4,631 matches
-
văzându-și pomeții Înalți, părul de un blond auriu, ochii de un albastru cețos și urechile alea perfecte ale ei! Urechea era o parte a corpului atât de demnă de Încredere. Oricât de mult te-ai fi Îngrășat, urechile rămâneau neschimbate, Întotdeauna fidele. Din nefericire, lucrul ăsta nu se-ntâmpla și cu restul. Forma trupului lui Rose era departe de a fi fidelă. Trupul ei era atât de schimbător, Încât nu-l putea Încadra În nici unul din tipurile În care Healthy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu magistratul investigator, îl asigură Zamiotov plecându-și privirea și zâmbind afectat. ă I-ai luat declarația, cum ți-am cerut? întrebă Profiri, studiind-o pe femeie cu o privire detașată și observând că nivelul și claritatea tânguierilor acesteia erau neschimbate. Deși nu făcea parte din categoria oamenilor care se tem să confrunte o femeie în lacrimi și care se dau în lături de la greutățile vieții, Porfiri se simțea stânjenit de zbuciumul femeii, considerându-l artificial. Mai mult, avea impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că ar putea avea informații referitoare la dispariția prietenului dumitale. ă Nu vă pot ajuta. Tot ce pot să fac este să vă dau această fotografie. ă Dar pe Virginski? Studentul Pavel Pavelovici Virginski? Îl cunoașteți? Fața Prințului Bikov rămasese neschimbată. ă Numele lui Rataziaiev a fost găsit pe un document cu referire la Virginski. ă Nu am auzit niciodată de Virginski. ă Mulțumesc pentru asta. Porfiri flutură fotografia distrat. Ne va fi de folos, sunt sigur, mai spuse acesta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fi putut alege templierii din Provins, mai dedați să comande căpitănii de oști decât să citească romane ale Mesei Rotunde? Păi, Tomarul, castelul Cavalerilor lui Crist, un loc În care supraviețuitorii ordinului se bucurau de o deplină libertate, de garanții neschimbate, și În care erau În contact cu agenții celui de-al doilea grup! Am părăsit Tomarul și Portugalia cu mintea În flăcări. Abia acum luam În serios mesajul ce ne fusese arătat de Ardenti. Templierii, constituiți acum În ordin secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o mulțime de lucruri pe care trebuie să le discutăm și nici unul dintre ele nu este important. De fapt, nimic semnificativ nu s-a Întîmplat de cînd ai plecat. Așa-i place lui Wakefield. Casa ar trebui să fie imuabilă, neschimbată. Petreacă-se lucruri mari În altă parte, nu În orașul meu iubitor de distracție. Zamyatin are un apartament În care Wakefield nu a fost niciodată, dar știe că se află Într-una din acele clădiri de lîngă autostradă, la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era de-a dreptul dezgustător. Avea fața ca de maimuță, iar cât despre maniere... Mai degrabă găseai un pește într-un copac decât să-i afli lui vreo asemănare cu Napoleon în înfățișare sau comportament. Dacă lumea ar fi rămas neschimbată din timpurile lui Napoleon încoace, atunci descendentul lui de azi s-ar numi Contele Gaston de Bonaparte. Tomoe încerca să și-l imagineze la Palatul Versailles, cu candelabrele lui sclipitoare, sărutând reverențios mâinile nobilelor doamne elegant îmbrăcate și valsând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
toate cimitirele ne abat privirile către inimi - dusele. Neclintite-s morile, gândul, sarcofagele, frunza și catargele. Ard în lume orele. [1938] * ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul, dup-atîți Prieri și toamne neschimbat ca Tine, Doamne. Aur scutură alunul. Fluier zice. Cade fumul. Greierii părinților mulcom cântă, mulcom mor. Cu aroma-i ca veninul amintește-mi-se-arinul. Mult mă mustră frunza-ngustă. Vântul lacrima mi-o gustă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Neclintite-s morile, gândul, sarcofagele, frunza și catargele. Ard în lume orele. [1938] * ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul, dup-atîți Prieri și toamne neschimbat ca Tine, Doamne. Aur scutură alunul. Fluier zice. Cade fumul. Greierii părinților mulcom cântă, mulcom mor. Cu aroma-i ca veninul amintește-mi-se-arinul. Mult mă mustră frunza-ngustă. Vântul lacrima mi-o gustă. [1942] AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
atmosfera va fi alta, că nu va mai fi nicicînd la fel de relaxată, cu mine drept a cincea roată la căruță cînd ies la o cină În oraș, prefăcîndu-ne că Gregory nu a vorbit cu Dan și că prietenia noastră este neschimbată. La asta nu mă gîndisem. La felul În care se schimbă relațiile de prietenie cînd un cuplu se desparte. Sigur că auzisem lucruri despre asta, auzisem diverse femei divorțate (și acrite, Îmi ziceam eu) spunînd că aflaseră Într-adevăr ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de la începutul timpurilor, devenit carne și făcându-se om în pântecele Mariei, am răspuns. Din el a făcut Dumnezeu făptura cea mai strălucită și mai puternică între toate câte au fost, sunt și vor fi. Doar Dumnezeu este principiul unic, neschimbat și generat, în vreme ce toate celelalte se schimbă, în trup și în duh; și omul Iisus s-a schimbat, a urmat poruncile Tatălui și îi este supus. Noi, așadar, afirmăm că Iisus nu este Dumnezeu, ci fiul Său. De aceea Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Două zile mai târziu domeniul și-a recăpătat liniștea de dinainte. Dar nu și inima mea. Prea multe lucruri păreau pe neașteptate să se lege deodată de Oderzo: sarea, donatiștii, solul exarhului cu escorta înarmată. Dacă la Cividale situația era neschimbată, în regat momentul era unul al confuziei. Ideal pentru orice conspirație. Regina Teodolinda stătea tot mai puțin la Pavia. Prefera să stea la Monza, înconjurată de episcopi și de preoți care o băteau la cap să-i silească pe longobarzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rotari. Am simțit obișnuitul gol în stomac. După ce i-am sărutat mâinile, am tăcut și m-am retras. Dar imediat după aceea am fost nevoit să-mi învinovățesc fantezia de prea multă exaltare. Afecțiunea și interesul ei față de mine păreau neschimbate, iar cu Rotari se purta ca o mamă. I-a dat un pachet cu daruri pentru Gaila, pe care a numit-o „dulcea și frumoasa de ea“, și pentru Rodoald. În fine, ne-a dezvăluit motivul invitației sale. Dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai stau pe gânduri, am încercat cu toată furia să mă arunc asupra lui. Mai iute ca mine, un soldat mi-a blocat brațul. Andras s-a ridicat și a venit spre mine, arătându-se în sfârșit, în lumina lămpilor. Neschimbat atât în privința palorii, cât și a hainelor. - Stiliano, drumurile noastre se încrucișează adesea, mi-a spus. - Așa cum adesea călcăm pe urmele Adversarului, i-am întors-o eu plin de mânie. - Ei hai, prietene, te stimez prea mult ca să iau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
joia se Întoarce târziu, curva -, traversând În fugă holul (speriată, dar de cine?) și apoi reapărând pentru o clipă În geamul bucătăriei, slabă, gâfâind de oboseală și cu părul prins anapoda, cu un fluture de plastic, nu tocmai elegantă - dar neschimbată, Emma. Se aprinsese lumina În dormitor. În toți acei ani, Antonio intrase acolo doar de trei ori: o cutie supraîncărcată cu mobilier lipsit de gust, ca și stăpâna casei. O toaletă cu oglinda plină de sticluțe cu parfum rânced - cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și nădejdea, căci toate lucrurile pe care voia să le facă duceau inevitabil la drame pe care nu și le dorea. Într-o zi de aprilie, s-a întors în Calea Victoriei, tocmai când Vencica primise scrisoarea de la Achile. Textul era neschimbat, ceea însemna că nu știe nimic despre revenirea lui Zogru. Vencica nu primea niciodată scrisorile acasă, ci afla de ele de la soțul ei, ofițer de Securitate care chiar această misiune o avea, să sorteze din scrisorile particulare pe cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Mă urc pe razele soarelui Și tind spre perfecțiune. O singură dorință mai am, Vreau să ating cerul. Copilărie Copilăria este ca un stol de păsări, Ce zboară spre infinit. Timpul necruțător nu stă în loc, El trece. Dar sufletul meu, neschimbat Va rămâne. Chiar dacă în Copacul Tinereții, A mai crescut o frunză. Copil am fost, Copil sunt, Copil voi rămâne, Indiferent de timp. Incertitudini Prea multe promisiuni, Prea multe gânduri, Înșirate pe hârtie, O întrebare mă doboară, Se vor împlini ele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tânăr brunet, cu ochii de-un albastru-verzui precum marea, cu părul creț de parcă niște șerpi s-ar încolăci pe capul lui, îmbrăcat în costum de aviator. Se oprește în dreptul unei case bătrânești. Deschide ușa și scârțâitul acesteia i se pare neschimbat. Înaintează cu emoție oprindu-se în camera unde, pe un perete, se află multe diplome. O lacrimă se prelinge pe obraz. Bieții lui părinți, câte sacrificii trebuie să fi făcut pentru ca el să-și termine studiile! Tată! strigă Ionel. Omul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și am încercat să îi dau un mic avânt, suflând încet pentru a-și regăsi libertatea. Două aripioare subțiri rubinii s-au desfăcut în zbor și iată că gărgărița s-a pierdut în zarea trandafirie. Stăteam și priveam mirificul tărâm neschimbat de la ultima întâlnire, iar acum puteam înțelege adevărata frumusețe. Știu că zborul fluturilor din floare în floare înseamnă grație, iar simfoniile și sunetele de fluier ale păsărilor înseamnă fericire și armonie. Cunosc mirosul ierburilor, al frunzelor arse de soare, dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a ridicat repede ochii de la fusul cu care torcea și prefăcându-se indiferentă, a zis: - Du-te, Den-ne, vezi ce vrea străinul. M-am dus fără să stau pe gânduri. Ochii îi erau mai triști, dar în rest era neschimbat. Am stat un moment în fața lui, până când Benia și-a întins mâna dreaptă spre mine. Fără nici o ezitare, mi-am pus mâna stângă în a lui. Mi-am întins mâna dreaptă și el mi-a luat-o cu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar mă consideram norocoasă, pentru că nu eram nici neputincioasă, nici cu mințile duse. Aveam destulă putere să mă ocup de casă și de Benia. El rămăsese la fel de puternic și de sigur, cu ochii la fel de limpezi, cu aceeași dragoste neclintită și neschimbată ca soarele pentru munca lui și pentru mine. Ultimii mei ani au fost buni. Kiya a mai avut doi copii, încă un băiat și o fată, care i-au umplut inima și casa soțului meu. Am primit sute de sărutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
veți putea contempla marea ca pe un ecran uriaș.” Puse deoparte prospectul, promițându-și să-l studieze mai atent. Să se plimbe pe puntea superioară, să contemple marea din spatele unui geam uriaș, să rătăcească mai multe săptămâni sub un cer neschimbat... de ce nu? Între timp, Europa occidentală n-avea decât să se năruie sub bombe. Ei vor debarca, proaspeți și bronzați, pe un continent nou. Dar până atunci trebuia să trăiască, și o putea face Într-un mod plăcut, inteligent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se triplase, ultimii agricultori Își vânduseră fermele. Acum aveau o sală de sport, o sală polivalentă, două piscine. Ceva probleme de delincvență, dar nu mai mult decât În alte părți. Îndreptându-se spre cimitir, trecând pe lângă casele vechi și canalele neschimbate, Michel simți totuși acel sentiment tulbure și trist pe care Îl avem Întotdeauna când revenim În locurile copilăriei. Traversând vechiul drum de strajă, se pomeni În fața morii. Banca pe care Îi plăcea să stea cu Annabelle după ore era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
își vedea de bocănelile și pârâiturile lui, și de la toate astea a început să mă doară capul. - Ai luat bere și pentru mine? Ce drăguț. Vocea, singurul lucru din ea pe care mi-l aminteam perfect. Am ridicat privirea. Era neschimbată. Se machiase intens cu nuanțe de violet sau poate albastru, nu-mi dădeam seama în lumina chioară, și mâna îi cotrobăia prin poșetă după pachetul de țigări. I le-am întins pe ale mele. - Ce, te-ai apucat serios de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
excepție În negru: rochie, pantofi, șosete, chiar și o basma pentru momentele când ieșea din casă. Deși devenea tot mai voinică pe an ce trecea, fața Îi era tot mai ridată de suferința provocată de viața fiului ei, negrul rămânea neschimbat: avea să-l poarte până În mormânt, poate și dincolo. — Buon giorno, signora Concetta, zise Brunetti, zâmbind și oferindu-și mâna. Îi privi fața, Îi citi expresia așa cum ar citi un copil paginile repede Întoarse ale unei cărți cu benzi desenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
clăti o dată, Îl umplu cu apă și apoi se Întinse jos după un recipient de sticlă plin cu cafea. Cu mișcări devenite ritmice de-a lungul deceniilor de repetiție, umplu vasul, aprinse aragazul și așeză vasul deasupra flăcării. Încăperea era neschimbată de când fusese acolo ultima dată. Flori galbene de plastic stăteau În fața statuii de ipsos a Fecioarei Maria; mileuri ovale, dreptunghiulare și rotunde acopereau toate suprafețele; peste ele stăteau șiruri de fotografii de familie, În toate apărând Peppino: Peppino Îmbrăcat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]