9,631 matches
-
ea. După ce s-a hrănit bine și i-au și mai cinstit cu câte un pahar de vin, le a spus: mulțumesc frumos, băietani, că m-ați scăpat și de găină și de chiotul mașinii. Trăiască Patria Noastră! Trecusem, de nenumărate ori, pe lângă această catedrală pentru mântuirea sufletelor aproape de sfârșit, ale celor care, decenii la rând, au slujit țara, pe noi toți ne-au slujit, cu pricepere, încredere și devotament. O slujiseră, ne-au slujit, dar, iată, că, ajunși în piscul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
opiu și m-am uitat prin lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care te făcea să te gândești la țipătul unei femei în chinurile facerii - poate târfa era gata să nască. Geamătul unui câine se amesteca în sunetele chemării la rugăciunea de dimineață. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
înțelegeam de ce eram capabil. Devenisem conștient de capacitățile mele. Dintr-odată, am izbucnit în râs. Ce râs sacadat și teribil! Mi se zbârli părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam timbrul vocii. Era ca râsul străin care-mi răsunase de nenumărate ori în urechi. Am început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ei de grijă. După care a făcut-o în toate felurile gâscă frigidă și vacă idealistă fiind cele mai suave dintre gratulări. Pe celelalte nu le pot consemna. Ziua următoare am pornit o nouă haiducie. Bine, o plănuisem eu de nenumărate ori în reveriile mele de asistent, de fiecare dată după ce eram luat într-o bășcălie grobiană de domnul director Ciucurel. "Luat în bășcălie" e un eufemism pentru mai cinstitul "umilit". Evident, nu eram singurul. Venise clipa răzbunării, cum ar spune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atunci își va păstra sănătatea. În caz contrar, el va ajunge la boală și suferință. Este fundamental pentru omul zilelor noastre, să accepte unitatea CORP -SUFLET, în funcționarea sa ca ființă, într-o epocă în care avem acces nelimitat la nenumăratele investigații medicale, suntem foarte adesea tentați să scotocim ungherele corpului, în căutarea unei boli ca justificare pentru stările de rău, când de fapt punctul de pornire este unul sufletesc, corelat cu mediul și stilul de viață. Nu este suficient să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici vale care să ne împiedice mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă de a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bilețel asupra lui . Umilințele la care fusese supus apoi la venirea În Purgatoriu dezlănțuiseră În sufletul său dorința de-a stăpâni și de-a pune ordine În acest haos asemănător poate doar cu cel primordial. Napoleon scrisese În acest sens nenumărate reclamații și sesizări către Dumnezeu, dar, se pare, nici una nu ajunsese vreodată la destinatar. O singură misivă i se Întorsese, având pe ea semnătura Sfântului Petru, care mai notase În grabă: „Interesant. Nu credem, dar vom cerceta“, ceea ce nu era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să transporte viața la suprafață, vagoneții, lifturile și scripeții fiind blocate, iar multe dintre galerii surpate, ai fi zis că piuitul monitoarelor constituia semnale Între galaxii aflate la un metru distanță. Era o ciudată simbioză, ființe și mașini legate prin nenumărate cordoane ombilicale, oamenii nefiind deserviți de aparate, ci un fel de muncitori În slujba lor, trudind În propriile hăuri pentru a ridica la suprafață, În loc de mișcări, câteva licăriri pe monitoarele de control. Cel de-al treilea locuitor al sălii legumelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un ignorant“, m-a certat Olaf a doua zi, „te râd și fetișiștii. Băiete, computerul este o cale, nu un scop“, mi-a explicat el, făcându-mi apoi atât de necesarul update În educația sexuală. Olaf m-a introdus În nenumărate site-uri matrimoniale, m-a luat cu el la câteva petreceri online, școlindu-mă În fascinantul domeniu al amorului eteric. Și iată-mă ajuns la vârsta la care „sex“ e, teoretic, doar un prefix În reprezentarea deceniului de viață pe care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
exagerare a numerelor și a propriilor performanțe nu constituia chiar un motiv de supărare pentru autoritățile invizibile. Puteai, bunăoară, să povestești cum ai dat gata două căprioare cu același glonț sau cum, Într-un mod miraculos, ai tras la mal nenumărate păstrugi cu o undiță imensă, fără să deranjezi nici asociațiile de protecție a animalelor, nici pe cele de făcut respirație artificială peștilor. Ca un amănunt bizar, poveștile din armată - gara prin care se târâia trenul personal al oricărei discuții dintre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și ne-am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de povara anilor, cât de cea a tainei Împărtășite, pe care-o simțeam a fi spre dezlegare. Când am ieșit pe coridor, parcă aveam treisprezece ani și genunchii jupuiți de nenumărate căzături. Ciuleam urechile la zgomotele vesele care veneau dinăuntru. Oare ce făceau ele acolo? Erau acoperite de clăbuc? Poate, ne gândeam, cu prosoapele albe Înfășurate În jurul taliilor și cu altele făcute coc, se Învârteau ca niște fusuri leneșe. Poate că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vocea lui domoală, „nu-ți dai seama ce șansă extraordinară este pentru noi toți? O să călătorim, o să vedem lumea...“, „Lumea am mai văzut-o și nu-i mare lucru de capul ei: numai materie și iar materie. Și aici sunt nenumărate oportunități. Cartierul tocmai se extinde, săptămâna trecută, În tomberon au mai apărut un șoșon găurit și o cutie de cereale goală, nu mai e ca la-nceputul lumii...“ „Bine, dar...“, a Încercat tata, „De ce nu te gândești mai degrabă la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
husky. Doriți ceva de băut, domnule Kravciuk? a Întrebat cea din stânga, aplecându-se ușor peste birou. — O cafea, poate? a adăugat cealaltă. Dacă n-aș fi avut brațele prinse În cătușe la spate, m-aș fi frecat la ochi. Văzusem nenumărate clone la viața mea, de la cele chinezești, care după două luni Începeau să ruginească În spatele urechii sau deveneau ușor sașii de la citit, până la seria de lux de la Optronics, atât de bine făcute, Încât Îi puteau prilejui până și originalului profunde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sau cea miniaturistică a schiței - totul. Pentru că, în cele din urmă, le poate recupera în construcția monumentală și încăpătoare, sintetică și minuțioasă, monolitică și plurivalentă a romanului ca gen proteic, semn de maturitate a unei culturi. Prozatorul a repetat de nenumărate ori această pledoarie, adunând cu bună știință toate locurile comune care s-au rostit și se mai pot rosti din necesitatea de a-l promova sau de a-l apăra, presantă și permanentă în cultura română. O reia, la fel de patetic
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
de surse, la pus la loc în atelierul dozimetrie fără să-și dea seama de ce se întâmplase. Când eu am folosit instalația de etalonare pentru verificarea unor aparate mi-am dat seama că nu răspunde la nici o valoare radioactivă. După nenumărate încercări, folosind materiale etalon din componența aparatelor mi-am dat seama că sursa nu mai este în teacă, la locul ei. Analizând toate împrejurările folosirii surselor, în timp, fără prea multă zarvă, am ajuns la concluzia cum s-a pierdut
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
să fie identici genetic și care să Înlocuiască, În viitorii cincizeci de ani, rasa umană. De prisos să mai spunem că toate aceste evenimente sunt strîns legate Între ele. Parcurgîndu-le cu atenție, vom descoperi coincidențe stranii, În măsură să ridice nenumărate semne de Întrebare. O Întrebare cu mai multe răspunsuri Prima Întrebare pe care suntem obligați să ne-o punem este: cum a ajuns insula Roland În posesia statului român? Există mai multe variante de răspuns. Cea mai verosimilă dintre ele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prietenește: gîndiți-vă bine cînd vreți să faceți ceva rău! Sper că Înțelegeți ce vreau să spun... Aici, vocea Îi tremură un pic, oarecum nesigură. Deodată privirea i se lumină de un gînd nou, ale cărui consecințe Îndepărtate trimiteau către el nenumărate semne de exclamare. — Din cele spuse pînă acum de specialiștii noștri, un singur lucru reiese cu claritate: poate că ar fi momentul potrivit să declanșăm o nouă campanie anticorupție. În cele din urmă, Christina Înțelese singură cum stau lucrurile și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și care, În plus, nu o contrazicea niciodată, chiar dacă din cînd În cînd mai făcea cîte o mică boroboață. Probabil că, din același motiv, compania unui animal este dintotdeauna preferabilă companiei oamenilor, situație din care au rezultat pînă la urmă nenumărate magazine, farmacii, clinici, hoteluri și cimitire specializate, mai ales În țările și locurile unde oamenii sunt dezamăgiți de ceilalți oameni. Boule-de neige Îi alina singurătatea orelor petrecute acasă, așa cum Pablo i-o alina, cu poveștile lui despre Ceaușescu, În orele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
subiecților vizați au confirmat că icechim-urile și-a făcut bine treaba, numeroase persoane, inclusiv de sex femeiesc, recunoscînd mai tîrziu că plănuiseră să-l lichideze fizic pe dictator, iar ziarele românești din anii ‘90 s-au Întrecut În a dezvălui nenumărate comploturi, reale sau imaginare, puse la cale În același scop. Interesantă este mărturia unuia din participanții la evenimentele de atunci, care, În 1994, cu ocazia aniversării a cinci ani de la Revoluție, răspunzînd Întrebării puse de reporterul unui post local de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a-l lăsa pe maior să le găsească. În sfîrșit, așa-zisa criză de epilepsie ar fi putut fi, la rîndul ei, jucată, Însă maiorul Smith era, măcar În această privință, sigur că Pablo nu trișa, fiindcă la Tucson văzuse nenumărate astfel de crize. Dacă Pablo fusese, la rîndul său, supus unor proceduri de programare hipnotică asemănătoare celor care se aplicau la Tucson, Însemna că era inconștient de mesajul pe care el Însuși Îl purta, iar faptul că „Își amintise“ la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Philadephia (căci asta Îl interesa În mod deosebit), i-am mărturisit că, după părerea mea, acel experiment s-a petrecut numai În imaginația celor care au scris despre el. Firește, ca orice minciună celebră, și aceasta Își avea fanaticii ei, nenumărați oameni altminteri onești, de vîrste, profesii și nivele de instrucție diferite, care doreau din tot sufletul ca povestea Experimentului Philadelphia să fie adevărată - ba chiar Își făcuseră din asta un scop În viață. Din toată povestea Experimentului, pe Pablo Îl
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
e nici o scofală, zice domnul Președinte, idealurile comune unesc întotdeauna cele mai diferite tipuri de indivizi, două și aceleași persoane pot fi cei mai buni prieteni sau cei mai mari dușmani, pătimind pentru una și aceeași idee, s-au văzut nenumărate asemenea situații. Ca dovadă că într-un final am reușit să ne întîlnim. — într-un fel, eu și dom’ Președinte putem spune că ne cunoaștem de o viață, zice nostalgic Petrică. Deși n-aveam decît cîțiva ani, țin foarte bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
frig. — Discuția o putem continua și pe drum sau sus, pînă ne mai încălzim puțin, zice domnul Președinte, împingînd cu piciorul ușa garajului și scotocindu-și buzunarele în căutarea cheilor. Știu Mina, că tu ai încercat să mă schimbi în nenumărate rînduri, se gîndește trăgîndu-și chiloții în sus, să mă faci să înțeleg că nu era cazul să pun totul la inimă sau să mă gîndesc de două ori înainte să-mi aleg colaboratorii. Mai poate cineva în ziua de azi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ani încoace sînt apă de ploaie. Pe mine nu mă interesează decît momentul de față, nu vreau să înțeleg trecutul, pentru că nu-i mare lucru de înțeles. — Mai tîrziu, zice domnul Președinte, vă promit eu c-o să avem parte de nenumărate ocazii de-a sta pe îndelete de vorbă, de-a pune țara la cale. Face parte din înțelegere. — Eu nu-mi doresc decît să mi se dea șansa de al avea în bătaia puștii, zice Monte Cristo încruntîndu-se, aducîndu-și brusc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu în dreapta, Monte Cristo și Petrică în spate, dacă ne întreabă cineva să nu uitați că nu ne cunoaștem, că e prima dată cînd ne-am întîlnit. Frica. Un subiect sensibil, Geniule. Știu că ai simțit-o și tu în nenumărate rînduri pe propria piele. De fapt, chiar în cercurile tale cele mai intime sînt voci care confirmă că ești un tip fricos. Dar nu pe asta mă bazez cînd mă gîndesc la fobiile pe care eu singur ți le-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]