2,353 matches
-
complace în muțenie absolută? Foarte înciudat că se abține să participe la interesanta discuție propusă de mine, mă adresai direct însoțitorului nostru, doar l-oi face să spună ceva: ― Au fost mai multe de patru, don' profesor? Marinescu își întoarse nepăsător capul către mine și, în sfârșit, se hotărî să-mi răspundă totuși, printr-o întrebare: ― Găsești că este chiar atât de potrivit momentul să facem această statistică în tren? ― Păi, să vedeți, don' profesor, îndreptîndu-ne spre Curtea de Argeș, care a fost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. 13. Pînă voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, și la învățătura pe care o dai altora. 14. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ți-a fost dat prin proorocie, cu punerea mîinilor de către ceata prezbiterilor. 15. Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
era o administratoare zdravănă, a silit pe bietul popă să fie cât mai precis. A cerut nume și amănunte complete. Când a auzit că e vorba de chiar nepotul monseniorului, ancheta ei a devenit și mai riguroasă. Cât despre Mika-Le, nepăsătoare de secretul confesional, povestise tot colegelor și mai ales distracția enormă pe care i-o procura spaima bietului bătrân la auzul celor mărturisite. îi plăceau de pe atunci jocurile periculoase. Noi o știm numai mută, dar probabil când vrea să vorbească
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
însă acum pentru marconisme aeriane niște antene subțiri, care dau perspective noi ,,băiatului de la electrică". Lică Trubadurul era un prețios eșantilion prin care nu se pierdea modelul de mai alaltăieri. Flexibil de mijloc, cu ocheade repezi pe subt gene negre, nepăsător, hotărât și grăbit, cânta și juca după romanțe demodate. Curajos și încîntat de el și de viață, lucra voios după formula veche. - Te văd! îi strigă Xory, care lua numaidecât tonul. Lică nu-și pierdu cumpătul. - Viu acum! și, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
puțin. Mini îi privi atunci pe amândoi. Atitudinea, așa de ciudată și de bătătoare la ochi a Lenorei, o făcea curioasă. Eliza era cu totul neturburată și cu obicinuitele ei cochetării de mers, de vorbă, părea o cănăriță grațioasă și nepăsătoare. Doru era absorbit de idei triste, dar nu aveau desigur între ei nici o complicitate. Se reîntoarseră. Lina profitase bine de timp. Păreau a fi terminat o conversație foarte animată. Lenora se culcase complet pe perini și părea obosită cu pleoape
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nimic din această împleticeală oarbă, de parcă cineva i-ar croșeta viața întreagă într-un singur act, o rafală rece în acest întuneric persistent. Gândul acesta îl face să râdă și o ia repede la picior, suflând greu și chicotind, aiurit, nepăsător până la isterie. Vânătoarea de tigrii solicită două calități: răbdare și tăcere. Dacă direcția vântului care se schimbă brusc, duce mirosul vânătorului la prada sa, chiar și cel mai flămând tigru va sta deoparte. Tot așa, cel mai mic zgomot, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care bea și pare să fi luat o decizie. — Foarte bine, vaco. Dacă n-o să joci cinstit, voi scoate mănușile. Îți spun acum, mă înțelegi, te tai și te servesc cu sos de hrean și pudding Yorkshire. Vaca îl privește nepăsătoare. Băiatul pare supărat. — Friptură, idioato! Pastramă! Ostropel! Nu glumesc. Nu dau un ban pe Societățile voastre de Protecție a Vacii sau pe vreun rest din fun-clubul tău hindustan. O să te mănânc, porc de vacă ce ești! Pare pornit să împungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de parcă ar vrea să sugereze că Bridgeman, ca un copac din pădure, există doar când este privit. În spatele acestui chip, ar putea fi altceva, dar oricum este inaccesibil. Asta durează doar un moment. Chipul care îi apare în față este nepăsător și voios. Cu mâinile în buzunare, cu pipa în colțul gurii, intră în cabina portarului, scotocind prin corespondență. Nimic important. O atenționare despre facturile neplătite și o notă care îl informează despre înființarea societății de montaniarzi. Singura chestiune interesantă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul meu ia sfârșit Fiindcă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Se spune că suferința te apropie de Dumnezeu. Tu ce crezi? am întrebat-o atunci. — Mă gândesc la datoria mea morală față de suferința celor din jur. I-am ajutat pe ai mei de departe, dar nu destul... Adesea am fost nepăsătoare și de un egoism feroce. Am luat prea în ușor tragedia celuilalt. Mi-e tare frică să nu mă reîncarnez într-o muscă oribilă care să fie dată afară pe toate geamurile și până la urmă să fie înghițită de un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
gânduri ce mă-mpresor ostile, Opaițe mocninde în seri de toamnă ștearsă Când tu, distinsă doamnă, încerci s-aprinzi feștile. Am să-ți denunț culoarea cu care m-ai vrăjit Să uit de mica-mi existență ne-nsemnată! Pleci iar nepăsătoare spre zenit Când știi că te întorci, de aici în veci, la fel de colorată. Eu...eu îți cer să nu mă mai înveți frumos Și lasă-mă să cânt pe al meu glas Că veșnicia mea e chiar pe dos Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și să se eschiveze, în felul acesta, de a se întreba nu câtă necesitate conține istoria, ci care e soarta fiecărui om în parte, știind că omul nu are decât o singură viață de trăit, în timp ce istoria este înceată și nepăsătoare. Nu e greu de susținut că, de pildă, Dostoievski nu înțelegea necesitatea progresului social. Dar el a descoperit, ignorând pentru moment istoria, că scena este ocupată de demoni, care, însușindu-și ideile necesității istorice, dansează călcând peste vieți omenești. In
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
n-o înțeleg nici azi, mă avertizase prin luna mai a aceluiași an că dacă nu scriu imediat ceva prin care să fac să dispară norii unei maladii literare inventate de care mi se legase numele (naturalism!) și în care nepăsător pluteam, voi fi exclus din Uniunea Scriitorilor și maladia literară se va transforma în una politică. Atunci va fi grav. ― N-am acuma chef să scriu, i-am spus. Nu vreau să fiu scriitor. ― Ești scriitor, mi-a spus el
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și coama înfoiată ce-i luneca pe umeri luminoasă. M-am convins că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd trupul îi era străbătut de un fior. Își agăță rochița în calorifer și-o clipă i se dezveli genunchiul. Am simțit o arsură. Patricia stîrnea în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Miki, erau inamicii cu care se lupta nemijlocit ambiția lui Nobunaga. În seara aceea, Hideyoshi hotărî, pe neașteptate, să aprindă un foc de tabără și tocmai alunga frigul nopții, când se întoarse pentru a-i vedea pe pajii tineri și nepăsători strângându-se în jurul focului. Erau pe jumătate goi, cu tot frigul din Luna Întâi, și făceau zarvă pentru ceva ce părea să-i amuze. — Sakichi! Shojumaru! Acum ce v-a mai apucat de faceți gălăgie? întrebă Hideyoshi, aproape invidios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelului Obi. Și tu? — Eu sunt fiul lui Yoshimasu. Nobunaga era amuzat în chip straniu. Privindu-l pe acel tânăr impertinent și fermecător, educat în grădina de flori a culturii creștine, nu putea decât să-și închipuie chipul mustăcios și nepăsător al tatălui, Ito Yoshimasu. Cetățile de pe litoralul insulei Kyushu, în Japonia de apus, erau conduse de seniori ca Otomo, Omura, Arima și Ito. În ultima vreme, deveniseră tot mai influențați de cultura europeană. Nobunaga accepta, cu recunoștință, tot ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când Shingen încă mai dăinuia printre soldați și chiar printre oameni de rând. La scurt timp după ce Katsuyori se mutase în castelul din noua capitală, bobocii albi și roșii ai perilor din grădină înfloriseră. Katsuyori și unchiul său, Takeda Shoyoken - nepăsători față de cântecele păsărilor din tufișuri - se plimbau prin livadă. N-a venit nici măcar la sărbătorile de Anul Nou. A spus că e bolnav. Nu ți-a trimis nici o veste, Unchiule? întrebă Katsuyori. Vorbea despre vărul său, Anayama Baisetsu, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castelul Takamatsu cât mai curând posibil, îi spuse Hideyoshi lui Kanbei. Mă îndoiesc că veți avea vreo problemă când o să vă întâlniți cu Generalul Muneharu și veți vorbi cu el, dar, dacă se întâmplă ceva, cred că nu va rămâne nepăsător la vederea sigiliului. Hideyoshi părea optimist, însă ceilalți doi nu-i puteau împărtăși încrederea. Chiar credea că Shimizu Muneharu avea să-și trădeze stăpânii, clanul Mori, numai din cauza acelei declarații, sau poate Hideyoshi se gândea la altceva? Călătoria din Okayama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că înaltul funcționar însărcinat cu banchetul fusese schimbat, pe neașteptat, și am auzit că l-a întrebat pe Seniorul Nobunaga de ce dispăruse Seniorul Mitsuhide. Seniorul Nobunaga n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că-l trimisese înapoi în provincia lui de origine. Toți cei care auziră această relatare își mușcară buzele. Shinshi le spuse, în continuare, că majoritatea vasalilor superiori ai clanului Oda păreau să vadă în necazul lui Mitsuhide propriul lor noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi fost să-l întreb pe Mu Ch’i în persoană. Nobunaga era tot mai bine dispus. Și, cu toate că valeții veniseră să taie feștilele lumânărilor de mai multe ori, nu făcea decât să bea apă și să continue petrecerea, nepăsător față de trecerea timpului. Era o noapte de vară, iar obloanele și ușile templului erau toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau încontinuu, învăluite în aureolele ceții nocturne. Dacă în lumina lămpilor din seara aceea s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
influență a câștigat în ultima vreme, ai zice că Seniorul Hideyoshi e succesorul Seniorului Nobunaga. Criticile adresate lui erau, într-adevăr, zgomotoase. Dar, ca întotdeauna în asemenea cazuri, identitățile acuzatorilor rămâneau necunoscute. Indiferent dacă auzea sau nu zvonurile, Hideyoshi era nepăsător. Nu avea timp să-și plece urechea la bârfe. În Luna a Șasea, Nobunaga murise; la jumătatea lunii următoare, avusese loc lupta de la Yamazaki; în Luna a Șaptea, se ținuse conferința de la Castelul Kiyosu; la sfârșitul aceleiași luni, Hideyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ora Calului. Războinicii erau osteniți după luptele intense și lungul marș care începuse în noaptea trecută. După ce-și mâncară merindele, însă, începură să fie mândri de mâinile și picioarele lor scăldate în sânge; ici și colo se legau conversații nepăsătoare, iar oboseala fu uitată. Se dădură ordine, iar ofițerilor li se spuse să le transmită de la o companie la alta. — Dormiți! Dormiți! Închideți un timp ochii. Nimeni nu știe ce se va întâmpla la noapte! Norii de pe cer erau văratici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vizitez personal provincia, pentru a determina problema hotarelor. Prin urmare, este foarte important să fiți discreți și aveți mare grijă să nu mă provocați. Fără voie, Kazumasa aruncă o privire spre Hideyoshi și se minună de cutezanța acestuia. Lângă el, nepăsător, Hideyoshi dicta niște cuvinte de o rară franchețe, aproape ca și cum ar fi stat cu picioarele încrucișate în fața corespondentului său, la o șuetă amicală. Era oare arogant sau numai naiv? — Atât clanul Hojo, la răsărit, cât și clanul Uesugi, la miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar trebui să-ți mai și vorbesc, din când în când. — Ăsta-i motivul pentru moxa? râse Hideyoshi. — Nu te gândești nici o clipă la grijile ei. Lipsa ta de stăpânire și îndulgența față de sine te-au transferat într-un fiu nepăsător. Când am fost eu nestăpânit? — N-ai făcut un mare tărăboi pentru ceva întâmplat în camera Doamnei Sanjo, până-n zori, acum două nopți? Slujitorii și actorii care beau în camera alăturată se prefăceau a nu auzi rara - sau, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Copiii Lui Dumnezeu Copiii Tăi, suntem, Hristoase, Deși, nu facem voia Ta Ne-am rătăcit pe la răspântii, Să ne întoarcem , Tu ai vrea. Ne tot aștepți, ne chemi mereu, Cu iubirea de părinte, Dar, noi, nepăsători din greu, Mergem orbește înainte. Ne trage trupu-acesta greu, Numai spre fapte pământești, La suflete nu ne gândim mereu, Le neglijăm atunci când nu gândești. Căci, sufletului nu-i priește, Mâncare doar și-mbrăcăminte, Lui e de ajuns suspin că este
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93392]