9,277 matches
-
sigur, bine-nțeles că așa trebuie să fie, aa, nu, aa, nu, nu se pune frișcă în cafea, în nici un caz nu după carne, ha, ha, ha, auzi ce-a vrut Anne, Alex...? Dar n-ai decât să turui la nesfârșit, bla-bla-bla, tăicuțul meu drag, uite că după douăzeci și cinci de ani mi-a venit în minte o întrebare (nu că aș avea vreo dovadă, cât de mică, nu că până-n clipa asta mi l-aș fi imaginat vreodată pe taică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cum e șarlota evreiască? Sau fiindcă n-ai mai putut să-ți continui viața fără să-ți faci o spovedanie evreiască? Fără să-i înfățișezi nevesti-tii păcatul săvârșit, pentru ca ea să te poată acuza, ocărî, umili, pedepsi și însângera la nesfârșit, să te lecuiască de poftele tale interzise! Da, chiar așa, un desperado tipic evreu, taică-meu ăsta! Recunosc perfect acest sindromul ăsta. Haide, vino, neamule, oricare-ai fi, dă-mă-n vileag și condamnă-mă - am comis cel mai cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu pot să nu mă gândesc la el și la plimbările noastre. Și nu-i puțin lucru ce-ți zic, dacă ne gândim că au trecut aproape treizeci de ani de-atunci. Și ți-am povestit, apropo de mama, discuțiile nesfârșite cu care ne treceam timpul în anii în care nici nu ajunsesem la vârsta la care să mă pot duce singur la școală? Cred că în cei cinci ani în care am stat doar unul cu celălalt cât era ziulica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lacrimi ei bine, mă-ntreabă el de fiecare dată când mă-ntâlnesc cu el, ai în schemă vreo fată serioasă, musiu? Iartă-mă că-mi permit să te-ntreb, nu sunt decât taică-tău, cum, însă, n-o să trăiesc la nesfârșit, iar tu, în caz că ai uitat cumva, ești purtătorul numelui nostru de familie, mă-ntreb dacă n-o să mă faci, poate, și pe mine părtaș la secretul ăsta. Așa, ce rușine, ce rușine că Alex P. e singurul din toată clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu ți se pare ciudat? Și totuși - încearcă să-nțelegi lumea dacă poți - îi place ca în timp ce-o înșurubez să-mi vâr degetul arătător, să mi-l cuibăresc în anusul ei! E o chestie atât de misterioasă! Fascinația nesfârșită a acestor crăpături și orificii! Știi, pur și simplu nu mă pot abține! Și nici nu mă pot lega de vreuna. Am câte o legătură care ține un an, un an și jumătate, luni și luni de zile de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care-și bagă botul în sticla de suc a tuturor celorlalți și care are boala să-i tragă pe toți de puță! Asta mi-ar lipsi, cu o mamă ca a mea! S-ar pune pe dat din meliță la nesfârșit. — Alex, ce-ascunzi sub talpă? — Nimic. — Alex, te rog, am auzit clar cum a căzut ceva. Ce ți-a căzut din pantaloni, ce-ascunzi sub talpă? Din pantalonii tăi de ocazie! Nimic! Pantoful! Dă-mi pace! — Tinere, ce-ncerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ignorantule! Mă, inimă congelată! De ce crezi că ești înlănțuit de-un closet? O să-ți spun eu de ce: pentru că asta meriți! Așa că n-ai să-ți decât iei strumeleagu’ la labă în vecii vecilor! Freacă-ți drăgălașa aia de gămălie la nesfârșit! Dă-i înainte, Șefule, bagă mare, și-așa singurul lucru la care ai ținut cu adevărat toată viața e puțulica ta puturoasă! Sosesc tras la smoching în timp ce ea e încă sub duș. Ușa a fost lăsată descuiată, pare-se anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care să nu mă fi întrebat „De ce o mai lungesc cu persoana asta - cu femeia asta abrutizată! Cu această creatură vulgară, chinuită, scârbită de sine, năucă, pierdută, fără identitate“ - și așa mai departe. Lista era inepuizabilă, o tot reluam la nesfârșit. Și de câte ori îmi aduceam aminte de ușurința cu care o pescuisem de pe stradă (marele triumf sexual al vieții mele!), ei bine, mă apucam să bodogănesc dezgustat. Cum naiba sunt în stare să continuu la nesfârșit cu o femeie a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
inepuizabilă, o tot reluam la nesfârșit. Și de câte ori îmi aduceam aminte de ușurința cu care o pescuisem de pe stradă (marele triumf sexual al vieții mele!), ei bine, mă apucam să bodogănesc dezgustat. Cum naiba sunt în stare să continuu la nesfârșit cu o femeie a cărei rațiune, judecată și comportament nu-mi pot inspira respect? Care zilnic detonează în sinea mea explozii de dezaprobare, care îmi provoacă oră de oră răbufniri de mustrări și ocări! Plus predicile! Oho, ce mare dascăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
iau asta ca pe-o insultă sau ca pe-o binecuvântare) sau fiindcă n-a aflat încă nimic? Să-i spun eu, atunci, înainte de-a apuca să urcăm în mașină? Da, trebuie să-i spun! N-o să mint la nesfârșit! „Ăă, e o plăcere să mă aflu aici, în Davenport, domnule și doamnă Campbell, eu, care-s evreu și-așa mai departe.“ Probabil că nu sună destul de convingător. „Ăă, ca prieten al lui Kay, domnule și doamnă Campbell, și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o dată, totul se repetă, mă trezesc din nou înfipt în trecutul îndepărtat, în ce-a fost și nu va mai fi niciodată! Ușa se trântește - a plecat - mântuirea mea! sora mea! - iar eu rămân scâncind pe podea, cu AMINTIRILE MELE! Nesfârșită-i copilăria mea! Și n-o mai slăbesc deloc - sau nu mă slăbește ea pe mine! Care din două? Îmi amintesc de ridichi - cele îngrijite de mine cu atâta dragoste în grădinița mea din timpul războiului. În petecul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Legitimație!“. Ultimele vagoane de clasa a treia Îi treceau prin față cu viteză crescândă. Dumnezeule, se gândi ea, mă las de băut. Se apucă de bara ultimului vagon, În timp ce un hamal strigă și alergă spre ea. Timp de zece secunde nesfârșite, cu durerea fulgerând-o prin braț În sus, se gândi că va fi smulsă de pe platformă și se va pomeni trasă sub roțile vagonului de serviciu. Scara Înaltă o descurajă. Nu voi reuși. Încă un moment și umărul ei va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
m-ar fi urmat. Au uitat de dumneavoastră. Cinci ani Înseamnă o groază de timp. Tinerii erau copii atunci când ați plecat. Cinci ani, se gândi ea, văzându-i cum cad inevitabil peste ea prin zilele care urmau, ca o ploaie nesfârșită Într-o iarnă umedă. Văzu cu ochii minții fața lui Janet Pardoe Îngrijorată de apariția primului rid, a primul fir de păr cărunt, sau pielea netedă și Întinsă după liftingul facial și părul vopsit Într-o culoare Închisă, albindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
controlul. Dr. Czinner a aflat despre revoltă și despre eșecul acesteia când expresul cu care călătorea a ajuns În Würzburg și a luat imediat hotărârea să coboare la Viena. Era dărâmat și n-a putut decât să-i murmure la nesfârșit corespondentului nostru: „Dacă ar mai fi așteptat...“ Convingerea lui era că dacă ar fi fost prezent În Belgrad, Întreaga clasă muncitoare din oraș ar fi sprijinit revolta. În engleza lui cu accent, i-a relatat corespondentului nostru uluitoarea poveste a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la ea! Milton avea, desigur, perfectă dreptate. Am traversat camera și am deschis glasvandurile, care dau În trei Încântătoare balconașe ornamentale. De acolo, tot ce se vede sunt vârfurile decolorate de soare ale copacilor din Washington Square, iar deasupra lor - nesfârșitul cer albastru. M-am gândit Însă că totuși se ajunsese prea departe. Mi-am reamintit că nu voiam un decorator. —Milton, nu cred că-mi permit să te angajez, i-am spus, convinsă că asta Îi va domoli elanul. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pe vremea când eram celibatară, Crăciunul devenise de la an la an tot mai Întunecat, dar acum, această perioadă era minunată. Anul ăsta, blocarea traficului din oraș din cauza aprinderii beculețelor pomului de Crăciun din Rockefeller Center mi s-a părut Încântătoare, nesfârșitele cântecele cu „jingle-bell-jingle-bell-jingle-bell-PUBLIC ȚINTĂ“ din reclamele TV m-au umplut de atmosfera sărbătorilor, iar perspectiva de a putea urmări emisiunea Barbarei Walters pe tema Top 10 al celor mai fascinante personalități mi-a provocat un sentiment de căldură interioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
urmărește zice: — Poate reușiți să curățați mediul înconjurător și să transformați lumea într-un paradis. O săgeată scrijelită pe o măsuță de ceai indică o direcție, deci eu o iau în cealaltă. Și vocea zice: Poate reușiți să produceți la nesfârșit energie nepoluantă. Poate reușiți să călătoriți în timp ca să preîntâmpinați tragediile. Ca să învățați. Ca să cunoașteți tot felul de oameni. Poate reușiți să le oferiți oamenilor vieți împlinite și fericite. Poate că nu e suficient să șchiopătați printr-un apartament zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-au căzut din picioare. Ochii ei acoperiți de șuvițele încâlcite, ochii ei reflectând luminile bâlciului, țipetele din depărtare ca un ecou nesfârșit al țipetelor ei. Arată ca o făptură de groază. O vrăjitoare rea. O iasmă. Sucită. Nu mai e fiica mea. Acum este o ființă pe care s-ar putea să n-o înțeleg niciodată. O străină. Și zice printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vrăjitoare. Nu e chiar cum te învață la psihiatru, dar funcționează. Nu va mai trece mult până când lumea va fi a lor, a Monei și a lui Stridie. Stăpânul puterii e altul acum. Eu și Helen o să ne jucăm la nesfârșit de-a v-ați ascunselea. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Cristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca un Dumnezeu pasiv și răbdător, ci ca un copoi tenace și agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă unii pe alții, ori să mai priceapă ce li se răspunde. Aceeași întrebare se repetă la nesfîrșit: cînd plecăm? Dispecerii de peron și șoferii încearcă din răsputeri să facă față asalturilor, de cele mai multe ori strîngînd din umeri, arătînd cu privirea spre viscolul ce se repede în furie pe sub streașina clădirii. Cele cîteva curse, trase la peron, stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce ești! i-a strigat Doamna Ana, lovindu-i obrazul cu dosul palmei. Dacă nu ne respectăm noi înșine, cum vrei să ne respecte ei ?! a întins ea mîna spre direcția în care era centrul Bucureștiului. Nu putem ignora la nesfîrșit cine sîntem! Crezi, cumva, că numai pentru ce ai tu în pantaloni te-am lăsat să urci aici, la masarda blocului Yanis, locul cel mai înalt din tot Bucureștiului?! i-a strigat ca un ultimatum, apoi, hotărîtă, a murmurat amenințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un oarecare sentiment..., nu să treci nepăsătoare pe lîngă el, flancată de procuror și de milițian... Dacă aș fi un fanatic, i-aș spune de ce a murit nevastă-sa iar el te-ar ucide acum. Vom asista la un șir nesfîrșit de atrocități. Ce zici? Întrebarea cinică a lui Mihai e primită de Maria cu același surîs ironic, devenit batjocoritor: Probabil bunul-simț mă obligă să te suport și să nu te dau afară. De ce ții atît de mult la petrecerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl vrea în continuare peste ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat, ca o mîngîiere nesfîrșită. Ușor-ușor, trezite din amorțeală, palmele Mariei fac și ele aceleași gesturi, iar obrazul ei se îndeasă tot mai des în pieptul bărbatului, inspirînd cu putere mirosul corpului încins, ud de transpirație. Doar într-un tîrziu, corpul Mariei face un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
izvorul termal Longsheng, stânca Ludi, Muntele Xiangbi și altele. Munții Changbai Munții Changbai se află în provincia Jilin din nord-estul Chinei, la granița dintre China și R.P.D.Coreea. Aici își au izvoarele fluviile Tumen, Yalu și Songhua. Acoperiți de păduri nesfârșite și cu o faună bogată, munții Changbai au fost incluși de ONU, în 1980, pe Lista Zonelor de Protecție Biosferică Mondială și clasificați în țară ca zonă peisagistică de stat, categoria AAAAA. Changbai sunt cei mai cunoscuți munți din nord-estul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
crearea unui mic paradis al lumii naturale. Grădinile chinezești pun accentul pe frumusețea naturii și pe sentimentele pe care le vor trăi vizitatorii, pe armonia perfectă dintre om și natură. O grădină este ca o poezie, plină de un farmec nesfârșit, o grădină este ca o lume fără margini. Grădinile din Suzhou, oraș din sudul Chinei, au fost înscrise în 1997 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Acestea au o istorie de peste 2000 de ani, păstrându-se astăzi doar 10-20, majoritatea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]