1,526 matches
-
la festinul universal. Citindu-le cărțile devii asemenea acelei doamne director de eveniment cultural care devine brusc rezervată când îl aude pe Moshe Idel că în pauza unui eveniment merge până la Umberto Eco. Să fii primit de Umberto Eco e neverosimil. Reacția de uimire a doamnei la vederea autografului acordată Lui Moshe Idel de către Umberto Eco, este legitimă. Valoarea impune și distanțează. Totuși valorile gravitează în jurul acelorași puncte, se așează în prietenii care îmbogățesc istoria lumii. Prietenia dintre el și Culianu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
istorie prin oameni concreți, prin politicieni ai vremii. Evreii de până la constituirea statului Israel, au ca modalitate de a exista cultural-comunitatea. Ori ceea ce reiese aproape din fiecare pagină a lui Șafran este antisemitismul pe care această comunitate îl resimte. Decizii neverosimile ale politicienilor vremii sau neimplicarea lor în anularea acestor decizii fac din comunitatea evreilor victime ale unor agresiuni de neînchipuit: deportări, ucideri, jafuri, excluderi. Alexandru Șafran cunoaște el însuși, în mai multe rânduri, cum e să-ți fie viața pusă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tipic: prezența masivă, insistentă, culturală, în sensul larg, a poeziei și publicisticii. Știm foarte bine că o astfel de constatare este profund nepopulară. Dar ea trebuie făcută, pentru a ne explica un întreg mecanism în plină desfășurare. Apar un număr neverosimil de mare de volume, plachete, culegeri de poezii și versuri (noțiunile nu trebuie, firește, confundate) și, bineînțeles, reviste de Poezie, precum și extrem de multe publicații, mai mult sau mai puțin efemere. Ele cuprind incredibil de multe materiale publicistice, de orice categorie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
București pentru a rezolva o afacere de patruzeci de milioane ("domnul Păunescu de la Finanțe" l-a escrocat de trei milioane, și, profitând de bombardamentul din 4 aprilie, a dispărut din București) trăiește experiența reîntoarcerii în timp, la episodul bombardamentului. Sunetul "neverosimil" al sirenei marchează trecerea în teritoriul Irealului, traducând un anumit tip de fantastic specific nuvelelor postbelice 226: lumea Irealului nu este percepută ca diferită de cea a Realului, ci ca "un singur continuum, prin care se trece liber, nestânjenit, în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Iulia Timoșenko. Se va ajunge, probabil, la alegeri anticipate de trei ori în doar doi ani -, prilej de luptă oarbă între competitori și de acuzații care de care mai spectaculoase și, deseori, absurde. Acuzațiile deja au început, iar unele sunt neverosimile. Între altele, Iulia Timoșenko, tovarașul vremelnic de drum al lui Iușcenko, cu care a câștigat alegerile zgomotoase din 2004, este acuzată nici mai mult, nici mai puțin că ar fi fost amestecată în otrăvirea cu dioxină a acestuia; la rândul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
ne puterea de a ne fi rușine” (,,Chtonia”). În 1996 publică la Editură Moldova al doilea volum de versuri, intitulat ,,Flaut Tenebra”. 2. Alexandru Malin Tăcu: ,,căutător de anotimpuri inexistente”. Destinul existențial al lui Alexandru Malin Tăcu se aseamănă, prin neverosimila să dispariție - la numai 17 ani - cu cea a lui Nicolae Labiș. Născut la Onești, la 19 noiembrie 1969, Alexandru Malin Tăcu debutează la 9 ani În revistă ,,Cronică”. Considerat un talent precoce - și În acest caz evoluția să lirica
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
intervențiile divine ex machina, esențiale pentru rezolvarea conflictelor din numeroase piese antice. Din punctul de vedere al unui modern, salvarea de ultim moment a Ifigeniei prin apariția zeiței Artemis care o înlocuiește pe altar cu o căprioară este artificială și neverosimilă, încât nu poate surprinde excluderea unor astfel de scene. Rolul divinității se reduce mult în piesa lui Eftimiu față de originalele antice. Oamenii, iar nu zeii, declanșează conflictele. Departe de a fi solicitată de Artemis drept sancțiune pentru uciderea unui cerb
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe vremea lui Euripide, dar care ar fi prea absurdă și prea greu de crezut pentru noi ? (traducerea noastră). Problema menționată este valabilă și pentru adaptarea Ifigeniei în Taurida : un cititor al timpurilor noi nu poate accepta ușor soluția literară neverosimilă a încheierii conflictelor prin intervenția exterioară și fără drept de apel a unei zeități. Finalul sumbru al lucrării lui Everac exclude prezența și acțiunea divină. Oricum, rolul elementului sacru și ritualic fusese deja diminuat prin eliminarea explicaților lui Euripide referitoare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dar avea un fel al ei de a face dragoste, ca purtată de beția pasiunii, care salva totul. Poate că nu asta era dragostea, dar semăna cu dragostea. Până la autopăcălire, autoamăgire. El se păcălise. Puțin, mult, cu patimă, deloc. Este neverosimil și este posibil. Făcea câte un salt până la București ca s-o vadă, iar ea venea să-l întâlnească la poalele Carpaților, în orășelul de garnizoană, în pofida lui taică-său, care era numaidecât informat. O împunsătură de neliniște îi aduse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se pierde în detalii decantate, cum parcă în fața unor presimțiri muzica se luminează și exprimă inefabilul. Se poate oglindi în muzică până și un surâs de fată adorabilă? Ce mare psiholog a fost Beethoven! Dar bucata patetică a pianistei pare neverosimilă, degetele se amestecă cu subtilele nuanțe și clapele iau forme celeste, sunt ca niște păsări exotice ce învață să zboare printre valurile mării și ies apoi în libertatea văzduhului. Capricioasele stări sufletești nu izbutesc să estompeze lumina muzicii. Talentul transfigurează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în cariere de piatră, se transformă în mercenar, vinde arme și piei de animale. Sfârșitul i-a venit repede, destinul s-a oprit. Posteritatea repară câte ceva, a fost pentru amândoi mai generoasă. Istoria literară le-a consemnat operele originale, aproape neverosimile în epocă. 9 N-ar fi rău ca valorile spirituale ale țării să fie mai des puse sub ochii tinerilor. Vârfurile intelectuale care au marcat și marchează piscurile culturii naționale ne dau universul polifonic prin umanism, iubire de adevăr, frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de aprecierile negative în fobia socială, de ideea că s-ar putea întîmpla ceva rău propriei persoane sau celor dragi în TAG, de ideea că persoana respectivă și-ar putea face rău sieși ori celor dragi în TOC, de rănirea neverosimilă în fobiile specifice și de amintirile sîcîitoare ale unor amenințări din trecut în SSPT. Manifestările în sine și teama de ele reprezintă principala problemă, deși anxietatea care le urmează este simptomul definitoriu pentru acest tip de tulburări. Așadar, nu este
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
care oferea, oricum, mai puține șanse pentru consacrare, nume și faimă decât, să zicem, măcar metropolele provinciale. Deși spațiul la care se referea monografia amintită este tangent cu spațiul cultural, deși nu rareori interferențele sunt vizibile, extrapolând această atracție, aparent neverosimilă către personalitățile care au făcut și fac gloria acestor locuri, trebuie să fim de acord cu marele George Topârceanu care, impresionat de acest aspect, între cele două războaie mondiale, poposind la Vaslui: „Oricât noroi va fi fost pe ulițele târgului
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
exil) încetează de a fi numai o persoană fizică. El devine o întreprindere. Fiecare investește larg, din plin, capitalul pe care îl are. Principele primea toate darurile curtenilor săi, grațiile curtezanei, banii bancherului, lingușirile adulatorului și devotamentul exagerat pînă la neverosimil al lichelei. Din adolescență, Carol simțise o penibilă înclinare către prieteniile dubioase. La Paris, în atmosfera deosebit de prielnică pentru astfel de contacte, principele putea să dea deplină libertate vechii sale înclinări. Pe cînd principele ducea la Paris această viață, la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
credeau că Hitler este în Argentina. În diferitele mele întrevederi cu membrii din guvernul Argentinei și cu colegi din diplomație, am încercat să mă informez și asupra acestei chestiuni: Hitler. Nici unul nu știa ceva precis, dar nu socotea chestiunea ca neverosimilă. Mai toți, în schimb, credeau că Martin Borman, locotenentul lui Hitler, s-ar găsi pe undeva, în America de Sud. În cîteva rînduri, Juan Bramuglia, ministrul de externe, pe care îl vedeam aproape săptămînal, îmi atrăsese atenția asupra unui român, cu numele
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
abisul care se căsca alături. Hai să vezi unde aș fi căzut... Îi făcu un semn cu mâna salvatorului ei și se Îndreptă spre marginea stâncoasă. Jos, departe În vale, se vedeau un râuleț și o potecă Îngustă. Iar dincolo, neverosimil de aproape, altă stâncă, alte poieni. Ca și cum o bardă imensă ar fi despicat stânca În două. Doar câțiva pași despărțeau cele două pietre uriașe. Dar ce pași! Nu cred c-aș fi putut să sar dincolo cu calul, spuse fata
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de întrebări. Tot nimic. Încă 10! Eșec total. Ceea ce-i deruta pe jucători era că nu puteau fixa răstimpul vieții autorului prin întrebări cu răspunsul da sau nu. Înainte de 1940? După 1910? Dar a murit înainte de 1930? Viața necunoscutului părea neverosimil de scurtă și cerea un mare consum de întrebări. După ce toți s-au dat bătuți, au aflat că Ulici se gîndise la A. Mirea, autor hibrid cum se știe, și care a "trăit" doar cîțiva ani (1907-1910) cît a durat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Întâi au dat-o pe ea afară, pe urmă a zburat întregul Partid Democrat de la guvernare. Erau mulți care voiau să rămână la guvernare. Între el și partid erau diferențe de vedere. Și atunci s-a întâmplat această ches‑ tiune neverosimilă : i s-a dat lui Voiculescu rolul acesta extraordinar de mare, ce a fost dovada enormei slăbi‑ ciuni a lui TĂriceanu și a lui Geoană, ca șef al opoziției. Ei au acceptat practic ca Voiculescu să ia comanda și au
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul de apă fiartă, de parcă am fi fost condamnați la dușuri scoțiene și nu la muncă silnică, fusese curată rătăcire a minții. Acolo, vederea unor bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale vechii Biblii Îi primeau și pe care Îi numeau „Îngeri”! De care se uimeau până la spaimă, de care ascultau, modificându-și radical existența și felul de a fi sau cu care luptau, precum Iacob. Atât mi se păreau de „neverosimile” aceste momente și, prin intensitatea lor, le-am comparat mai sus cu minutele de exaltare nefirească ce Îi preziceau o criză de epilepsie mult-Încercatului și magicianului artei și psihologiei noastre - Fiodor Mihailovici Dostoievski. Dar... cum să le Înțelegi doar cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trecuse un întreg deceniu fără să se mai întâmple ceva asemănător. Cartea mă făcuse bogat și faimos, dar nu voiam să mă mai apropii de ea. Acum mă copleșea din nou, mă simțeam în pielea lui Patrick Bateman: un povestitor neverosimil, deși știam că nu eram așa. Totuși, nu puteam să nu mă gândesc: dar el, era oare atât de neverosimil? Kimball răsfoia acum unele articole scoase de pe internet și voia să mă uit și eu la ele, dar eu stăteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă mai apropii de ea. Acum mă copleșea din nou, mă simțeam în pielea lui Patrick Bateman: un povestitor neverosimil, deși știam că nu eram așa. Totuși, nu puteam să nu mă gândesc: dar el, era oare atât de neverosimil? Kimball răsfoia acum unele articole scoase de pe internet și voia să mă uit și eu la ele, dar eu stăteam acolo neconsolat, privind pe fereastră la peluza care cobora în pantă spre stradă și mașina parcată a detectivului. Doi băieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în „adevărul” ei de re-inventarea aceleiași „realități”, făcută de poeticul și „mitomanul” Paul, pentru ca la Bunavestire ele se „îmbuce” de-a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al „doilea Grobei”, dominantul, mentorul ce iese oarecum neverosimil din pulpana unui semidoct, stângaci până la repulsie, comis-voiajor provincial, încât cel ce citește cu atenție primele capitole poate întrezări statura dublă a personajului principal. O mare parte a criticii române nu a acceptat nici până azi această „dublură tipologică”, rod
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pubertate nu numai că eram extrem de atras de romanele „unde se făcea carieră”, numeroase și multe exemplare, de eroii lor, „ambițioșii” Lucien de Rubempré, Rastignac sau Julien Sorel până la un Dolgoruki (din Adolescentulă sau Raskolnikov. Sufeream împreună cu ei până la cote neverosimile de „domnișoară” și, culmea ridicolului în lectură al unui ins lucid, versat cât de cât în lumea complicată și vastă a romanului - la relectură, imaginam, „speram” pentru eroii mei ce se „poticneau” un alt deznodământ, fericit. Sufeream asistându-i în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nu rareori mă bănuiam de „fantasme nesănătoase” și eram de acord cu adulții din jurul meu că „valorile sociale, practice, nu au nimic în comun cu cele ilustrate de o literatură romantică și idealistă!”. Și, oricât le-ar părea unora de neverosimil, nu-mi explic prea bine nici azi tenacitatea „stupidă”, formidabilă, încăpățânarea ridicolă - în ochii multora, dar și în ai mei, adesea - de care a dat dovadă acel „tinerel”. Oare „realizarea”, „cariera” - în sensul ei exemplar! - să aibă nevoie de acest
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]