1,485 matches
-
să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd, atitudinea. Acum trei ore era vorbăreț, amabil și plictisitor. Acum tace. Singurul lucru bun care mi se întâmplă de trei ore. Nu mă mai obosește cu conversația lui. Am timp să privesc, nestingherit, cum crește întârzierea dumitale, ca a trenurilor iarna. Și de ce? Pentru că ocupi o funcție? Dacă eram „cineva” m-ai fi lăsat să aștept? Nu cred. Dar, iată că în loc să mă revolte, acest fapt mă liniștește. Nefiind altceva decât o funcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cuprins de mirare și teamă. Acești străini cu pielea trupului roșie aveau arme cumplite și aveau bice usturătoare. Unde aveau să-i ducă pe toți? Sau voiau să-i ucidă? Și cine putea fi Străinul cu pielea neagră care umbla nestingherit printre ei? De ce n-avea arme? Nimeni în tot țarcul nu putea să înțeleagă dacă soldatul cu pielea roșie îl apără pe omul cu pielea neagră căruia i se spunea Auta sau îl păzește să nu fugă. Treptat, Auta izbuti
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că seamănă cu Tefnaht. Știa că Tefnaht avea un fiu și o fiică. Să fi fost chiar fiul lui Tefnaht, sau numai i se părea? Preotul nu-l vedea, căci nu se uita în sus, așa că Iahuben îl putea urmări nestingherit. Preotul se uita la robii negri care încrustau florile de argint. Când scaunul său purtat de robii galbeni fu aproape de poartă, soldatul țăcăni cu lancea în lespedea de sub el. Robii lăsară lucrul și îngenuncheară, lipindu-și frunțile de genunchi. Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
artei. 2 Henry nu-i spuse lui Du Maurier nimic despre Constance Fenimore Woolson, În anii din urmă, În viața sa, cea mai apropiată de ceea ce, În limbaj vulgar, era considerată a fi „o prietenă“. Despre Minny Temple putea vorbi nestingherit, pentru că era În siguranță, dispărută, dar, cât timp erau În viață, lui Henry Îi plăcea să Își țină prietenii În compartimente sigilate, uneori câte unul, alteori În grup, pentru ca informațiile referitoare la el să nu treacă de la unul la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
orașului, pe care i-l oferi, În timp ce ea rămânea pe loc, la Villa Castellani de alături, până la Anul Nou. Vila aparținea unor prieteni comuni, familia Boott, care se mutaseră la Florența pe timpul iernii, astfel Încât Henry și Fenimore se putură bucura nestingheriți unul de compania celuilalt. Părea natural să cineze Împreună la aceeași masă, Într-unul sau altul din apartamente. După cum sperase Henry, ea acoperi cu laude bine cumpănite Prințesa, netezindu-i orgoliul scriitoricesc cam șifonat. Vremea era blândă și priveliștile minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe spre cer. Seninul cer sincer se înveselește de bucuria întregii feerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe spre cer. Seninul cer sincer se înveselește de bucuria întregii feerii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aceia care se apropiau cu bombe tocite, crăpate sau demodate, de Scaunul Pontifical. - ...Intuiești, probabil, că protecția pontificală desfășurată de Robin a avut un teribil caracter neconformist... Metoda sa era de a le permite cât mai multor atentatori să tragă nestingheriți asupra urmașului Apostolului Petru, pentru ca apoi el, Robin, să-i aresteze ca din oală. Sfântul Părinte Secund a aflat, a zâmbit și s-a supus. Apogeul originalității de gardă de corp al lui Floyd a fost atins în momentul în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
391 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De pe cer, marile puteri, aplecîndu-se, își strângeau sateliții, aidoma unei babușce ce-și înghesuia seara găinile în coteț. Sau, cel puțin, uneori, în mintea ta de Sinistrat așa ți se năzărea. Puteai zbura nestingherit de unde până unde pofteai, fără a te mai expune riscului ca umerii obrajilor să se întîlnească, pe nepusă masă, cu răceala bulbucăturii de sticlă a unui termometru flotabil ori prezența să-ți fie semnalată pe harta izobară, înjghebată de zelul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împreună cu care se dinamitase el o dată într-o crîșmă: "Am lăsat puțin lebăr în viața ta". 24 000 de metri mai jos, la sol, în perimetrul pitoresc și imprecis delimitat al cartierului Oltenița, zburda, de asemenea, de capul ei, nestingherită, o neprețuită coală de hârtie, ce, la decolare, se prelinsese parcă dintre cutele cămășoiului Sinistratului, fără a fi băgată de nimeni în seamă, chiar cu puțin înainte ca liceeanul să se fi dedicat fâlfâirilor sale stratosferice. Colțișorul de hârtie era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
orice pentru el. Virgil Jones rosti încet: — Vultur-în-Zbor e cel care face asta pentru mine. — Toți! izbucni Iocasta. Plecați cu toții! Lăsați-mă iarăși cu Casa mea. Elfrida Gribb, în dantelă albă, cu fața acoperită de un văl pe care urca nestingherită o muscă, stătea lângă fereastră, cu sculpturile în dreapta ei, muntele în spate, Vultur-în-Zbor în stânga și dezastrul uitându-se direct la ea. — N-o să pleci, spuse ea. Nu poți. Nu după tot ce am făcut. Te iubesc, Vultur-în-Zbor. Locul meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scrisori pe care străinul i le strecoară în cutia poștală. Replicile sunt scurte, dar dialogul extrem de dinamic: -Unde ești? -În mintea ta. -Cum ai intrat? -Tu mi-ai deschis și m-ai lăsat să intru. Mi-ai permis să circul nestingherit. -De ce faci astă? -Pentru că ai nevoie de o schimbare pe care altfel nu o vei face. -E vorba doar de mine? -Nu. Și de mine. -Te joci... -Da, cu mintea ta, dar îți vreau inima. Tiranică, expresivă, este
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce nu vine Ana mai repede? Nu vreau să mai stau singură aici!” Se urcă înapoi în pat și se ghemui strângând genunchii la piept, lăsând lacrimile să curgă nestingherite pe cearceaful înflorat. Atât de multe curseseră de-a lungul timpului din ochii aceia că nu înțelegea cum de nu secase izvorul din care tot izvorau. Ce reprezentau acum aceste lacrimi? Durere, dor, singurătate, deznădejde, iubire...? Îi era frig, un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
purta doliu. Aceea era culoarea care o atrăgea de fiecare dată când își cumpăra un obiect de îmbrăcăminte. Poate că în acele momente, în subconștient, mintea ei făcea corelația cu moartea sufletului. Cum poate muri sufletul în timp ce trupul se mișcă nestingherit prin lume? Sufletul moare când nu mai este hrănit cu iubire, visuri, dorințe, speranțe. Se stinge în întunericul neputinței, a lipsei afecțiunii. Devine rece, insensibil și e ca și cum ar fi murit. Și ea își închisese sufletul în această închisoare-mormânt ani
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
hoinărind pe cine știe unde. Nimic nu-i oferea nici cel mai mic indiciu că cineva ar spiona-o. „- Unde ești? - În mintea ta. - Cum ai intrat? - Tu mi-ai deschis și m-ai lăsat să intru. Mi-ai permis să circul nestingherit. - De ce faci asta? - Pentru că ai nevoie de o schimbare pe care altfel nu o vei face. - E vorba doar de mine? - Nu. Și de mine. - Te joci... - Da, cu mintea ta, dar îți vreau inima. - Vii și pleci când ai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume. O lume străină mie, o lume care nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă, În forma-i binecunoscută. Ca și masivul șifonier, patul e o piesă veche, primită de la părinți. Bâjbâi după bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici am nevoie de artileria
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sânge și transpirație, am Început să mă târăsc spre bucătărie. Sticla mea de vodkă era acolo și era imperios necesar să ajung la ea. Piciorul rănit dădea semne de amorțeală. Simțeam ceva călduț și umed În locul acela, de unde sângele izvora nestingherit. Am Încercat să-mi leg rana, să opresc cumva sângerarea, dar fără șansă. În timp ce traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ei. Să ne călăuzească Cel-de-Sus pașii departe de căile piezișe! Mult mai primejdioși sunt tâlharii care mișună în asemenea hanuri. Ucigași, briganzi, contrabandiști, proxeneți, purtători ai tuturor viciilor se simt aici în siguranță, ca pe un tărâm din afara regatului, organizând nestingheriți negoțul cu vin, fumatul de cânepă și prostituția, înhăitându-se unii cu alții pentru a-și săvârși nelegiuirile. Multă vreme m-am întrebat pentru ce poliția din Fès, atât de promptă în a sancționa lăcomia unui comerciant și foamea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
BMW-ul îl izbi mai tare ca niciodată. Fu suficient ca să propulseze roțile din dreapta ale mașinii lui Kishon peste margine. Încercă disperat să se redreseze pe carosabil, dar simțea deja diferența: mașina nu mai avea nici o aderență, roțile învârtindu-se nestingherite în aer. Îi simți ușurimea, când aceasta plonjă aproape grațios timp de cinci, șase sau șapte secunde, înainte să lovească primul pâlc de stânci. Impactul îi strivi coloana și aproape că-i desprinse capul de pe umeri. Când, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
băut? Apă? — Nu. Nu pot sta prea mult. Avem foarte puțin timp. Shapira se întoarse de la chiuvetă, unde umpluse un pahar și se uită la invitatul lui. —OK, ce e? Ochii lui Ra’anan se îndreptară spre dormitor. — Putem vorbi nestingheriți aici? —Bineînțeles! Asta e casa mea. Ra’anan făcu din nou semn din cap în direcția dormitorului. —Soția ta? șopti el. Shapira se îndreptă spre ușa care despărțea bucătăria de hol și de dormitoare și o închise. — Mulțumit acum? —Akiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poșetei. Câteva feliuțe ajung până ne aranjăm. Cam asta-i totul, dragul meu. Lăsă obloanele și trase perdelele chicotind. ― Cineva și-ar putea închipui că ne pregătim de culcare. Și acum, Mirciulică, să profităm de ultimul prilej de a discuta nestingheriți. Nu-ți cer decât un singur lucru! Să fii în-țe-le-gă-tor. În rest, lasă totul pe seama mea. Oare te-am dezamăgit vreodată? Ai să iei un mic somnifer ca să poți dormi. Jumătate de diazepam cred că e suficient. Frânse pastila, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să răsturnăm statul socialist și instituțiile sale pentru a-l înlocui cu un stat „bun”, de drept, așa ca în țările civilizate din Occident. Prin aceeași mișcare, statul „paternalist” trebuia să devină un stat „minimal”, lăsînd Piața să-și desfășoare nestingherită mecanismele sale de reglare, așa cum ne învăța noua doctrină dominantă. Doar că acest stat minimal a devenit curînd un stat minimalist, un soi de deus otiosus, retras în palatele sale rivale și fără a se mai preocupa prea mult de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la moarte nevinovat a fost atât de mare, suferința lui atât de concretă și de fizică, încât mama și papa au renunțat să mai crească animale. Și Jacques, și eu ne bucurăm când rămânem de capul nostru. Așa că am cântat nestingheriți până ne-a apucat foamea. De mult nu l-am mai văzut pe Jacques mâncând cu atâta poftă. Am observat că bucuria e cel mai bun medicament, asta chiar și papa acceptă. Și probabil că și atât de supăratul domn
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]