4,922 matches
-
Întregul, surprinde centrul acela din care izvorăște limfa, suflul, rădăcina oricărei cauze... Ar trebui să fiu extenuat de Împăcare. De la fereastra biroului unchiului Carlo privesc colina și ciobul acela de lună care răsare. Cocoașa largă a muntelui Bricco, spinările mai netede ale colinelor Îndepărtate deapănă povestea unor lente și somnoroase mișcări subterane ale pământului-mamă, care, tot Întinzându-se și stratificându-se, parcă face și desface planuri azurii În fulgerarea posomorâtă a o sută de vulcani. Nici urmă de diriguire profundă dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pieței. — Dar, crede-mă, arta este investiția supremă. — Prefer acțiunile la companiile tehnologice, Îl necăjește ea. Și e timpul să plecăm. Maggie privește Înapoi spre pat. E numai un pic șifonat. Wakefield doarme făcut colac pe o parte, lasă cearceafurile netede. Îi place să fie invizibil. Clubul privat al Companiei se numește „Finlanda“ și nu este deloc ce se așteaptă Wakefield să fie. De dinafară, Însă, seamănă cu defuncta fabrică de anvelope care a fost, Înconjurat de cîmpuri Înzăpezite. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ajutor, Îmbrăcată În șort și Într-o brasieră albă. Își Înfășoară brațul pe după al lui și trage. Undița se Încovoaie; ceva din apă se luptă pe viață și pe moarte. Wakefield vede la capătul celălalt al undiței pielea albă și netedă și branhiile unui mic rechin. Centimetru cu centimetru, cei doi trag creatura spre balcon. PÎntecul bărbatului se strivește de balustrada balconului ca un balon păros, gata să explodeze. Nevasta geme, cele patru mîini ale lor stau Încleștate pe undiță, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sînt apreciate de Ovid S. Crohmălniceanu ca niște „date memorabile în istoria teatrului idiș european” (op. cit., p. 134). O notă din Integral nr. 2 semnalează contrastul dintre calitatea regiei și „platitudinea” textului: „Pe șesul melodramei lui Ossip Dimov, cenușiu și neted, regisorul Bulov a regizat o pictură de Marc Chagall. A abuzat de culoare ca să înfrăgezească un text nul. Regia - contînd numai pe suprafețe - a imprimat spectacolului un ritm unitar de pictură murală. Ca în vis, figurile desprinse de pe zid s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fusese o stațiune prosperă, dar după promulgarea legii anti-prostituție, a decăzut foarte mult. După masa de prânz Takamori și Tomoe au luat un taxi și au pornit spre munte. După ce-au ieșit din oraș, au urcat pe un drum neted, asfaltat. În gardurile vii ce îmrejmuiau căsuțele de-a lungul drumului și la poarta școlii se zăreau flori mari. Stațiunea din vârful muntelui era ca toate stațiunile din întreaga Japonie. De ambele părți ale drumului se întindeau magazine la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vieți, în fiecare zi din nou s-o cuceresc. ULISE De pe liman pe golfuri privirea ți-o rotește. E liniște ca-n ziua când mă-ntorsei hoțește și ți-am golit de oaspeți viața, pragul, tinda. Ia seama Penelope ce netedă-i oglinda. Se-ntinde marea clară pe-un prund de oseminte. Nu-i nimenea cu proră s-o șteargă, s-o frământe. Doar șerpii taie apa spre-un țărm ghicit în zare, trecând peste adâncuri ca semne de-ntrebare. Catargul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
din fața caselor pe lîngă care trecem. În cele din urmă, ajungem la Rue des Oiseaux și intrăm pe un drum plin de praf și gropi, care pare a nu duce nicăieri. La capătul de sus, cărarea lasă loc unei porțiuni netede de pietriș, după care, printre niște stîlpi de piatră, pătrundem Într-un garaj acoperit cu plante agățătoare. Ne dăm jos și grăbim pe vechea cărare către casă. Împingem o ușă grea din stejar și găsim un bilet pe preșul din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ridicat. Statura ei era regală, gesturile - așijderea. Mi-am întors privirea la timp, cât să nu fiu surprins de către romanul Pietro că trăgeam cu ochiul. - Stai jos, Sirianule. Pietro era mai bătrân decât părea, probabil fiindcă, rotofei fiind, avea pielea netedă și fără riduri. Am aluat loc pe jilțul din fața lui. După ce și-a trecut mâinile peste față a oboseală, frecându-se la ochi, a spus: - Vezi, prietene, regele Agilulf, înainte de a-și da sufletul, m-a pus să jur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și au ridicat ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de țăruș și nici de curea. Sub drugul orizontal era o gaură încă goală. Au înfipt în ea un par neted, înalt de cinci coți și lat de patru degete, foarte ascuțit la vârf. L-au fixat în pământ bine de tot, întărindu-l și cu ceva pietre. Pe Romilde au legat-o de mâini cu frânghii pe care le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
închipuiam, cred să fi avut cam cincizeci de ani sau chiar mai puțin. Peste tunica albă purta un stihar maroniu-deschis și un patrafir alb; pe cap n-avea nimic, nici coroana și nici altceva. Craniul îi era complet ras, fața netedă, nasul mic teșit și maxilarul pătrat de o paloare care scotea în relief doi ochi rotunzi și negri. Am îngenuncheat ca să-i sărut picioarele, și el mi-a spus, cu glas șoptit și răgușit: - La fel ar fi făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar și pască, făcută din mai multe soiuri de făină, brânză proaspătă și ouă, împodobită pe deasupra cu mei și miere de pădure. Pe urmă, Zogru s-a dus la horă și a bătut cu opincile cele noi pământul albit și neted din fața bisericii. Era tot satul adunat acolo: fetele îmbrăcate toate cu haine noi, cu trupușoarele strânse în brâuri și cu fotele roșii, bătute cu fir galben, alunecând drepte, în față și în spate, peste cămașa albă, până la glezne; și băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vrea să-l elimine din viața sa și, cu toate acestea, îi e greu să se suporte astfel, pândindu-l pe un individ arogant și atât de mulțumit de sine. Iar Andrei Ionescu chiar este mulțumit. Îi place fața lui netedă, își iubește părul negru, răsucit după urechi în șuvițe lucioase, chiar și dinții rari i se par interesanți și, în general, este încântat de atitudinea lui de tânăr subțirel și politicos. Dar Andrei Ionescu se iubește mai ales pentru că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
platan. Ghighina s-a strecurat înăuntru, tocmai când Zogru ajunsese lângă ea. Spre surprinderea lui, poarta s-a închis chiar când să treacă pragul. Iar ceea ce i s-a întâmplat atunci a fost cu totul imprevizibil. Zogru a atins lemnul neted, iar acesta l-a sorbit dintr-o singură suflare. S-a trezit prins de poarta uriașă, făcut afiș, lipit de lemnul care îi sugea puterile și viața. Își simțea corpul ca și când ar mai fi fost corpul lui Pampu, înțepat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
așteptare și călătorie: În fața celor doi eroi este un fluviu vijelios. Ei vor să treacă, dar nu au nici un mijloc. În jurul lor e pustiu, nu se vede nici o casă, nici un copac și nici măcar iarbă. Este doar pământ arid, bătut și neted ca o gresie. Unul dintre cei doi se aruncă în apa fluviului, care îl rostogolește cu viteză, ducându-l departe. Omul vede orașele de pe mal, se luptă cu un șarpe de apă, este atacat de un crocodil și, în scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
anilor ’90. Zogru a intrat vâjâind artistic în jugulara lui și când se pregătea să caute CD-ul pe care îl adusese Giulia, în birou a intrat un bărbat tânăr, tuns corect, parfumat și cu un costum gri mătăsos și neted ca o foaie nouă de staniol: - Bună ziua, domnule Ionescu. Sunt Josh Mollner. Bărbatul vorbea cu greutate românește, iar din creierul lui Victor Ionescu, Zogru a aflat repede că i-l trimisese senatorul Petrică Staicu: Nu e nimic serios, vorbește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ton liniștitor și atoateiertător, așa cum fac mamele cu copiii arțăgoși. Avea motive să spere. Luna nouă a venit în timp ce eu stăteam în propriul meu întuneric și nici o picătură de sânge nu a pătat așternuturile de sub mine. Pântecul mi se făcuse neted și sânii îmi ardeau, iar respirația îmi mirosea a orz. După câteva zile, somnul nu mi-a mai fost așa febril. Am mâncat supa pe care mi-o aducea Re-nefer și i-am strâns degetele în semn de mulțumire. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dormea lângă mine, îl țineam și mă jucam cu el și-i învățam pe dinafară fiecare stare și trăsătură. Timp de trei luni am locuit în camera lui Re-nefer. Fiul meu creșea cu fiecare oră și se făcea gras și neted, cel mai frumos copil din lume. Îngrijită bine de Meryt, m-am vindecat și eu repede și după-amiaza, când era foarte cald, Re-nefer avea grijă de el, ca eu să-mi pot face baie. Zilele treceau fără formă, fără muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
io dacă ăsta nu-i Csákány! La care și Feri a început să dea din cap, a smuls fotografia din mâna lui Traian, e chiar Csákány, a spus, ia uită-te cât era de tânăr, ia uită-te ce față netedă avea, dacă n-aș vedea, n-aș crede, apoi a tăcut, s-a uitat la mine, ca să vezi, deci tu ești băiatul lui Csákány, a spus, a dat mâna cu mine, iar când i-am strâns-o, cu cealaltă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sub fotografie, cu litere chirilice, îi era trecut numele, n-am știut să-l citesc, nici n-am vrut de altfel, ci m-am uitat la fața lui, la gura, nasul și ochii lui, la trăsăturile feței și la tenul neted și curat, cu toate că zâmbea, i se putea citi pe față o anume dârzenie, gura-i era arcuită în sus, și atunci, așa cum mă rugase, am încercat să-mi imaginez cum ar trebui să arate această față acum, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zile de zadarnice scufundări. Nici urmă de trupul lui Ryan. În mod tainic, Marie se simți ușurată cînd Îl auzi pe Lucas declarînd că era inutil să mai continue căutările. Scotoci mașinal În buzunar și dădu peste obiectul rotund și neted pe care Ryan i-l strecurase În palmă chiar Înainte de a sări. Îl scoase și contemplă medalionul: pe aurul neted era gravat un soare, identic cu acela care Împodobea ultimul mehir, singurul care nu picurase sînge. Marie se gîndi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Lucas declarînd că era inutil să mai continue căutările. Scotoci mașinal În buzunar și dădu peste obiectul rotund și neted pe care Ryan i-l strecurase În palmă chiar Înainte de a sări. Îl scoase și contemplă medalionul: pe aurul neted era gravat un soare, identic cu acela care Împodobea ultimul mehir, singurul care nu picurase sînge. Marie se gîndi că ultimul gest al lui Ryan fusese de a-i transmite acea bijuterie care Îi revenea În mod tradițional primului născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
neavând ceva mai bun de făcut, se conectă pe site-ul de la Ann Arbor, unde găsi o comunicare despre Îmbătrânire. Alicia Marcia-Coelho pusese În evidență pierderea de secvențe codante de ADN cu ocazia diviziunii repetate a fibroblastelor provenite din mușchii netezi; dar nici asta nu era cu adevărat o surpriză. O cunoștea pe această Alicia: chiar ea Îl dezvirginase, În urmă cu zece ani, după o masă cu multă băutură, la un congres de genetică din Baltimore. Era atât de beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ghemuit pe banchetă. Ezită două-trei secunde, apoi se apropie. El Își ridică privirea. — Ce surpriză..., spuse ea Încetișor; apoi se așeză În fața lui pe bancheta din imitație de piele. Annabelle nu se schimbase aproape deloc. Chipul Îi rămânea incredibil de neted și de pur, părul de un blond luminos; părea de necrezut că are patruzeci de ani, nu-i dădeai mai mult de douăzeci și șapte, douăzeci și opt. Era la Crécy din motive asemănătoare cu ale lui. — Tata a murit acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
litere. Puțin câte puțin, aceste litere căpătară consistență, formând pe zid un basorelief mișcător, Însuflețit de o pulsație grețoasă. Mai Întâi apărea cuvântul „PACE”, apoi cuvântul „RĂZBOI”; apoi din nou cuvântul „PACE”. Apoi fenomenul Încetă brusc; suprafața peretelui deveni iarăși netedă. Aerul se lichefie, străbătut de un val; soarele era enorm și galben. Văzu locul În care se forma rădăcina timpului. Această rădăcină Își trimitea prelungirile În univers, vrejuri noduroase În apropierea centrului, cleioase și reci la extremități. Aceste vrejuri Înlănțuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
elanurile lirice, cum dovedește acest pasaj citat adesea: „Tăcerea eternă a spațiilor infinite nu există, căci În realitate nu există nici tăcere, nici spațiu, nici vid. Lumea pe care o cunoaștem, lumea pe care o creăm, lumea umană este rotundă, netedă, omogenă și caldă ca un sân de femeie.” În orice caz, Hubczejak a știut să impună unui public tot mai numeros ideea că omenirea, În stadiul În care ajunsese, putea și trebuia să controleze ansamblul evoluției lumii - și, În special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]