6,179 matches
-
atît de împătimit de aventuri! În vîrstă de 59 de ani, Hollande și-a spus în sinea sa: „acum ori niciodată!” De fapt, primele întrebări ale sale cînd a ajuns la Palatul Elysée au fost: „Cum pot pleca de aici nevăzut”? „Mai pot folosi motocicleta”? Divorțat de Ségolène Royal, mama celor patru copii ai săi, cu o relație neofocializată cu Valérie Trierweiler de 48 de ani, mamă a trei copii dintr-o altă căsnicie - , președintele care promitea că va împlini toate
Frezele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi „preafericitul” Hollande [Corola-blog/BlogPost/92993_a_94285]
-
turiști români care vizitează Grecia anual, cele ale familiilor mixte și reprezentanților și descendenților grecilor care au trăit sau studiat în țara noastră. Nu am încă evaluări conturate, dar percep această diversitate ca pe un mozaic al firelor văzute și nevăzute care ne leagă și care dau trăinicie raporturilor româno-elene. Luând în considerare multitudinea, diversitatea și dificultatea serviciilor și problemelor expuse de cetățenii români reprezentanților secției consulare misiunea unui consul la Atena nu este deloc ușoară. Care sunt problemele cele mai
Consulul României la Atena, Lucia Fătu: „Alături de cetăţeanul roman, construim imaginea externă a ţării…” [Corola-blog/BlogPost/93365_a_94657]
-
doză de îndrăzneală de a răzbi în belicoasele zbateri pe tăramul social, o enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri din înfruntări nedrepte, taria de a înghiți amarul unor limite, sau ale unor bariere nevăzute. Sunt cunoscute nenumarate situații când jurnaliștii s-au jertfit pe altarul datoriei. Jurnalismul se realizează numai cu pasiune. La Eminescu, jurnalismul a fost atins de genialitate ca și creațiile poetice. In încheiere, alăturându-mă celor ce au inițiat acest demers
CUVÂNT PENTRU SUSŢINEREA INIŢIATIVEI LEGISLATIVE PRIVIND JURNALISMUL DREPT CREAŢIE [Corola-blog/BlogPost/93403_a_94695]
-
să se umple de toată plinătatea lui Dumnezeu (Cf.3, 18-19).” Afirmațiile Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa făcute în alte împrejurări, se potrivesc foarte bine și aici, căci, „dacă ai îndoieli asupra mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrășmașului văzut și nevăzut prin puterea credinței și a rugăciunii, dacă te îndoiești de iubirea lui Iisus Hristos și de eficiența pocăinței” acest volum, acest document duhovnicesc, te va convinge, deoarece protagonistul lucrării acesteia și toți eroii închisorilor comuniste și politice în general, au
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
oprească gândul rău de la început, acesta pătrunde în mintea lui și-i argumentează că nu este chiar atât de rău. Dacă omul acceptă și acest stadiu, gândul devine poftă și-i hrănește mintea, imaginația și simțurile. Până aici fiind războiul nevăzut” - iată școala Filocaliei și a Spiritualității Răsăritene autentice, pe care acești cultivatori ai Duhului și stăruitori într-ale Rugăciunii și Ascezei au învățat-o acolo unde te așteptai probabil cel mai puțin, adică în temnițele „cruciadei roșii”!... Altfel spus, deprinderea
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
cultivatori ai Duhului și stăruitori într-ale Rugăciunii și Ascezei au învățat-o acolo unde te așteptai probabil cel mai puțin, adică în temnițele „cruciadei roșii”!... Altfel spus, deprinderea persoanei în lupta duhovnicească, parcurgând toate treptele ascezei creștine, în cadrul războiului nevăzut și văzut în care au fost angrenați acești slujitori ai lui Iisus Hristos și iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiză ce „nu putea fi făcută de către acești tineri decât numai prin prezența Duhului Sfânt, Care i-a asistat
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
anilor, din maldărul de manuscrise mai vechi și mai noi, am strâns, când și când, poeziile care în acele clipe îmi plăceau cel mai mult, și am făcut cărți pe care le-am publicat de-a lungul anilor, astfel: -OGLINDA NEVĂZUTĂ, volum de poezii semnat Marian Haiducu- Ed.Destine - 1992 . Este, de fapt, volumul depus, în manuscris, la o cunoscută editură, în anul1971 și retras, 3 ani, mai târziu, după ce fusese cuprins în două planuri editoriale succesive, dar fără finalitatea tipăririi
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
romantice, iar în mileniul trecut i-am împrumutat, pur și simplu, renumele și am devenit, cu un pseudonim după care plâng și azi, Marian Haiducu, nume cu care, de altfel, am semnat ani la rând, inclusiv, cartea de poezii „Oglinda nevăzută”. După pierderea cvasi-întregii averi de către părinții mei, prin așa numita cooperativizare, în 1961 (terenuri, vite, toate atelajele agricole ș.a.), a trebuit ca toată adolescența să mi-o petrec în nevoi cu adevărat mari, întreținându-mă în școală cu ajutorul micii indemnizații
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
la Sucevița cele mai mici dimensiuni din întreaga pictură moldovenească a acestei a doua faze. Dimensiunile mici au înlesnit însă exprimarea în pictura Suceviței, interioară și exterioară, a unui număr impresionant de scene cu „tâlc” legate între ele „prin fire nevăzute ... cel mai complex program iconografic din întreaga ortodoxie medievală”, spune Sorin Ullea. Este concluzia la care a ajuns însă numai după aplicarea timp de câteva decenii a aceleiași metode de studiere exhaustivă și asupra monumentelor bizantine cât și ale școlilor
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
modesta biserică bizantină din satul Kritza (insula Creta). O preocupare deosebită a lui Sorin Ullea a fost modul de construire al spațiului interior, uimitoarea descoperire a marelui istoric de artă austriac Alois Riegel, publicată în 1901: „o entitate abstractă și nevăzută care este baza și punctul de plecare al oricărei arhitecturi, pereții fiind doar cochilia, învelișul acestui spațiu”, talentul constructorului fiind însă cel care determină calitatea spațiului interior religios sau laic: bine sau prost realizat. Cercetarea comparativă în 1965 a acestui
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
mițoase, când Valentin auzise ridicându-se în văzduh un țipăt subțire și prelung, cum din gâtlej de bărbat nu-și închipuia că poate ieși: Auieuiâuăuă... măăă!... Și țipătul acela rămăsese înșurubat în aer, dăinuind ca un ecou al unor munți nevăzuți în urechile celor din jur. Așa își vor fi înștiințat ei pe vremuri fârtații, se gândise Valentin, anunțându-i de năvala hoardelor migratoare. Și numaidecât, în câteva clipe doar, se ițiseră unul după altul, ca din pământ, tovarășii ortacului aflat
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... Citește mai mult Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate,prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă,cu spatele încornorat parcă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor.Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre,cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure?Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre,sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut,crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... XXII. COLIND DE PRIMĂVARĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Ca un cocor astenic și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului destin eu am trăit prin netimpuri hărțuit de destin, ca-ntr-un cavou închis, surpat într-o tăcere stranie; prin inima mea au trecut cohorte de himere, buze nevăzute m-au sărutat, poate ale iubitei sau ale morții, încă mai respir, încă mai iubesc lumina lunii, ferindu-mi tristețile stranii de gunoaiele fetide ale acestui secol; însingurat, răstignit cu brațele spre stele, am ridicat mrejele de pe vise și mi-
DESTIN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383329_a_384658]
-
șarlatan; drept dovadă, Astrologul le vestește numai de bine, chiar dacă e mereu beat. Azi e treaz. Preocupat. Înserarea coboară repede; noaptea. Nici una, în ultima vreme, nu a fost mai plină de stele. Astrologul vorbește celor strânși în Piață despre planete nevăzute, comete și meteoriți; despre constelații ce nu se vor arăta muritorilor decât peste miliarde de ani, fiindcă acestea de-abia s-au născut, în urma unui cataclism stârnit de forțe necunoscute, undeva spre centrul Galaxiei; de acolo, ceva îi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pot manevra întreaga Stațiune. Îi voi scrie CRONICA așa cum vreau eu. Așa cum merită locul. Oamenii. Castelanul nici nu l-a băgat în seamă pe Magistrat. A vorbit cu acesta prin Intendent. Altul; cel de dinainte - al nu știu câtelea! -, aproape nevăzut ani de-a rândul, a plecat în zori. Se petrece ceva care îmi scapă. Iese din scenariu. Nici Magistratul nu pricepe totul; și nici nu poate să forțeze prea mult lucrurile: Domeniul nu intră în perimetrul Stațiunii. Și-apoi, ascendenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
știința producerii și a folosirii pietrei filozofale. În afara transformării metalelor vulgare în aur, aceasta mai asigură și o viață nesfârșită, deplasarea instantanee în orice mediu și invizibilitatea posesorului, la dorință. Fulgerarea adversarului. Castelanul nici nu a părăsit Domeniul; din donjon, nevăzut, urmărește totul. Așa stau lucrurile, dar oamenii cred că el vine în Stațiune pe ascuns, mai ales noaptea. La Cazinou, lumina s-a stins, din senin, de câteva ori, iar Caravella, dacă nu cumva s-a țicnit de tot, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul și-n preajma Domeniului, văzute și nevăzute. FILOZOFUL. Dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii. Vox populi... ROMANCIERUL. A ieșit ca naiba, dar e bine. De câte ori se vor strica lucrurile, am să le arăt tuturor pisica! Nici nu va fi nevoie. Le voi aminti doar; despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
geologi din Capitală, chemate de către Magistrat, precum și roiuri de gură-cască, stau cât e ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma un lac. De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea vor zări în unda limpede case aproape intacte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
două cupe. Turnă apa Într-una dintre ele până când se revărsă, făcând pe jos o baltă. De acolo, pârâiașul prinse să curgă peste pavajul din cărămizi, urmându-le neregularitățile și infiltrându-se Într-o crăpătură din pardoseală, unde se făcu nevăzut. — Coboară. Coboară cu necesitate, zise cu voce tare. I se păru că, În fața lui, o umbră Încuviința din cap. Afară, ceva curmă tăcerea deplină a nopții. Niște pași greoi, din ce În ce mai aproape, Însoțiți de un zgomot metalic. Ca și când cineva ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
peste frunte, ștergându-și sudoarea, iar apoi se lăsă pe genunchi, pentru a-și reveni. Avu nevoie de cel puțin un minut Înainte să simtă că Își recăpăta puterile. Migrena dispăruse. Se Întoarse către salvatorul său, Însă tânărul se făcuse nevăzut. Atunci se apropie cu grijă de marginea gropii, Încercând să aprecieze cât era de adâncă. Probabil că În locul acela fusese o criptă. Ori biserica fusese clădită peste o construcție precedentă, o mare vilă romană, cu bazinele ei pentru păstrarea apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
noua centură de ziduri? — Da, firește. Dar, pentru acestea, e nevoie de un alt registru... — Cine restaurează San Giuda? Și pentru ce? Omul Își scormoni o clipă prin memoria bine rânduită. Apoi Începu, ca și când ar fi citit dintr-o arhivă nevăzută: — Biserica și edificiile anexe le aparțineau augustinilor. Dar, ulterior, ordinul le-a abandonat. Au rămas nelocuite pentru mai bine de cincizeci de ani, iar apoi au fost preluate În proprietatea Comunei, ca res nullius. Anul trecut, a venit de la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prilejul de a examina grupul care ședea În jurul mesei. Simțea că orice amănunt al propriei sale persoane, de la veșminte la modul de a păși, făcea obiectul unei estimări. Necunoscuții ședeau În jurul unei mese mari și păreau ocrotiți de o barieră nevăzută, care Împiedica pe oricine altcineva să se apropie. În ciuda aglomerației, Într-adevăr, locurile cele mai apropiate erau, În mod ciudat, neocupate, iar puținii mușterii care se așezaseră În preajma lor păreau mai tăcuți și mai dichisiți decât ceilalți. În afara veșmintelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la mica noastră tovărășie cu numele de adepți ai celui de al Treilea Cer, zise el ținându-și privirea ațintită asupra femeii care se Îndepărta spre fundul sălii, cufundată Încă Într-o tăcere ireală, pentru a se face mai apoi nevăzută Îndărătul unei perdele ce ascundea o ușă. Cu toții Își reluară vorbele și râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării. — Înțeleg, murmură Dante. Și nu e greu de Închipuit ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mic șuvoi freatic curgea peste scară, pentru a se precipita apoi În gol. După o clipă de șovăire, Dante făcu un salt peste pârâiașul mâlos, sperând că treptele nu vor ceda sub greutatea sa. Avea senzația că trecea un hotar nevăzut, un avertisment tăcut de a nu merge mai departe. În mișcare, flăcăruia avu o scânteiere, iluminând mai limpede povârnișul. Flancul săpăturii nu mai era din rocă masivă. Pe suprafața acestuia se deschideau zeci de locuri de veci de dimensiuni felurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]