3,370 matches
-
cât un purice, ce dor mi-a fost de ea! Îi mângâi rănile mici făcute de coconii de moliile, colorați în roșu galben și albastru, batrâni de vreo douazeci și patru de ani, de când o țin în valiza de carton. Nerăbdătoare, oglinda îmi zâmbește prietenoasă, hai îmbracă-te odată cu ea, știu cât de mult ai iubit-o! Peste rochia neagră lucioasă haina roșie sofisticată din catifea își deapănă amintirile. Pe Lipscani se lasă înserarea. E ora la care încep să apară
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
în Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017. Capitolul 6 Când am mers prima dată în vizită cu Ovidiu la mătușa, a fost într-o duminică de mai, cu iz de tei, cu puțin înainte de ora prânzului. Se înțelege, eram nerăbdătoare să-l cunoască și dornică să-mi strig în gura mare fericirea, așa încât tot drumul mi-am simțit respirația oprindu-se în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputința de stăpânit. Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
femeie care și-a găsit jumătatea. Citește mai mult Capitolul 6Când am mers prima dată în vizită cu Ovidiu la mătușa, a fost într-o duminică de mai, cu iz de tei, cu puțin înainte de oră prânzului.Se înțelege, eram nerăbdătoare să-l cunoască și dornică să-mi strig în gura mare fericirea, așa încât tot drumul mi-am simțit respirația oprindu-se în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputința de stăpânit.Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
mă oprisem după serviciu și, tot alergând de la un raion la altul, constatasem spre final, că se întunecase de-a binelea. Dar în câteva minute ajungeam acasă, cu tot traficul vâscos, caracteristic orelor de vârf în București și devenisem subit nerăbdătoare să dau jos agrafele, care îmi strângeau părul într-un coc aproape de ceafa, rochia și pantofii. Era o pereche de pantofi Giuseppe Zanotti, din piele roz pâl cu imprimeu piton, decupați în față, cu tocuri foarte înalte și platformă de
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
mă oprisem după serviciu și, tot alergând de la un raion la altul, constatasem spre final, că se întunecase de-a binelea. Dar în câteva minute ajungeam acasă, cu tot traficul vâscos, caracteristic orelor de vârf în București și devenisem subit nerăbdătoare să dau jos agrafele, care îmi strângeau părul într-un coc aproape de ceafa, rochia și pantofii. Era o pereche de pantofi Giuseppe Zanotti, din piele roz pâl cu imprimeu piton, decupați în față, cu tocuri foarte înalte și platformă de
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
este totul! Îmi place Luna când e așa mare și este atâta lumină... - Și mie îmi place, frumoaso, m-a întrerupt Ovidiu, mutându-și repede privirea de la lună la mine, de parcă îmi citise gândurile. - Vino, am zis, deschizând larg brațele, nerăbdătoare să-l îmbrățișez, sărutându-l și strângându-l la pieptul meu cu nesaț. După câteva minute, îi auzeam răsuflarea greoaie, caracteristică unui bărbat stârnit și, topită de dorință, i-am șoptit, privindu-l galeș și strângându-l cu repeziciune, de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
buchet de trandafiri albi, fredonând “It's my Life”, traversase în goană holul, oprindu-se în sufragerie în fața mea, unde, cu buchetul într-o mână și cu inelul în cealaltă, rostise: - Acum, vrei să fii soția mea?!întrebase în pripă, nerăbdător. - Da, Ovidiu, am răspuns, întărind afirmația cu un zâmbet dulce, acceptând bucuroasă să-mi pună pe deget inelul. Apoi l-am privit languros și l-am sărutat pătimaș, rămânând câteva secunde îmbrățișați, fiind mută de emoție, îmbătată de dragoste. Nu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
în parc, la circ, la cofetărie sau la film, îmbrățișându-mă îndelung, ținându-mă strâns la piept și plângând pe înfundate, probabil să nu-l văd eu. Pentru mine, era cel mai bun tata din lume, îl iubeam și așteptam nerăbdătoare vacanțele, când, împreună cu mătușa și Veronica, mergeam la el, la Predeal. În ultimii ani, ce-i drept, îl vedeam mai rar, însă vorbeam la telefon de câteva ori pe săptămână și îl vizitam la Predeal, o dată sau de două ori
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
de prisos. - De ce m-ați invitat în magazinul dumneavoastră, dacă nu doriți să vorbim? am întrebat deprimată și în egală măsură, nelămurită. - Erai timorată, am vrut să te protejez. - Credeți că aici, în beznă, sunt în siguranță? l-am întrerupt nerăbdătoare să aflu cât mai multe, căci teama îmi crescuse iarăși, auzindu-l vorbind de protecție. - Siguranța este un cuvânt plăcut pentru urechile pământenilor. În realitate ea nu există, dintre siguranță și neprevăzut aș alege ca motto pentru Univers, pe cel
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
mă oprisem după serviciu și, tot alergând de la un raion la altul, constatasem spre final, că se întunecase de-a binelea. Dar în câteva minute ajungeam acasă, cu tot traficul vâscos, caracteristic orelor de vârf în București și devenisem subit nerăbdătoare să dau jos agrafele, care îmi strângeau părul într-un coc aproape de ceafă, rochia și pantofii. Era o pereche de pantofi Giuseppe Zanotti, din piele roz pal cu imprimeu piton, decupați în față, cu tocuri foarte înalte și platformă de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
2222 din 30 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Capitolul 6 Când am mers prima dată în vizită cu Ovidiu la mătușa, a fost într-o duminică de mai, cu iz de tei, cu puțin înainte de ora prânzului. Se înțelege, eram nerăbdătoare să-l cunoască și dornică să-mi strig în gura mare fericirea, așa încât tot drumul mi-am simțit respirația oprindu-se în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputință de stăpânit. Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
care se desprindeau încetunel oamenii despre care se făcea vorbire, mișcându-se încotro îi trimetea rostul. Arar, ăl mare dintre copii împingea cu vătraiul lemnele, să ia locul tăciunilor. Toți, tata și cei trei băiețași aruncau între dânșii priviri lucioase, nerăbdători să fie tors basmul din furca minunată cu aduceri-aminte. ... De când era pe lume, Natalia trăise la poala păduricii, crescând deodată cu arborii tineri și lăstarii fragezi ai acesteia. Îi pria fetei adierea vântului împarfumată de arborii vecini, iar verdele acestora
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
presimte ce prospătură am pentru el. Bucuros de starea lui de spirit, mă codesc totuși: -Am una să-ți relatez... Avid, își sprijină bastonul de cantul ușii ca să ia loc pe unicul fotoliu rămas liber. Pe cel dinainte mă foiesc nerăbdător să-ncep: Alo? răspund zilele trecute unui apel pe telefonul fix. Să tot fi fost... două dimineața, că eu n-am modificat ceasurile din casă... Până să mă uit pe mobil să văd ora exactă... -Așa-i! Așa-i! Trece automat
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
mobil să văd ora exactă... -Așa-i! Așa-i! Trece automat, că telefonia mobilă nu stă, ea... sări să m-ajute Rică. -... a durat ceva, că mi-am căutat etu-ul cu clarvăzătorii, că nu-l găseam, că... -Spune-odată! mă ia ’mnealui nerăbdător în furci, curios nevoie mare să una, să alta... -Da’ stai, omule, ai ceva răbdare că nu-s Ilie Dobre, nu mă reped, îți detaliez... mă hazardez eu, recunoscut pentru calmul meu ardelenesc. Și când am văzut ora, am răsuflat
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
peste ochii redeveniți holbați. -Noaptea următoare îmi găsesc de lucru pe Facebook și, puțin mai-nainte de trei dimineața, mi-apelez deranjatul de câinele meu și-l anunț... -Ești formidabil! Dar ce aveai să-l anunți? adăugă minunat Rică, așteptând nerăbdător dezlegarea. -Alo? Domnul de vis-à-vis?! Am sunat să vă spun că eu n-am câine! Referință Bibliografică: UN TIP CALM / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2347, Anul VII, 04 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Angela
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
rămurica verde și plină de flori ofilite de culoarea soarelui. Susțineau că o aduseseră de peste mări și țări, ca să dovedească existența primăverii veșnice în țara de unde veneau. Murmure de neîncredere se ridicară din mulțimea pestriță, dar câteva voci iritate și nerăbdătoare cerură liniște pentru a permite călătoarelor înaripate de a-și susține teoria atât de îndrăzneață. - Am mai auzit astfel de povești, croncăni un corb de pe o creangă mai înaltă. Dar ele au adus și dovezi. Ați mai văzut prin părțile
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
țâfnos. - Cristian, ai auzit ce-a spus mama? se răsti Liviu. Ajunge cu atâta vorbăraie! Fă ce ți se spune, fiule! Ofensat peste măsură, băiatul se retrase bosumflat. Maria își privi soțul mustrător. - Lasă că îl împac eu! promise el nerăbdător. Spune-mi ce se întâmplă cu Lea? - Se întâmplă că e însărcinată! Asta se întâmplă! - Cuuuum!!! Asta ne mai lipsea! exclamă doctorul, luându-se cu mâinile de cap. De asta a încercat să se omoare? - Nu, stai, nu te mai
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
Ceva spre sfert de ceas, dar mă trezii mult revigorată, gata să mă pregătesc a onora invitația pentru Seneca-Anticafé, total eliberată de vreo umbră de invidie pentru omul ce-avea să fie celebrat acolo. -Alo! Geraldine! m-apelă un strop nerăbdătoare Aripina. Eram la faza-pieptănat, lucru neînsemnat. Deci, neofuscată, cum aș fi fost alt’dată, fusei prevenitoare: -Ce-i, buburuza mea? Sunteți bine? Gătite? Parfumate? Total înamorate de Seneca? Care-i problema? Nu-i cunoscusem silfidei ăsteia de Agripina elocința. Rugată de
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
veni cu precizarea: -De-aia nu le-ai suferit pe deplin! Prietenia lor te-au făcut geloasă. Nu mai ascultam vorbele mamei. Nicole avea dreptate, multă dreptate... De ce avea nevoie de o introducere la dezvăluirea ce-o așteptam?! De ce?! mai cugetai nerăbdătoare ... Când ridicai privirea, observai cum quinta se repartizase în cele două mașini și aștepta silențioasă semnul de plecare. Se-ntunecase, iar albul vehiculelor dădea lărgime curții, făcând-o luminiș sub bolta depărtată, înțesată cu stele... Aveam chef de visare, nu
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
inima lucrurilor dăruie încăperii o patină de ,,vino încoace” care mă cucerește imediat și mă invită la o seară tihnită, răsfoind pagini cu amintiri la gura sobei. După ce mă schimb ies din casă cu dorința de a merge la mama, nerăbdătoare să o îmbrățișez după lunga despărțire și să petrec seara cu ea. Mă așteaptă deja, căci am vorbit mai devreme. Țărâna bătrână a satului mi-a recunoscut pașii, care atât de rar i-au bătătorit ulița în ultimii ani și
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
și certa, cu atât mai bine! Nu le va mai rămâne decât să muncească, să muncească, să muncească, epuizându-și toată puterea, sacrificându-și sănătatea și familiile pentru <>. Va funcționa! Va funcționa!” Era un plan pe cinste! Demonii au plecat nerăbdători la îndatoririle lor, determinându-i pe creștinii de pretutindeni să devină mai ocupați, mai grăbiți, mai agitați, și să se „dezvinovățească” ascunzându-se după expresia „Sunt stresat!” Să aibă timp cât mai puțin pentru Dumnezeu și pentru familiile lor. Să
ŞEDINŢĂ ÎN IAD de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379261_a_380590]
-
de lână cu ciucur vopsite roșu, prinse între coarne și de coadă, cu vițelușul după ea, erau aduse aproape de locul unde se așeza masa, pe un loc curat, atunci măturat, chiar în oborul vitelor. Vițelul, scos din cotețul lui era nerăbdător să sugă, neuitând niciodată când avea țâța în gură să-și ridice codița, dezgolind locul unde mama lui, cu grijă îl lingea, treabă neînțeleasă atunci de mine. Stăpâna vacii aducea o cotovaică plină cu ouă adunate din cuibare și un
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
păpușă Și spre părinți se strâmbă a reproș. Ici colo se aude veselie, Cu fructe și cu dulciuri pantofiorii Sunt plini. În casă roșii-s obrăjorii Copiilor arzând de bucurie. Eu, în fotoliu, picotesc și visul Mi te arată stând nerăbdătoare, Ascunsă în balcon după o floare, Să vină mai degrab'-al meu trimisul. Te-a păcălit Moș Niculae ! În ghetuță Prin hol s-a furișat și-a pus pachetul, Cu ciocolată, rodii, iar buchetul De roze de la mine-i pe
MOŞ NICULAE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369204_a_370533]
-
le-ntreci! - Ah, m-am săturat de verde, intră altă frunză-n vorbă, vreau să fiu cum nu e alta și să am altă culoare și cum toată lumea știe că toamna dă startu’-n modă bănuiesc că orice frunză așteaptă nerăbdătoare. - Ba putem chiar să ne-ntrecem, zise și o frunză creață, cât de sus putem s-ajungem și apoi cât de departe de-l chemăm pe vântul toamnei într-o zi, de dimineață, și-l lăsăm să ne ridice și
FRUNZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374168_a_375497]
-
știință sau fără știință, le-a săvârșit? Îi pare rău că putea să facă mai multe fapte bune și nu le-a făcut? Au trecut iar câteva zile până când ne-am văzut din nou. - Ori de câte ori vin la dumneata, mă așteaptă nerăbdător de parcă tot mai speră, ca un om rătăcit în pustiu, să găsească drumul. - Acum sunt și eu la fel de nerăbdător ca și el, dacă vrei. - Mi-a decalarat nici mai mult, nici mai puțin, că dacă ar mai trăi o dată, s-
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]