2,101 matches
-
repede gândul acesta atât de dureros la Valentina. Nu o mai văzuse de un an - de la Înfățișare -, iar asta fusese o greșeală, dar durerea Îi Întunecase rațiunea, el voia să-și vadă copiii În fiecare zi, nu când stabilea un nenorocit de judecător, și nu voia să se mulțumească să fie o apariție festivă pentru sfârșitul lor de săptămână. El avea tot dreptul să facă parte din acea săptămână și din viețile lor - nu, nu putea să se gândească. Toaleta. Mostre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Roma, Îi explicase iubitul. Dar această prudență maniacală Îi părea astăzi meschină. Ar fi fost mai bine să nu meargă nicăieri. Puteau să se Închidă trei zile În casă. Nu făceau dragoste de săptămâni de zile. Dar mai era și nenorocitul acela de interviu. Iubitul nu uita niciodată să fie cine era. Trăia Întotdeauna ca și cum ar fi fost mereu sub reflectoare. Ei bine, zice că va lipsi cel mult o oră. Voi face o plimbare prin Împrejurimi. E o localitate romantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de vânzare, dacă prietena dumneavoastră Își caută casă acolo, v-aș sfătui să mergeți astăzi. Maja se Întrebă ce imbold necunoscut o Împinsese să ceară informații despre casa aceea. N-o mai făcuse niciodată. De obicei se mulțumea să răsfoiască nenorocitul acela de ziar cu anunțuri, doar În joacă. Poate faptul că nu avea nimic de făcut, dimineața pe la nouă, În casa aceea goală - ea care de obicei avea o sută de mii de lucruri de făcut, În același timp. Dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dreptul penal. Profesorul Ferrante și femeia Începuseră să râdă. Păreau să se cunoască Îndeaproape. Zero se Întrebă din nou ce căuta În aula aceasta. Nu-și dorea să ajungă nici judecător, nici notar. Nici măcar avocat, deși ar fi fost destui nenorociți pe care ar fi trebuit să-i apere și destui anarhiști pe care să-i elibereze din Închisorile stăpânilor. Nu-și dorea să devină nimic. Voia să fie ceva - să dea un sens vieții sale. Până acum nu avea nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vine Sfântul Părinte. Eu totuși mă urc, Îi răspunsese Kevin. Își băgase În cap ideea că trebuie să-i arate Camillei cât era de curajos. Poate că așa avea să Înceteze să-l mai sâcâie și să-l considere un nenorocit, pentru că locuia În cartierul acela nenorocit - ba mai mult, un nenorocit urât din cauza bandajului de pe ochi. Și astfel, pe când papa Ioan Paul II se arăta alb, tremurător și Îndepărtat În fața marelui altar, printre coloanele răsucite ca niște lumânări, Kevin se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
băgase În cap ideea că trebuie să-i arate Camillei cât era de curajos. Poate că așa avea să Înceteze să-l mai sâcâie și să-l considere un nenorocit, pentru că locuia În cartierul acela nenorocit - ba mai mult, un nenorocit urât din cauza bandajului de pe ochi. Și astfel, pe când papa Ioan Paul II se arăta alb, tremurător și Îndepărtat În fața marelui altar, printre coloanele răsucite ca niște lumânări, Kevin se cuibărise Într-adevăr pe scăfârlia lui San Pietro și Îl scărpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru că avea ochii Încrucișați și se Îmbrăca aidoma unei căpușe. Și pentru că Aris se Îmbrăca și el ca o căpușă, Camillei Îi erau simpatice căpușele - acele creaturi minuscule, odioase, care trăiesc și printre oameni, comuniștii. Ea Îi iubea și pe nenorociți, adică pe săraci, care nu au nici o vină că sunt așa, căci Aris spune că Întâmplarea face să ne naștem fii ai unui demnitar sau ai unui șomer - și, de altfel, Într-o zi toate acestea se pot schimba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plictisită ceasul. Da’ ce-i asta, era ora unu și ea trebuia să Închidă, de fapt ar fi făcut-o deja dacă n-ar fi intrat ei - sunt teribile mamele astea nehotărâte, câtă vorbă, ce chin, cumpără sau nu cumpără nenorocitul acesta de smoching? Maja Îl luă de mână pe Încăpățânatul de Kevin și Îl conduse spre cabina de probă. Se analiză În oglindă. Din profil Îi părea că se vedea deja. Dar nu, era imposibil, nu putea fi mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu mărgele. Apoi îi pipăise corsetul strâns. Ea vorbea repede, ușor uimită, ușor speriată, nu se poate, îi spunea, ce te-a apucat, doar nu este adevărat c-a intrat dracul în tine, să știi că te spun, ia mâna, nenorocitule... Ar fi vrut s-o sărute, se simțea împins de o forță care venea din miezul creierului, dar îi era totodată și teamă. I-ar fi plăcut să-i atingă dantela albă a rochiei, dar fata îi punea întrebare după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de ele de la soțul ei, ofițer de Securitate care chiar această misiune o avea, să sorteze din scrisorile particulare pe cele care i se păreau dușmănoase ori suspecte. Așa că în memoria Vencicăi, Zogru găsise doar atât: Iar mi-a scris nenorocitul, aceleași cuvinte, adresate lui Zogru. Își făcea procese de conștiință pentru nebunia ei de a-l fi inventat pe Zogru. Își amintea foarte bine de perioada lungă în care vorbea prostii cu Achile, prefăcându-se c-a intrat în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu reușise să dea de el. Dar cel mai curios era Zogru, care urmărea cu sufletul la gură, indignat că nu este socotit decât o otravă necunoscută. I-ar fi plăcut să se știe că nu-i ucide decât pe nenorociți, că și-a făcut viața praf și pulbere tot încercând să-i protejeze pe oamenii cumsecade. La urma urmei, alerga ca un bezmetic din corp în corp, de teamă să nu facă rău cuiva, și se străduia din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca și cum acum s-a năpustit asupra lui un mare potop și o mare urgie. Tocmai asta mi-i năcazul. Mama voastră s a dus de dimineață bună la piață ca să vă pregătească bunătăți pe când îți veni de la școală și un nenorocit, un techergheu, un criminal s-a năpustit asupra dânsei și a jefuit-o și apoi a lăsat o întinsă jos ca pe un covor vechi pe care nu-l mai folosește nimeni. Văleleu! Văleleuuu! Iezii încep a plânge de li
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vedeți și să vă luați rămas bun de ea și să o îngropați creștinești, după obiceiul de la noi din sat. Cu inima sfâșiată de durere, cei trei, naivi și trecuți prin viață ca rața prin apă, au ascultat de spusele nenorocitului de lup și l-au crezut pe cuvânt. Ba mai mult s-au dus cu el. Văzând că în sfârșit planul lui dă roade și ceea ce și-a propus e ca și a lui, îi sticleau ochii de fericire și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bieții ieduți. Abia acum au înțeles ei că mămuca lor nu e moartă așa cum le-a spus badea Vasile. Pe loc au sărit și-au îmbrățișat-o, iar caprele din sat iau mulțumit că le a scăpat de un asemenea nenorocit și de atunci toate femeile din sat o respectau pe Mărioara și, dacă ai fi avut drum pe-acolo și ai fi întrebat pe cineva de ea, numai cuvinte de laudă ai fi auzit. Și nu știu ce să vă mai spun
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca soțul ei de veștile pe care le auzea despre fiică. - Prințul Salemului o cere. Tatăl lui a venit să ne plătească prețul întreg al unei mirese virgine. Ceea ce presupun că a fost înainte să se ducă între zidurile acelui nenorocit de oraș. Iacob s-a făcut și mai aspru: - Acum e de-a Salemului, se vede treaba, iar mie nu-mi mai e de nici un folos. Lea era furioasă. - Cheam-o pe nevasta ta, pe sora mea, a zis ea. Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
te recunosc? Nici acum nu mi-a răspuns, în schimb a început să-mi tragă capul pe spate, de mi se încordase gâtul, iar spatele mi se lipise de spătarul băncii, du-te naibii, i-am spus, du-te naibii, nenorocitule, nu trișa, că te omor în bătaie, dar tot nu mi-a dat drumul, am încercat să-mi trag capul, însă mă ținea prea strâns, i-am zis să ia seama, că am un cuțit la mine, și atunci, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai bine să dăm jos lacătul cu ciocanul și să fi luat și bicicletele cu noi, dar Jancsi a spus că acum e totuna, important e că, în sfârșit, suntem înăuntru și nu mai trebuie să ne fie frică de nenorociții ăia de câini. Basoreliefurile mi le-am imaginat ca fiind mult mai spectaculoase, e drept că erau destul de mari, stăteau înșirate acolo sus, pe peretele de lut, la vreo patru metri de sol, nu prea-mi dădeam seama cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de dimineața de ieri. Trish mi-a făcut o ceașcă de ceai. Poate că azi se așteaptă să-i fac eu ei o ceașcă de ceai ! Poate că mă așteaptă sus, bătând nervoși darabana cu degetele, zicând „Unde naiba e nenorocitul ăla de ceai ?” Aprind iute la ceainic și îl umplu. Pun ceaiul pe o tavă, alături de cești și farfurioare și, după câteva clipe de reflecție, adaug și niște biscuiți. După care pornesc pe scări, mă aventurez pe coridorul tăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a mai întors niciodată. Și a doua zi mi-a zis că a fost atât de prins cu un contract de drept comercial că a uitat complet de mine. Și partea cea mai proastă a fost că, în loc să-i zic „Nenorocitule ce ești !” și să-i dau una în bot, m-am mulțumit doar să-l întreb ce fel de contract comercial. După căldura cu iz de bere din pub, noaptea de vară e proaspătă și răcoroasă. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am amintit să fi văzut memoriul. Imediat, mă gândisem tot ce e mai rău despre mine ; presupusesem că e vina mea, fiindcă aveam un birou atât de dezordonat. Arnold mă cunoaște destul de bine. Poate că pe asta a și contat. Nenorocitul. Nenorocitul. — Bună. Nathaniel îmi flutură o mână prin față. Pământul către Samantha. — A... scuză-mă. Bună ! Reușesc cumva să schițez un surâs. Care e surpriza ? — Vino cu mine. Zâmbește și mă conduce la mașina lui, o broscuță antică decapotabilă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
amintit să fi văzut memoriul. Imediat, mă gândisem tot ce e mai rău despre mine ; presupusesem că e vina mea, fiindcă aveam un birou atât de dezordonat. Arnold mă cunoaște destul de bine. Poate că pe asta a și contat. Nenorocitul. Nenorocitul. — Bună. Nathaniel îmi flutură o mână prin față. Pământul către Samantha. — A... scuză-mă. Bună ! Reușesc cumva să schițez un surâs. Care e surpriza ? — Vino cu mine. Zâmbește și mă conduce la mașina lui, o broscuță antică decapotabilă. Ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am fost cu Charlotte în Toscania și am învățat să pictăm acuarele. Ne-a plăcut la nebunie. Uleiul de măsline... asfințitul.. totul. Mă fixează un moment, apoi se apleacă ușor în față. Dar asta nu înseamnă c-o să devin un nenorocit de acuarelist toscan. — Nu e același lucru ! Îmi feresc privirea. Guy, n-am de gând să mă întorc la munca aia epuizantă. N-am de gând să mă întorc la toată presiunea aia. Am muncit șapte zile pe săptămână, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
jur și o văd pe Katie, prietena mea de la personal, urcînd treptele În urma mea și gîfÎind ușor. Părul roșu și cîrlionțat Îi stă În toate direcțiile și are un pantof În mînă. Ce naiba s-a Întîmplat ? zic cînd ajunge sus. — Nenorocitul ăsta de pantof, spune Katie necăjită. Acum cîteva zile l-am luat de la reparat și i s-a rupt tocul. Mi-l bagă În față. Am dat șase lire să-mi repare porcăria asta de toc ! Dumnezeule, ce zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e un tip mega important. Uite la el ! Are limuzine și bodyguarzi și o companie uriașă care Îi aduce nu știu cîte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa dacă un angajat de-al lui a luat un nenorocit de zece la mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă un rîs nervos, sub privirea uimită a lui Artemis. — Aș vrea doar să vă spun că Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, spune Jack Harper, privind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă las confortabil pe spate, cînd Connor zice : — Ce zici de chestia asta cu vizita lui Jack Harper ? O, Doamne. Te rog. Nu mai vreau să aud nici un cuvințel măcar despre nenorocitul ăla de Jack Harper. — Te-ai Întîlnit cu el ? adaugă, apropiindu-se cu un castronel cu alune. Am auzit că s-a dus la marketing. — Îhm, da, m-am Întîlnit. — A intrat și la noi la cercetare după masă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]