3,439 matches
-
asta este cu adevărat diferit. ― Copilul dinăuntru? întreabă Ben, ușor confuz, pentru că n-are nici cea mai mică idee despre ce tot vorbește ea. ― Absolut, răspunde ea, dând din nou din nou. Copilul din mine. Acel copil singur, speriat și nesigur care trăiește în fiecare dintre noi. ― A, da, spune Ben, cu tipica rezervă britanică. Clar. Și cum ai ajuns să-ți găsești tu... ă... copilul din tine? ― Am luat niște lecții de renaștere, a fost minunat, spune ea cu seriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Chilia 75. În 1817, la puțin timp de la fondarea Sfintei Alianțe și încheierea congresului de pace de la Viena (1814-1815), Rusia revendică o parte a deltei Dunării până la brațul Sulina, sub pretext că brațul Chilia își schimbă uneori cursul făcând granița nesigură. Deși inițial Poarta s-a opus unei noi cedări teritoriale, în cele din urmă, prin prevederile Convenției de la Akkerman din 1826, a acceptat noua graniță pe brațul Sulina 76. Războiul ruso-turc din 1828-1829 a produs în Dobrogea importante pagube materiale
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ea a-nceput deja să se prindă“, se gândi. — De ce te bagi dacă habar n-ai despre ce vorbim? Își Întrebă Macomber soția. — Tare viteaz te-ai mai făcut tu, așa, dintr-o dată, tare viteaz, Îi spuse ea disprețuitoare și nesigură. Îi era tare frică de ceva. Macomber râse din inimă, foarte firesc. — Chiar că m-am făcut, spuse el. Chiar da. — Da’ nu-i cam târziu? Întrebă Margot cu amărăciune. Asta pentru că timp de mulți ani ea făcuse tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-i ștergea. Își ținea corpul Încordat ca să nu izbucnească În plâns. În ciuda incompetenței ei evidente, prietenilor mei le părea rău la gândul că-și va pierde slujba. Era un lucru groaznic. Se uitară unul la altul cu coada ochiului, nesiguri ce să spună. Înainte ca ei să se decidă, domnișoara Rong inspiră o dată lung și tremurător ca să-și vină puțin În fire, Își luă servieta de plastic și coborî din autocar. Prietenii mei săriră toți. Ce Încurcătură, zise Moff. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
psihologia comportamentală. S-a dus cuminte spre marginea apei, privind În gol și Încercând să-și dea seama unde erau Marlena și ceilalți. Ceața de pe lac se ridicase de mult, dar el tot nu vedea nimic, ci doar un viitor nesigur. 12tc "12" Supraviețuitorii lui Darwintc " Supraviețuitorii lui Darwin" S ingurul lucru cert În momente de mare nesiguranță este că oamenii se vor comporta fie cu multă tărie, fie cu multă slăbiciune, și prea puțin Între cele două. O știu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fel. Primul amor, gândi Marlena. Era și tristă, și bucuroasă că Esmé găsise pe cineva care să o entuziasmeze, un băiat care să o facă să viseze la viitor, să-i dea voință să răzbească, acum când viețile le erau nesigure. Malaria Îi speriase tare. Măcar În tabăra asta aveau un adăpost, apă curată și așa-zisa mâncare. Gazdele lor erau binevoitoare și Încercau din răsputeri să Îi facă să se simtă confortabil, punându-le la dispoziție cele mai ferite locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la intrarea mea în Aum, eram tot în Ministerul Tehnologiei și Științelor, iar șeful meu, Murai Hideo, mi-a ordonat să strîng date seismologice, însă eram sigur că nu mă voi putea concentra asupra muncii mele ținând cont de direcția nesigură în care se îndrepta Aum și de confuzia generală. Nu prevedeam ce avea să se întâmple cu Aum de acum încolo. Acesta a fost motivul pentru care l-am întrebat pe Murai: Se pare că există o parte întunecată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure ale mărilor. Mai mulți vaporeni din marina militară intrară zgomotoși și ocupară, într-un colț al cârciumii, două mese unite între ele. Șliboviță, cârciumar! strigă unul dintre ei. Multă... -... și repede, că ne pleacă vasul, adaugă altul. în câteva minute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se repetau întocmai. Irina îmi suporta firea. Nici una din speranțele sau din deziluziile mele n-aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om întreg, și transformarea aceasta aducea cu sine o stare nesigură, entuziasm, planuri, petreceri și apoi șovăială, neîncredere, disperare. Prezumțios peste măsură, fiecare insucces mă istovea. Era pe timpul când începea să mă tulbure înțelesul morții, la care nu mă gândisem până atunci decât cu ușurință, și mă deprindeam cu greu cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
multe aventuri galante în care totdeauna jucase rol de prim amorez, chiar dacă succesul nu fusese întotdeauna deplin. Mai povestea el uneori amintiri sentimentale, pe cât îl mai ajuta memoria, și mărturisirile roze ieșind din gura fără dinți, pe limba groasă și nesigură în mișcări, erau tragicomice. Odată, de pildă, trebuia să se însoare. S-a dus la țară ca să serbeze nunta cu căruța plină de bomboane și găteli, și și-a găsit mireasa, însă la brațul altui mire (pe atunci nu erau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de la nimeni, au complotat cu toții împotriva mea. Sentimentul care mă chinuie, oricare mi-ar fi judecata: teama de a fi a altuia prin-tr-o hotărâre în care intră nu numai un sacrificiu, dar și grija de a-și aranja o viață nesigură și mai ales, față de mine, cumplită uitare. Voi povesti o scenă dintre noi caracteristică și din care s-ar putea vedea că multiplele interpretări ce dau tăcerii ei actuale nu sunt numai jocuri ale unei imaginații bolnave. Se mutase în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
priveliști asupra vieții, fără să spuie o vorbă), cât din a afla atmosfera în care au trăit, emoțiile ce au putut să străbată prin vorbele lor, gesturile ce au putut să întovărășească unele conversații. Analiză subtilă, migăloasă, și mai ales nesigură, căci sunt totdeauna nesigure constatările ce le faci asupra unei chestiuni ce te interesează prin toți nervii, în timp ce în alte ocazii, la o analiză literară, de pildă, pentru care pui cea mai mare sârguință și dorință de adevăr, tot ajungi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să spuie o vorbă), cât din a afla atmosfera în care au trăit, emoțiile ce au putut să străbată prin vorbele lor, gesturile ce au putut să întovărășească unele conversații. Analiză subtilă, migăloasă, și mai ales nesigură, căci sunt totdeauna nesigure constatările ce le faci asupra unei chestiuni ce te interesează prin toți nervii, în timp ce în alte ocazii, la o analiză literară, de pildă, pentru care pui cea mai mare sârguință și dorință de adevăr, tot ajungi la anumite convingeri. Într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întrevezi câteva repere ale înțelegerii. Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc. Nici nu ai cum să afli un refugiu, o altă cale, cel puțin în primă instanță. Mintea se vede atunci profund contrariată și nesigură de sine, probabil mai nesigură ca oricând. De aceea, merită să vedem când anume, în lumea cuvântului sau a vieții, ceva apare lipsit de sens. Sau când anume dejucarea sensului și transgresarea sferei sale conduc în zona celor absurde. În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc. Nici nu ai cum să afli un refugiu, o altă cale, cel puțin în primă instanță. Mintea se vede atunci profund contrariată și nesigură de sine, probabil mai nesigură ca oricând. De aceea, merită să vedem când anume, în lumea cuvântului sau a vieții, ceva apare lipsit de sens. Sau când anume dejucarea sensului și transgresarea sferei sale conduc în zona celor absurde. În definitiv, sub ce motive le
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cui imagine este. De altfel, nu întotdeauna o imagine este imagine a ceva anume. Privind ca în oglindă cele lipsite de sens înțelegi mai bine relativitatea care le este proprie. Le poți recunoaște atunci într-o altă lumină, aparent mai nesigură sau mai estompată. Și devine sesizabil ceea ce în primă instanță nu se vede, de pildă caracterul lor echivoc, o anume dedublare pe care o suferă. În unele cazuri, sesizabilă devine latura lor simbolică, ireală. Sau acel element straniu sub care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
logos și limită, natură, pathos etc. (cf. Metafizica, V). Fiecare dintre ele se spune în mai multe sensuri. Lucrurile se complică mai ales atunci când ținem să vedem cu exactitate care sunt asemenea sensuri. Intrăm deodată într-un teritoriu vast și nesigur, ne pierdem în jocul unor supoziții de tot felul. Iar în spațiul acestora nu mai afli liniște, căci în prealabil te întâmpină multiplele accepțiuni ale sensului însuși. Calea deschisă de unele accepțiuni e de-a dreptul amețitoare. Sub un anume
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vechi reprezentări. Afli doar că „s-a spus“ ceva și vezi cum cele rostite configurează ele însele o realitate mai densă decât oricare alta. Distincția de mai sus - între ceva de primă instanță și altceva de secundă instanță - este oricând nesigură. Presupune a distinge între două atitudini, una ce ar putea fi numită naturală și o alta elaborată, fapt deloc simplu. Să dau un exemplu în această privință. A comite cu ingenuitate un paradox (spunând, cum se întâmplă uneori, că omul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atenție ambiguitatea a ceea ce „se spune“? Când cele relatate se referă la ceva lipsit de sens, eventual absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și retrasă. În unele situații, ajunge de-a dreptul diafană, enigmatică. Astfel, se spune despre Diogene, excentricul filozof din Sinope, că își scandaliza contemporanii cu gesturile sale neobișnuit de libere. Printre altele, . Cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu sclavia, așa că, după Simonides, «numai Zeul are acest privilegiu», iar omului nu i se cade să umble după o știință ce e mai presus de puterile lui“ (982 b - 983 a). Deși nu o poate deține și o face nesigură de ea însăși, mintea omenească este fascinată de o asemenea viziune (theoría). Nu i este dată ca atare, însă va căuta să vorbească despre ea și despre cele divine. Mintea resimte dintru început o stare de nedumerire sau perplexitate (aporía
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
el se ivesc numeroase griji și spaime ( plurimae curae metusque)“ (II, 72). Visul și celelalte vedenii apar ca un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a unor astfel de apariții îi atrage pe oameni și îi încântă, chiar dacă le aduce destule griji. O face cu atât mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
id="88">Ibidem, p. 321.</ref> Ceea ce înseamnă că sentimentul absurdului are legătură, în unele cazuri, cu percepția a ceva complet străin. În locul unor posibile motivații vezi doar ceva haotic, o lume a cărei logică pare absentă sau aberantă. Deși nesigură, distincția între cele cu sens și cele lipsite de sens ne apare adesea destul de sigură. Se întâmplă aceasta mai ales când orgoliul noii priviri ne face prea încrezători în propriile idei. Voi da un exemplu în această privință, poate nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
întrevezi câteva repere ale înțelegerii. Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc. Nici nu ai cum să afli un refugiu, o altă cale, cel puțin în primă instanță. Mintea se vede atunci profund contrariată și nesigură de sine, probabil mai nesigură ca oricând. De aceea, merită să vedem când anume, în lumea cuvântului sau a vieții, ceva apare lipsit de sens. Sau când anume dejucarea sensului și transgresarea sferei sale conduc în zona celor absurde. În
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Nu mai poți regăsi mai nimic din seninătatea și demersul ei firesc. Nici nu ai cum să afli un refugiu, o altă cale, cel puțin în primă instanță. Mintea se vede atunci profund contrariată și nesigură de sine, probabil mai nesigură ca oricând. De aceea, merită să vedem când anume, în lumea cuvântului sau a vieții, ceva apare lipsit de sens. Sau când anume dejucarea sensului și transgresarea sferei sale conduc în zona celor absurde. În definitiv, sub ce motive le
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cui imagine este. De altfel, nu întotdeauna o imagine este imagine a ceva anume. Privind ca în oglindă cele lipsite de sens înțelegi mai bine relativitatea care le este proprie. Le poți recunoaște atunci într-o altă lumină, aparent mai nesigură sau mai estompată. Și devine sesizabil ceea ce în primă instanță nu se vede, de pildă caracterul lor echivoc, o anume dedublare pe care o suferă. În unele cazuri, sesizabilă devine latura lor simbolică, ireală. Sau acel element straniu sub care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]