiunii odihnitoare, al purității expresiei ;” Voi dărui ghirlande / Din chiparoși și crini, / Sfinților din
POEZIE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346758_a_348087]
-
și nu au speranța că o vor face vreodată. În spatele cortinei scenaristul schimbă replicile, transformând personajele secundare în eroi principali. Păpușarul-regizor a pierdut șansa, de a regiza următoarea piesă. Actorii sunt aranjați în scenă, fiecare la locul cuvenit. Spectatorii privesc nemișcați un regal actoricesc. Șansa și-a jucat cartea în ultimul act. Aplauzele entuziasmate au scuturat colbul unei cortine învechite de mentalități sărace. Păpușarul a surâs mulțumit ... asta așteptase ... INIȚIATIVA. Camelia Constantin mai 2014 Referință Bibliografică: Inițiativă / Camelia Constantin : Confluențe Literare
INIŢIATIVĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346976_a_348305]
-
balustradă. Am învățat să las cuvintele să ia forma lacrimilor, a zâmbetului, a rictusului, a haosului interior și a echilibrului, a iubirii și uimirii, a fricii și curajului de a fi și de a rămâne Om. Balustrada îmi păstrează fila nemișcată... Uneori, balustrada îmi intră în trup, dacă mă aplec prea mult pentru a fotografia mărul. Alteori, stau minute în șir cu fruntea sprijinită de balustradă. Mi-a devenit prietenă. Din visuri a plecat. A rămas zidită... Referință Bibliografică: Hotar? / Anne
HOTAR? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346969_a_348298]
-
realizaseră că acesta luase o mină stranie, cu o mână rămasă în aer îndreptată către Iisus. Dezmeticindu-se după câteva clipe, tetrarhul lăsă mâna în jos și privi în jurul său vizibil stânjenit. Nimeni nu mai râdea acum iar toți așteptau nemișcați. Irod se mai învârti o dată în jurul celui legat și spuse apoi către alaiul care-l adusese la dânsul, să facă în așa fel să nu-l mai aducă înapoi, deoarece : ,, Tetrarhul Galileei și Pereei nu are nevoie de nici un Mesia
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
a cărei lamă se tocise de cât o tot bătuse, că ajunsese ca un colț de lună (de dimensiunea unei palme), a primit prima înțepătură mai seriosă în spate, sub omoplatul umărului drept, de i-a luat respirația. A rămas nemișcat și se uita în cer și pământ, dar n-avea la cine să-i spună că-l doare. Soarele urcase cam de vreo zece stânjeni deasupra dealului din față, și începuse să încălzească pământul ca-n luna lui cuptor. Nu
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Acasa > Stihuri > Semne > RENAȘTERE Autor: Gelu Odagiu Publicat în: Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului La o ședință de partid (Partidul muzelor selecte) Un grup de muze mai timid Sta nemișcat pe niște trepte, Într-o mișcare de protest. Sta nemișcat într-o mișcare?! O formulare de context. E un moment pentru schimbare. Prea tristă-i viața doar cu muze Ce se tot plimbă prin castelul De fildeș, unde cerebelul A-nlocuit
RENAȘTERE de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347031_a_348360]
-
Autor: Gelu Odagiu Publicat în: Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului La o ședință de partid (Partidul muzelor selecte) Un grup de muze mai timid Sta nemișcat pe niște trepte, Într-o mișcare de protest. Sta nemișcat într-o mișcare?! O formulare de context. E un moment pentru schimbare. Prea tristă-i viața doar cu muze Ce se tot plimbă prin castelul De fildeș, unde cerebelul A-nlocuit, ne cerem scuze, Marele creier. Războiul ăsta fratricid Intre suratele
RENAȘTERE de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347031_a_348360]
-
El a făcut semn discret cu mâna, să-i fie înfățișate cererile. Le-a parcurs rapid, blazat, lipsit de interes: - Artă, cultură, natură, armonie, credință, iubire... bla bla. Îmi irosiți timpul prețios cu fleacuri. A cui este fițuica? Au amuțit, nemișcați. Un foșnet s-a auzit din colțul semiluminat, apropiindu-se cu pași ușori. - Tu? izbucni în hohote de râs, imitat de armata de lingușitori din încăpere. Apropie-te! Oprindu-se în fața treptei, necunoscuta imbrăcată în straie simple, îl privi fără
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
Stihuri > Tonalitati > CONSTATARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului CONSTATARE Ce frumos vă șade vouă, Suflete indiferente, Chiar de ninge sau de plouă, Voi rămâneți tot latente. Nu simțiți mișcări vioaie, Nemișcate-n sentimente, Fie viscol, fie ploaie, Voi rămâneți tot latente. De dureri nici nu vă pasă, Chiar de zilele-s incerte. Zi urâtă sau frumoasă, Voi rămâneți tot latente. De iubire nici poveste, Alte gânduri mai concrete, De a-ți
CONSTATARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346495_a_347824]
-
mirată în compartiment, unde mai sunt numai două persoane care dorm, iar ea care nu a putut închide ochii nici pentru un minut, n-a observat când au coborât ceilalți călători. Se simțea obosită, amorțită de atâtea ore de stat nemișcată, coborâtă parcă în subsolul existenței sale. Și-a făcut o trecere în revistă, a evenimentelor cele mai importante, care-i marcaseră existența. Era mulțumită pentru moment, dar desigur mai avea multe de făcut de aici înainte. Pe culoar cineva spune
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
unii doar până la geamandură, însă alții dădeau de lucru salvamariștilor ce-i fluierau să se întoarcă din larg. Spre larg se vedeau bărcile pescarilor ca niște jucării. Erau la mare distanța de mal. Ce pește or prinde oare de stau nemișcate ore în șir? Știa că au locul de acostare la vreo sută de metri de locul unde făcea ea plaje, dar nu a fost curioasă să meargă să vadă ce pește aduc din larg când aceștia se întorceau la mal
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
cu ce părere a plecat de la tine? Cum v-ați despărțit? Din cauza nodului care i s-a pus în gât, i-a pierit glasul. O cercetează numai din ochi. Claudia avea chipul disperării. Se aștepta să leșine dar a rămas nemișcată ca o statuie. Și de nerecunoscut. Îmbătrânise. Odată ajuns acasă, Anton Zira ascultă de mai multe ori banda, urmărind inflexiunile vocii, valurile succesive de frig și de căldură care au străbătut-o. Și acum o lăsăm o perioadă de timp
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
sub picioare, am amețit și am căzut pe gresia rece. Când m-am trezit, toate rudele roiau în jurul patului meu, mătușile plângeau, iar unchii mei plecaseră deja spre capitală. Tata, înnebunit de spaimă, avea ochii măriți de groază și stătea nemișcat. Din ziua aceea nu a mai scos nicun sunet niciodată. Iulian a murit a doua zi și l-am înmormântat regește, fără ca mama să știe. Pe mama am dus-o cu ambulanța la București, fiindcă medicii de aici au spus
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
precar, dar și de micimea acestei lumi etern trecătoare sau de îngerii deloc sublimi ai întunericului cuibăriți între cutele adânci ale unei inimi aruncate până la limita suportabilității ei în haosul durerii și al plânsului înăbușit, un spirit veșnic călător printre nemișcatele lumi astrale și însingurat va rămâne pentru totdeauna să bată cu oarece urmă de speranță de astă dată la poarta tărâmului de dincolo de aici în așteptarea îndelung promisei pentru omenire mântuiri cristice. Numele acestui frumos copil al Nilului străvechi și
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
comun, s-au năpustit deasupra orașului, ca să vadă ce e, cum e..., s-au înfipt unul în altul și au rămas așa, purtați doar de vântul solar. A fost construit tramvaiul cu vâsle; foarte multi bani au fost cheltuiți! „Un nemișcat stă!” Cum altfel!? Nu are pasageri,în rest are tot; are vâsle, roti, șine, canale de apă pe lângă șine... La cererea expresă a primarului, pasarela care traversează orașul, la înălțimea de câteva zeci de metri, folosită în trecut de un
PRIMARUL, EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376803_a_378132]
-
prea adânc. Mototolea, contrariat, strigă mai ferm la căciula ce părea că n-are urechi: --Hai, mă, frățioare, ajută-mă să ies din băltoacă! De data asta, gura de sub căciulă nu a mai scos nici un sunet. Iar ochii au rămas nemișcați. De sfinx feroce. Bietul Mototolea își închipuia că aici, la Cucuiata din Deal, sau cum s-o fi numind, oamenii nu intraseră în economia de piață, că viața patriarhală, ancestrală, cu vestita Veșnicie de la sate...Înțelesese greșit. Și-a dat
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
să divulgi secretul cretinului de popă, că se ia cu cetele de îngeri după noi, și-i vai de pielicica voastră! Deodată din coteț cântă cocoșul. Instantaneu se auzi o pocnitură puternică și arătarea nopții dispăru. Bărbatul rămase câteva minute nemișcat lângă stâlp. - A fost adevărat sau am avut vreo vedenie? Înfricoșat se desprinse de stâlpul porții și o zbughi în casă. Dar după această întâmplare somnul îi dispăru și căzu pe gânduri. „Să-i destăinui cucernicului părinte despre vizita întunecimii
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
secunde, urmară un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată, diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata să fugă la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriașă se înfipse în coama sa și-l trânti la pământ. Ștefan revenindu
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
iarnă, frate, N-auzi crivățul cum bate Și cum cântă-n pruni sticleții, Anunțând că vin nămeții? Au văzut chiar și bunicii Că sunt supărați piticii Și i-au adunat grămadă, Să-i ferească de zăpadă, În cerdac, lângă perete, Nemișcați, din ghips, cu plete, Cu mustăți și bărbi bogate, În tricouri colorate, Răbdători stau sub fereastră Privind iarna alb-albastră. Referință Bibliografică: PITICII DIN LIVADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1473, Anul V, 12 ianuarie 2015. Drepturi de
PITICII DIN LIVADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377076_a_378405]
-
în acest spital? Nu poate nimeni să-mi dea și mie niște relații? Nimeni nu poate să mă lămurească? Răsunară întrebările pe tot holul, dar nimeni nu-i răspunse. Se întoarse din nou către asistentă. Aceasta, rămasă în același loc, nemișcată, părea că este hipnotizată. - Spune-mi, femeie! Te implor! Unde-i copila? Neprimind nici un răspuns și văzând că asistenta nu reacționează în niciun fel, Emanuela își pierdu cumpătul. Reacționă neașteptat de repede și de violent. Își repezi mâna direct în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
poetaștrii din Paris, Îi spunem noi, probabil, mai frumos, Cloșca de are pui, roi luminos, De câte ori priveam și număram, O sărutare îți furam și îți dădeam, O sută douăzeci de sărutări, Până când zorii se trezeau în zări, Iar Taurul tot nemișcat era, Pe unde ești, îți amintești, iubita mea? *** Trecând pe lângă un zid, O pasăre i-a căzut la picioare, Profesorul nu a rostit Cuvinte ce pot să omoare, Paralel cu zidul s-au dus Pașii lui de om cumsecade, Părea
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
așezat pe unul din fotoliile din ratan, îmbrăcate în crep înflorat, cu care Nona își mobilase locul preferat din locuință. Cineva a apăsat pe comutator și a stins lumina pe terasă, fără să știe că mă aflam acolo. Am rămas nemișcată, în întuneric. Privirea mea observa acum, doar flăcările reci ale stelelor. Deși izolată astfel, zgomotul din salon pătrundea întreg până la mine: voci, câteodată acoperite de muzică și de câte un hohot neașteptat de râs. Melodiile se derulau una după alta
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
Trebuia să mulțumescă cuiva și nu stia cui. Instinctiv își ridică ochii spre cerul senin și văzu doar soarele cald ce își urma drumul . Nici un nor pe înalt.. Muuuuuult mai jos, aici, pe pământ, un șirag lung de case stătea nemișcat de-a stânga și de-a dreapta unei șosele străjuita de copacii alintați și sărutați de toamnă. Se trezi murmurând un ”Mulțumesc Doamne !” , speriată puțin de acest gând de mulțumire,adresat Divinității . Dincolo de cuvinte, Ella se simțea altfel că până acum
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
TĂCEREA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Îți prinzi în tăcere glasul și vorbești ... cu irizate priviri simțite, cu gestul inimii de a zbura între alerte impulsuri, răcoritoare chemări din buze nemișcate, mâini-corzi ale simțului, geometria nemișcării inventând-o. Dă dimensiune acestei lumi, iubirea mea! Dă culoare și măsură aerului! Că doar el știe bemolii silabelor nesilabisite... Și asta fiindcă m-ai purtat în tainicul loc al înălțimilor... unde timpul s-a
TĂCEREA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378088_a_379417]
-
La un moment dat, calul prințesei se sperie de ceva, merge câțiva metri târâș pe picioarele dinapoi, apoi se ridică cu picioarele din față în sus, nechezând, și-o văd pe Adélaïde zburând, pur și simplu, din șea. O găsesc nemișcată, întinsă pe burtă, gemând ușor. - Știți cine sunt ? o întreb. - Da, zice, slavă Domnului că ați fost pe aproape ! - Vă puteți mișca mâinile ? - Da. - Dar picioarele ? - Pot. Spatele mă doare foarte rău ! Poartă o rochie albă, vaporoasă, încheiată cu mulți
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]