5,657 matches
-
nemaiauzit până atunci. Un miros din ce în ce mai greu îți tăia respirația. În zilele cu temperaturi de peste 40 de grade, aproape nu mai puteai respira, iar în zilele cu ploi torențiale ți se strângea inima la vederea prăpădului și de spaima viitoarelor nenorociri. Acum e toamna și ploile n-au încetat, fac prăpăd mare, încât îți vine să ridici ochii spre cer și să spui precum moș Dănilă, al teleormaneanului Gala Galaction: “Pune un hotar, Stpâne, nenorocirii noastre! Ajungă Sfinției tale atâta jertfă
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
vederea prăpădului și de spaima viitoarelor nenorociri. Acum e toamna și ploile n-au încetat, fac prăpăd mare, încât îți vine să ridici ochii spre cer și să spui precum moș Dănilă, al teleormaneanului Gala Galaction: “Pune un hotar, Stpâne, nenorocirii noastre! Ajungă Sfinției tale atâta jertfă!” Elena BUICĂ Octombrie, 2005 Țigănesti, România Referință Bibliografică: BLESTEMUL APELOR / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1215, Anul IV, 29 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buică : Toate Drepturile Rezervate
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
sunt profund marcat: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a fost răstignit între doi tâlhari. Eu m-am identificat foarte bine cu acei doi tâlhari. N-am fost cu nimic mai presus decât ei - am făcut rău și am adus nenorocire, amar și suferință familiei mele și celor care m-au cunoscut. Unul dintre tâlhari s-a unit cu norodul și a început și el să-L batjocorească pe Isus, spunând: „Nu ești Tu Cristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348059_a_349388]
-
atâtea nevoi și neîmpliniri, în lumea aceasta atât de zbuciumată, noi, oamenii, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu, pe Cel care vrea cu adevărat să ne dea fericire în viață. Uneori Dumnezeu Își revelează voia prin necazuri, prin suferințe, prin nenorociri, dar omul nu acceptă, în acele situații, voia lui Dumnezeu cu toată inima. Doar o inimă liniștită, care-L cunoaște pe Dumnezeu, care știe că Dumnezeu pregătește totul și face tot ceea ce este mai bine pentru om, numai acea inimă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348059_a_349388]
-
negre ascundeau numai pentru o clipă lumina albastră , ca apoi să elibereze zâmbetul în ochii frumosului copil...Anica se vedea răsplătită pentru sarcina ei dificilă; meritase toată suferința ... Dar, tocmai frumusețea fetei și mai ales ochii ei albaștri au declanșat nenorocirea... -Ionele, dar tu ești prost , mă? Se rățoi Olimpia la fiul ei într-o zi.Fata asta a voastră are ochii albaștri ca ai lui Nae.Ți-am spus eu, dar tu nu ai vrut să mă asculți! Voi nu
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUȚĂ Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului CÂRMACII de Alexandru Vlahuță Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei; Inimi
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
prefera să o facă acum, acasă. Așa poate își va reveni după coșmarul de azi-noapte. Ce putea să însemne toate cele visate? Un semn rău? Spera să fie doar un vis de noapte și atât, nu o prevestire la o nenorocire ce s-ar putea abate asupra sa. Prea i-au mers toate din plin așa cum și-a dorit, nu putea acum să i se întâmple ceva rău. Când s-a făcut ora șase jumătate și-a luat poșeta și a
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
ghearele jugulara dresoarei. Sub ochii spectatorilor, artista de circ, Elena Țipa a fost răpusă, pierzând până la ultima picătură, tot sângele, prin artera străpunsă. Leul se spune că a vegheat lângă trupul neînsuflețit, parcă umanizându-se și parcă plângând, îndurerat de nenorocirea comisă fără a fi fost vinovat...! După această întâmplare el nu a mai vrut să mănânce. A stat însingurat și trist într-un colț al cuștii, până când a murit. Și soțul Elenei Țipa, Cezar Țipa, a fost tot artist de
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
apoi mână calul să urce cât putea de repede peste deal, spre casă. Nu trecu mult, și-au ajuns la casa lui Macovei. S-au speriat ai casei, adică nevasta lui Macovei și firava Măriuca. - Valelei! Vai de noi! Ce nenorocire s-a întâmplat?! se puse pe bocit femeia. - Să-l ducem repede în casă! Era să înghețe în pădure! zise vecinul. N-au stat mult pe gânduri, l-au dus în casă, l-au întins pe pat. Capul îi era
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
vânturilor. Intră vijelioasă în chilia lui Moș Vreme, cu viscol și troiene spulberate. - De ce-mi tulburi lucrarea, blestemato? se răsti la ea Moș Vreme. Vai de viețile astea care se-nfiripă în viscolul tău! Nu-ți ajung urgia și nenorocirile pe care le-ai adus supușilor tăi? Nu mai sufla crivățul tău în sufletele astea chinuite, încă înainte de a se naște! Era tare supărat moșneagul. Dar blestemata de Iarnă nu se lăsa impresionată de vorbele amarnice ale bătrânului. Îi zise
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
din acest punct de vedere, al simbolisticii oculte, și nu al evadării vreunui exemplar periculos, și, întrucât în credința populară, dacă nu mă înșel, păianjenul este asociat și cu moartea, mi-a fost frică să nu atrag asupra mea vreo nenorocire. În rest însă, îi privesc cu simpatie. Și chiar cu fascinație. * Nu voi relua decât pe scurt considerentele pentru care, fără a fi un mizantrop autentic, m-am izolat totuși de reprezentanții speciei umane. De majoritatea lor. (Poate că „humanofobia
ACELAŞI OM, ALT PĂIANJEN de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350198_a_351527]
-
care să te merite”. „Nu ești tu singurul. Cu toți se întâmplă așa...”. „Destul. Nu mai am ce discuta cu voi. Dar chiar, voi sunteți pregătiți să-l cunoașteți pe noul Radu?”, spuse cu mândrie și revoltă băiatul, anticipând astfel nenorocirile ce aveau să urmeze. Partea a treia (în care Radu este rău și lumea este rea). Rănit profund în cele mai nobile sentimente, decepționat total, plângând încă nopțile, Radu a luat o decizie care avea să-i influențeze decisiv parcursul
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
și-ar fi putut dori o fetiță: părinți buni și iubitori, o casă minunată, colegi de clasă simpatici și afectuoși, note bune la învățătură. Nu înțelegea însă toate acele știri de la televizor care vorbeau numai despre războaie, cutremure și alte nenorociri. Îl întrebase câte ceva pe tatăl său, dar acesta găsea mereu câte un subterfugiu ca să nu-i răspundă direct. Așa încât se rezuma la a-și face cu conștiinciozitate temele, a se juca cu superbul Caniche alb al familiei și cu prietenii
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
citi o tresărire aproape imperceptibilă de satisfacție și de eliberare. Ceasul a bătut ora fix, iar peste puțin timp, pradă unor convulsii scurte, dar intense, Vana s-a prăbușit la pământ și a rămas fără suflare. * Astfel s-a abătut nenorocirea asupra Palatului Violet: părinții Zalei au făcut ca totul să treacă drept un accident, dar consecințele faptei tinerei prințese nu au mai putut fi evitate. Aceasta a spus că nu se va mărita niciodată, și deci nu va avea niciun
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
albastru. Nu peste mult timp însă, s-a întâmplat un lucru total neprevăzut (poate ultimul lucru la care atât Emanuel, cât și un simplu privitor s-ar fi putut aștepta), care a dat totul peste cap, a adus moarte și nenorocire asupra unei familii alese, ba chiar (ar fi putut confirma bătrâna clarvăzătoare) a împlinit și, totodată, perpetuat blestemul. Aflându-se pentru prima oară în intimitate (moment important și, desigur, atât de așteptat), tânăra consoartă a lui Emanuel s-a amuzat
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
de a crede până dincolo de orice limită într-un ideal, chiar dacă acesta iese din tiparele normalului, chiar dacă acesta strică ordinea lucrurilor stabilită de către o forță care guvernează totul și al cărei reprezentant I se substituie amplificând adesea, răul și toate nenorocirile.” Sfârșitul romanului este romantic, reîntâlnirea Roxaniei cu Andrei se datorează unei întâmplări imprevizibile când acceleratul 78 se oprește din cauza unei defecțiuni la frână și în vagonul 9 aflându-se Roxania îl vede pe Andrei, fiind cantonier, ,iar acesta ,la strigătul
COBAII, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361882_a_363211]
-
Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-au trecut fiori și o transpirație rece i-a umezit șira spinării. - Comoție cerebrală. Este în comă la serviciul de urgență. - Când s-a întâmplat nenorocirea? - Astăzi după ora zece. M-au anunțat la serviciu și am venit cât de repede am putut. - Și? Care îi sunt șansele de salvare? - Nu prea multe, mi-a spus medicul de gardă. Depinde de ea dacă are dorința de
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
și am venit cât de repede am putut. - Și? Care îi sunt șansele de salvare? - Nu prea multe, mi-a spus medicul de gardă. Depinde de ea dacă are dorința de a trăi. Din această cauză s-a întâmplat și nenorocirea. Moartea tatălui meu a dărâmat-o definitiv. A avut loc un click în mintea ei și sa deconectat de la realitatea vieții. - Iubito, sincer mă înfior de ce îmi spui. Voi veni sâmbăta după cursuri la tine. Ajung seara târziu că nu știu ce
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
sau prin purtarea unui oscior ca talisman. Bunicul săvârșise tot ceea ce i-a cerut Lupul Sur. Localnicii din Purani de Videle, au vorbit multă vreme despre sacrificiul Lupului și darurile sale tămăduitoare. Ani în șir, localitatea, a fost ferită de nenorociri. Totul a durat până ce întâmplarea s-a uitat, iar sătenii timpurilor noastre au ignorat jertfa Lui. Am transcris această poveste, cu gândul ca Spiritul Lupului Sur să se reîntoarcă pe meleagurile noastre, pentru ca oamenii să-și recapete curajul și bucuria
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
mințit nici de data asta.” Numai că, uneori, evenimentele se rostogoleau și veneau peste el înainte de a apuca să arunce „norocoasele” și să afle ce va să urmeze. „De ce n-oi fi dat eu cu zarurile înainte de a se întâmpla nenorocirea? se întreba, amărât, Tinică. Poate mi-ar fi spus ele că urmează să vină ceva rău pentru ăl bătrân și poate îl opream să se ducă singur la cosit.” A fost momentul din care a început să folosească zarurile în loc de
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
când, nu resimte oboseală. Nici pomeneală ! Totuși... i-ar putea trece în fișa medicală că are suflu sistolic. Oricum, ceva este în neregulă cu bătăile inimii ! Ar fi calea de scăpare.... acolo s-au întâmplat și se pot întâmpla atâtea nenorociri... Refuzul îi este categoric. Atât de categoric încât medicul regretă cele spuse crezând că are de-a face cu vreun pui de comunist fanatic. Motivul nu este, nici pe departe fanatismul. Faptul că trăiește „în Epoca de Aur” nu îl
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
confortabil. Jos sunt oameni. Nu de ei este interesat Albert ci de eventualii supraviețuitori dinăuntru. Privește spre interior, zărește mobila aproape intactă și rămâne surprins părându-i-se că a intrat într-o poveste, ceva de genul „Alice în țara nenorocirilor ”. Mobila văzută este nefiresc de jos. Capătă o senzație de amețeală din care își revine datorită agitației de jos. Cei de acolo se tot străduiesc să-i atragă atenția. Le face semn că le-a înțeles agitația și vociferările. - Ce
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
care a atins acele lucruri, care a trăit lîngă ține o viață întreagă și care acum, nu mai este... Viața a fost bună cu mine până acum, totuși simt o durere lăuntrica de parca mi s-ar fi întîmplat mie această nenorocire. Simt aceeași durere cu cea a prietenului meu..., cel puțin așa cred... Aș da vina pe întreaga lume...; aș strigă de durere neținând cont de cei ce m-ar privi ... Oare simte acest suflet bun, că nu este singur în
SINGURĂTATEA...DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365018_a_366347]
-
vom duce cu noi în ceruri, acolo unde ne așteaptă Olguța, Maria și alte persoane aqdmirabile. Bunul Dumnezeu s-o odihnească pe Olguța Popescu și să-i facă parte cu drepții, în lumea unde nu există egoism, însingurare, tristețe și nenorociri. Iar celor rămași, curajul de a trece mai departe și de a înfrunta viața - atât cât a rămas, înainte de a porni pe marele și unicul drum cu un singur sens - pe care-l vom avea de străbătut, mai curând sau
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
nimic rău despre români! E plină istoria de români împotriva românilor, de trădări. Ne-am hulit și ne-am omorât conducătorii! (n.m. Câtă dreptate aveți, domnule Roca! „Nu mai acuzați străinii/ Că ne taie domnitorii”...) Și...da, s-a întâmplat nenorocirea! A murit Păunescu. Jale mare! Pentru noi, el a fost și rămâne și după moarte, un mare poet, un om care a făcut ceva pentru cultura română, și în comunism și după comunism. Nu trebuia bălăcărit de toți neica nimeni
SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU, ARTICOL DE ION DRĂGAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365115_a_366444]