1,553 matches
-
stare plăcută, o amețeală, ceva uman. Ei bine, ăștia se adunau în grup, se puneau la 500 de volți și dădeau telefoane. — Cui? — Tovarășelor noastre de muncă. Da’ i-au prins. — Înțeleg, spuse Getta 2, așezându-se într-o poziție neverosimil de comodă. Dar, ia spuneți-mi, voi puteți să vă căsătoriți? Cei trei roboți tereștri se uitară din nou unul la altul. — De putut, am putea - răspunse visător Felix S 23. Da’ cine ne programează? — Știți, eu am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dar constată cu surprindere că pacientul său plecase. Ridică din umeri neputincios si, după ce se reinstală confortabil În scaunul său, Își aprinse o nouă țigară. Pe culoarul mare al spitalului nu mai era nimeni acum. Totul dispăruse Într-un mod neverosimil, dar bătrânul nu se arătă prea mirat. Vru să urce scările care l-ar fi dus spre ieșirea principală, dar văzu niște trepte care coborau la subsolul clădirii și, cu o hotărâre neînțeleasă, le parcurse Încet. La capăt găsi un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa nu-l atingă nimeni, că era mai bine așa. Ambulanța sosi Într-un timp record. Un medic vânjos constată că pacientul aproape
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare venită din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut să se prindă cu mâinile de tâmple și să urle fără oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În poșetă (furate din restaurantul unui hotel de munte), ca să le umple cu vin ieftin (tot de ea cumpărat). Pentru rochia ei neagră (preferata), cu decolteu obraznic, pe care și-o arunca mult prea repede de pe ea. Pentru ochii ei neverosimil de alungiți, care aproape că atingeau cu coada lor prelungă marginea de sus a urechii. Atât!... Am aprins, dintr-o pură plictiseală, din nevoia de a schimba... decorul, o țigară. Am găsit În șifonier, pe un raft, un pachet de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când descopereau un pământ nou. Mi-a surâs aproape imperceptibil, strivindu-și galeș pleoapele și ascunzând pentru o clipă ochii ei vrăjitori de peruzea. Astăzi, Lola Jo, am să-ți povestesc o Întâmplare ciudată, o Întâmplare care ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei din partea tatei. E o Întâmplare care n-a mai fost istorisită cuiva. Lola Își dezveli din nou dinții frumoși În surâsu-i știut. Părea foarte concentrată la spusele mele. Era o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic a transformat balegile de vacă În mileuri mici, rotunde. Copiii sar pe ele făcând să iasă lichidul verde, scârbos, dinăuntru. Cerul e ca o cârpă de vase: nori amenințători străpunși brusc de raze teatrale, neverosimile, de soare. Tocmai admir lumina pe care o aruncă pe dealurile așezate față-n față când Îmi sună mobilul. Și vacile, și Barbara fac ochii mari, tiviți de gene lungi, ca Elizabeth Taylor când i se indica să pară șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
când au realizat că sfârșitul romanilor era aproape. Și-apoi, trei zile mai târziu, În sala de nașteri, mi l-au pus În brațe pe el. Pe el! Ceva atât de mic Însărcinat cu responsabilitatea atât de mare și de neverosimilă de a deveni un bărbat, și l-am iubit. L-am iubit instantaneu. Iar el nu se mai sătura de mine. Nici acum nu s-a săturat. Mama unui băiat de un an este o vedetă de cinema Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În holul decorat cu alb și crom de la Edwin Morgan Forster, Joseph Aloysius Reddy iese În evidență ca o creatură dintr-o epocă dispărută, primitivă. Trecătorii În costume nu-și pot lua ochii de la el. Prezența lui e atât de neverosimilă Încât ar putea la fel de bine să fie doar un miros urât. Îmbrăcat Într-o haină la mâna a treia cu model În formă de v-uri paralele și cu coada lui de cal Încărunțită ca un fuior de câlți, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu reverență În căușul palmei un aparat foto digital ca și cum ar fi o bucată din crucea Mântuitorului. Îmi ia un minut să găsesc exact ceea ce căutam. Cea mai recentă, cea mai compactă agendă personală electronică. Un obiect cu adevărat superb, neverosimil de ușor, dar cu o robustețe științifică agreabilă și mai e și haios ca un suport pentru pahar din anii ’50. Memoria de buzunar se vinde Împreună cu o Întreagă gamă de promisiuni: Îți va simplifica viața! Alungă stresul! Îți plătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vorbească cu mine dacă se poate. Emily vine la telefon, vocea ei e cumva stridentă de nerăbdare și gâfâită de emoție. De câte ori aud vocea fiicei mele la telefon, mi se pare că o aud pentru prima oară: mi se pare neverosimil că o ființă care a crescut Înăuntrul meu acum nu prea mult timp a ajuns să converseze cu mine, și cu atât mai puțin că lucrul ăsta se face prin satelit. —Mami, ești la America? —Da, Em. Ca Woody și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
voi duce În continuare s-o iau pe Emily de la școală“. Deci chiar se Întâmplă. În viața reală. Lucruri pe care le-ai văzut doar În dramele ieftine de la televizor și pe care ai refuzat să le crezi pentru că erau neverosimile. Numai că de data asta nu ai cum să le refuzi. Și poate că nici nu ai cum să le repari. Acum, lumea e cam cum ar trebui ea să fie, plină de pietre și poate puțin aridă, dar totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
8, și m-am grăbit spre sala de așteptare, căutând cu privirea pe cel despre care știam că trebuie să mă preia. L-am zărit destul de repede: un tip cu alură și față de șofer profesionist, dar cu niște ochi imenși, neverosimil de verzi, ținea În mână un mic banner inscripționat cu numele meu și cu sigla Congresului. Nu părea nici mirat, nici deranjat de Întârziere. Mi-a urat bun venit cu o voce absentă și mi-a făcut semn să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care trece devenea tot mai apăsătoare. Orgoliul de a Înțelege cu orice preț În ce Încurcătură diabolică nimerisem pierdea vertiginos teren În fața convingerii că asupră-mi planează o primejdie grozavă. Am realizat siderat că, În spatele disperării cu care căutam, dincolo de neverosimilul Întâmplărilor trăite, o logică, un rost, o explicație, se Întindea cu totul altceva - spaima viscerală, paralizantă, că aș putea să mor. În același timp, mi-am dat seama cu uimire că niciodată până acum, dar absolut niciodată, nu mă gândisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nume și o profesie: Fontaine, Eveline - psiholog. Din fotografia alăturată mă fixa senină și parcă vag amuzată o fizionomie cunoscută. Deși nu era nevoie, am mărit imaginea. Aproape cu frică, trebuie să recunosc: nu, nu se poate, e absurd, e neverosimil, am vedenii, exclamam În gând. (Exclamam e un mod de a vorbi: strigam, țipam...). Nici un fel de vedenie: numita Eveline Fontaine, psiholog, nu era altcineva decât logoreica doamnă Înșelată În așteptările matrimoniale, cu care mă Întreținusem cordial În avionul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cazul lui Alexandru cel Mare fiind un personaj mai cunoscut, inclusiv de profani, ce voiau acum de la mine? M-a scos din Încurcătură fizicianul taciturn și prezident, pe care, Întâia oară, cred, l-am văzut surâzând destins, cu ochii lui neverosimil de verzi luminați: - Mister Adam, aveți răspunsul la cea mai importantă Întrebare care vă frământă. Ne aflăm aici toți, inclusiv dumneavoastră, din cauza - sau, dacă preferați, pentru - acelui „altceva”. Înțelegeți acum de ce vi s-a spus că erați pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de către oameni a adevărului despre „experimentul Pământ” e primul. Și atunci devine logic: dacă există „primul secret”, trebuie să existe și al doilea sau următoarele. Nu aștept felicitări pentru perspicacitate... Brusc, pe fizionomia lui Roger Howard, luminată de ochii aceia neverosimil de verzi, a reapărut expresia distantă și refractară a șoferului taciturn care mă așteptase la aeroport. - Cu riscul de a-ți părea lipsit de parolism, mă văd silit să-ți spun că pe aici funcționează totuși un minimum de reguli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie sănătoși! Inclusiv la cap - treabă asupra căreia aveam mari Îndoieli... Așadar, să gândim: cum stăm, mister Adam? Prost, evident, dar nu despre asta e vorba În propoziție. Am aflat câte ceva, dar, din păcate, ce aflasem nu mă convinsese: suna neverosimil și prăpăstios. În schimb, rămăseseră intacte destule Întrebări fără răspuns. Verosimile și importante. Cele mai importante, având În vedere că printre ele se numără problema fundamentală: ce pun la cale În această subterană bizară Magisterul și-a lui ceată? Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tremura, copleșit de o Încordare violentă și tulbure. Calmul obișnuit al fizicianului explodase strident În mii de bucățele, era congestionat la față, iar degetele nerăbdătoare și tensionate ale mâinii drepte loveau precipitat suprafața mesei, implorând grăbirea unui răspuns izbăvitor. Ochii neverosimil de verzi Îi ardeau mistuiți de o adversitate neașteptată. La adresa mea, a situației, a Celorlalți - nu-mi dădeam seama. Știu doar că Învolburarea subită a Întregii sale ființe mă inhiba și că n-am fost În stare să articulez nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
n-o facă? De ce Întreținerea răului În lume din teama sistării experimentului ar fi preferabilă eliminării pentru totdeauna a unui asemenea pericol, fie el și oricât de potențial? Cei doi s-au privit scurt, apoi Howard și-a plecat ochii neverosimil de verzi cu un aer deprimat. - Ești convins că ai Înțeles exact ce e În capul lui Zoran? Încotro bate? m-a chestionat Eva, decepționată fățiș de naivitatea mea. - De mult nu mai Înțeleg exact nici măcar ce e În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se puteau coborî la comportamentul unor gangsteri de duzină care Își dispută supremația În cartier? Personajul savantului tenebros, măcinat de impulsuri ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o personalizare neîndemânatică a ideii de rău Împins la extrem din rațiuni de exacerbare a contrastului cu orizontul comun de așteptare. Din asocierea maleficului cu inteligența rezultă produsul cu cel mai ridicat coeficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gândeam că e improbabil pornind de la premisa că încă o mai făceau mai mult decât ocazional, ne obișnuiserăm cu ideea în principiu. Dar gândul că tata o făcea cu altcineva - asta e pur și simplu atât de scârbos încât devine neverosimil. În orice caz, Holly zicea că Ben spune niște chestii grave despre cum ar fi vina lui și că ar trebui să fie pedepsit sau așa ceva, iar mie nu mi-a plăcut cum suna. Știu cum se simte când dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de noapte pentru a reveni în sânul familiei, dacă o au... și care să legitimeze orice trecător pe motivul că îl ocrotește. În afară de aceste probabilități, trecătorul poate fi confruntat și cu alte situații neprevăzute, de multe ori absurde și chiar neverosimile. Poate că din acest motiv nici nu pot fi destăinuite oriunde și oricui fără riscul de a fi considerat ori mitoman, ori, în cel mai fericit caz, un simplu mincinos ce caută să vândă gogorițe unor ascultători naivi și creduli
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai multor ospătari bătrâni de seama lui, fiecare din ei demonstrându-i că în restaurantul pe care îl servea cu credință, el a fost autorul virtuoasei fapte. Dumnezeu să-i mai înțeleagă! Și totuși, într-o asemenea situație delicată și neverosimilă a fost pus și Bidaru în momentul în care, fiind singur cuc, așa din senin i s-au proiectat pe retină doi ochi, apoi pe scoarța cerebrală un nume și în legătură cu acest nume un lanț de consecințe firești pe care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
schimbă viața, până atunci liniștită. Anton crede, în clipele de bizară luciditate, că este vorba de o boală asociată cu o exacerbare a rațiunii, dublul din oglindă obsedându-l până la coșmar. Disperat, sparge oglinda, murind apoi de singurătate. Povestea este neverosimilă, ca insuficient motivată psihologic, dar deschide porți către celelalte povestiri. Pe o schemă similară, în Activitate mistuitoare se conturează descoperirea propriului talent literar de către un tânăr licențiat în Filologie, Osvald, care eșuează ca profesor, apoi în alte locuri de muncă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]