1,528 matches
-
fost ideea mea ca să-l punem aici, sub cais? Între crăcile alea o să proptim bulumacu’ mâine dimineață, să agățăm macaraua. Macaraua aia din hangar e bună. M-am uitat la ea. Trebuie doar spălată bine cu motorină, frecată și unsă nițel, că nu s-a mai umblat demult la ea. Motoru-i gata demontat, doar să-l tragem afară și să-l băgăm pe celălalt. Nu-i nici o grabă până zici că aduci motoru’ nou. Am făcut rost de-un bulumac țapăn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ne fi pus ciocanele pe el și-l dădeam afară una-două. Bucățele-bucățele! Motorul nu ieșea, dar În schimb se săltase botul camionului și toată partea din față de pe borduri și bulumacul dintre crăci se curba imperceptibil. — Mai lasă-l jos nițel, Relule, că-i demolăm caisu’ lu’ moș Victor. Îl las de tot, că nu l-ai desfăcut din toate șuruburile. Pune dracului mâna pe cheia aia, nu-l vezi că-i prins Încă? Dar el deja Înșfăcase un retevei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l dăm peste cap repedea aicea, la care Andrei că unu-doi-trei-patru, ba nu, că nu-i ca la Dacie, ba-i ca la tractor, mă da’ ce dracu’ ești prost așa?— ie ca la bicicletă, m-ai lămurit, să tragem nițică benzină și adu manivela aia din hangar, dadă Leontino, că ți-arată el singur cum are aprinderea și ia vino Încoace, Cezărică. Noroc cu Cezărică. El ne-a descurcat. N-apucase să se-ntunece bine când am reușit să pornim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o zi ca chiorii. Au cumpărat Buceagul Unității și-au băgat o grămadă de bani În el să-l facă, În fine, i-a dat de cheltuială și până la urmă au tăbărât amândoi bătrânii pe Viorel și l-au bușit nițel. Păi nu te-ar duce căpățâna aia a ta mare, vere, că ei chiar ar fi avut pe ce să se bată? Nu ca tine să dai În mine ca să-mi iei de dinainte bunătate de varză cu ciolan. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu știai amărăciunea de trai din Unitate? Ori ți se topea tot sufletu’ după Viorel să-l freci În găoază? N-ai mai fi stat și tu două-trei zile cu tac-tu care te-a făcut, sau să mai Întârzii nițel pe la Motănica? Iar ți-ai luat lumea-n pulă după nici două luni și ceva, ca să cazi ca o ploșniță În cârca noastră, la care văru' Laur parc-ar fi dat să râdă sau să fugă, mustăcea că eh, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În limba ei, fără să ridice nasul din tigaie, de chiar ai fi zis că se rușinează. Pe urmă am văzut-o fluturând degetele de la mâna stângă peste umăr și am fost sigur că-i spune părințelului să aibă răbdare nițel, deși ăsta nu părea deloc grăbit și nu-i nici o grabă, Încă-i sâmbătă până luni nu ne-o lua nimeni la goană. Când răsturnă rântașul din tigaie În cratiță, avea rochia rulată până deasupra sânilor și deja unduia lent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai avea mult până să mă căiesc pentru ce am făcut. Ar fi trebuit să-l ascult pe Andrei, dar și cu Laur, și fără Laur, oh, sărmanele mele oase bătrâne, parcă l-aș duce În spinare. Să mă-ntind nițel, oh... Steluța Își lăsă brotacul adormit și se Întinse și ea, cu capul Între picioarele mele. Zi și noapte trag din greu, sărmanele mele oase, iar Între timp n-am decât să observ că este totuși o brumă de pricopseală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rochia de pe țiganca aia de sus și l-a bușit pe bărbat-su de ciment. Noroc că nu-și prea pun ăia mintea, și-am Înțeles că-s și cam prieteni. L-am lăsat pe Laur să-i mai Împrietenească nițel, să-i Împace. Auzi-i că nu se mai aud. Cred că le-mparte Eugeniile și Mentosanele aduse de Pepino, că Pepino-i pornit și el... Pepino dădu buzna cu brotacul În brațe. Ținea cu tot dinadinsul să ne arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
toată noaptea s-au auzit Împușcături. - Or fi făcut manevre. Dar pe zi În nici un caz n-au tras nici un foc. N-or fi fost chiar atât de dobitoci ca să strice muniția pe boschetarii ăia. Adevăru’ e c-au făcut nițică vânzoleală-n lume prin oraș când au dat să-i ridice. I-au fugărit, și-n timpul ăsta li s-au mai alăturat câțiva de pe stradă. S-a cocoțat unu’ pe un tramvai și-a Început să zbiere cât putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu gura căscată la mine să-i dau să bea. Ne-a băgat În cămăruța aia cu două paturi, unde stăteam noi, mai știi? - Îhâm. Nu-i rău acolo. - Și tu, vere, ce dracu’ mai faci? - Am ieșit și io nițel la plajă. - Te-ai mai coșcovit, eh, ai Îmbătrânit de când nu ne-am mai văzut. Ie destui ani, eh, da’ bine că-ți merge. Văd că nu te doare nicăierea și nu-ți pasă: stai, vere, bine că stai. Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Și io sunt bătrân. Aș fi putut să-ți fiu tată dacă te-aș fi făcut la optișpe ani. Neli se smiorcăie În stilul lui Laur și-și pițigăiază glasul: - Oh, tăticuțule, tăticuțu’ meu scump, freacă-mă și pe mine nițel, că-mi ia pizda foc. Asta-i o replică dintr-o piesă pe care o repetam seară de seară până la saturație, ca un hatâr și o plăcere pe care ea nu pregeta să mi le facă, străduindu-se să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
una-alta lui Laur să-i spună prietenului său că-l felicit pentru alegerea făcută: un prințișor mulatru care o să-l facă fericit frecându-l În găoază până la adânci bătrâneți. Îi puneam desigur o vorbă bună, așa Încât el se scremu nițel și reuși să traducă destul de exact, după cum puteam să văd din râsul dezlănțuit al poponarului ăla. Laur Îmi mai spuse că pot să păstrez eu lucrurile pe care le-a lăsat la Zlate. Lui nu-i mai trebuie nimic. Americanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un teatru sau, mai rar, În variantă derizorie - un carnaval ori un circ. Sau bâlci. Circul, bâlciul, carnavalul constituie nu doar manifestări pitorești ale omenescului, ci lumea Însăși, o lume plasată «la mijloc de Rău și Bun»: „IORDACHE: Ăsta e nițel cam Țicnit... De ce mușterii am parte eu astăzi!... Frumos carnaval”; „NAE: La colț? Aideți să punem odată la cale Încheierea comèdiei ăștia...”; „IORDACHE (căzând obosit pe un scaun): De azi-dimineață!... de azi-dimineață, asta merge Întruna așa! Ce goană! Ce goană
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
merge si el, reprezentând orașul său. Este emoționat, dar sigur că va reuși........ Era după-amiază. Andrei se Întorcea acasă cu acceleratul. Succesul obținut la concursul de desene organizat la Timișoara Îi dădea o mare Încredere În talentul și munca lui. Nițică Bogdan - cls. a Il-a E Neatenția Într-o zi de iarnă bogată În zăpadă, după ce mi-am terminat lecțiile, am ieșit la săniuș. Afară erau mulți copii. Unii se băteau cu bulgări de zăpadă, alții făceau oameni de zăpadă
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
al Raportführer-ului, dar omologul din lagăr. Pe urmă veneau Blockaltester-ii, care erau șefii de bloc. Apoi venea Stubendienst-ul, care se ocupa de Întreținere..., nu numai a barăcii. În general numai a barăcii. Trebuiau să facă curățenie - ăștia erau mai amărâți nițel. Se ocupau cu curățenia, să ducă fecalele dimineața la latrine, ei aduceau mâncarea (care semăna mult cu ce aduceau ei acolo), tot felul de lucruri. După care urmau pe grade - erau numai două grade: ăia care conduceau echipele care mergeau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dat acest trup material în care să primim și să ispășim prin suferință greșelile sufletului, am fi fost alături de satana în veșnicie. Muntele suferinței ne iese în cale nu ca un mușuroi pe maidan, pe care să-l trecem întărind nițel genunchii și gleznele. E un munte cu prăpăstii amenințătoare, cu suișuri abrupte, cu colți de stâncă ce-ți rup hainele, îți scrijelesc carnea care-ți sângerează, cu tunete și trăznete care te înspăimântă, cu prăvăliri de pietre și prăbușiri de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu noi? Petrovan, care fusese ospătar, zise: Cred că ni s-a pus ceva în mâncare!... Nu se poate, zise Delu Bălan, am muri în masă și nu s-ar putea justifica. Altceva se întâmplă cu organismele noastre, să judecăm nițel mai cu dreptate: de când s-a îndulcit nițel regimul nostru alimentar? Mai bine de o lună, am făcut o socoteală la iuțeală. Ei, zise tot el. Am ajuns treptat la un stadiu de viață aproape normal. Funcțiile șiau intrat în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că ni s-a pus ceva în mâncare!... Nu se poate, zise Delu Bălan, am muri în masă și nu s-ar putea justifica. Altceva se întâmplă cu organismele noastre, să judecăm nițel mai cu dreptate: de când s-a îndulcit nițel regimul nostru alimentar? Mai bine de o lună, am făcut o socoteală la iuțeală. Ei, zise tot el. Am ajuns treptat la un stadiu de viață aproape normal. Funcțiile șiau intrat în atribuții. Asimilarea elementelor nutritive s-a făcut rapid
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de la celula noastră, dar ea nu se deschise. Ciolacu să-și ia echipa în primire, se auzi glasul răgușit al lui Gâlea. Voiam să mă ridic. Zăvorul interior făcut dintr-o lingură de lemn cedă și Ciolacu apăru în ușă nițel aprins la față. Văzându-ne în rugăciune și respectându-l pe Anghel ca pe un sfânt, îngenunche lângă mine silabisind psalmul rostit de Anghel. Simțeam cum arde de nerăbdare de a se încheia rugăciunea, rușinat de tulburarea pe care o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un uriaș colț de mistreț. Primul popas l-am făcut înainte de a intra în Cheile Gălzii. Mersesem în ritm normal, pas de manevră, împletind ritmul pașilor cu ritmul rugăciunii isihaste și străbătusem în patru ore peste 15 kilometri. Simțeam umerii nițel apăsați, brațele obosite de coșul de fructe. Când m-am ridicat să plec am zărit prin semiîntunericul dimineții, pe poteca ce coboară pe versantul de pe partea dreaptă urmând apa zgomotoasă a pârâului Cuțului, un bărbat însoțit de un copil. Am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a venit în celula în care mă aflam cu Marin Naidim și ne-a spus aproape plângând că simte nevoia să fie aproape de noi, să se împărtășească de aceleași bucurii tainice ale Mântuitorului Hristos, deși avusese până atunci o atitudine nițel de bravadă față de provocările administrației și suferise consecințele, pentru că nu știam cum să procedăm l-am rugat să meargă la Valeriu și să-i împărtășească starea și dorința sufletului lui. Ion a crezut că în felul acesta vrem să scăpăm
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
iertati mă că am fost prost, că nu mai fac, aoleu”... Și tot așa se văicărea Voinescu, de ziceai că-ți rupe inima, dom’le. Și ce i-au făcut, dom’ șef?, întrebam noi curioși, provocându-l. Să vezi. Stai nițel. Că aici e frumos. Mi-l pune pe Voinescu să se dezbrace în pielea goală. Și-l leagă, dom’le, de mâini și picioare cu o frânghie, o înfășoară pe după copac și l leagă strâns, dom’le, de-i ies
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a întrebat Ibănescu. Dacă nu se oferă nimeni, o voi executa eu. Îmi făcusem loc până aproape de el, în lateral. I-am pus mâna în piept, l am ridicat de la pământ - nu știam de unde am atâta putere - l-am ținut nițel în aer și l-am lăsat jos, îngălbenit. Ce calitate ai tu în afară de cea de deținut și cine ți-a dat dreptul să judeci și să condamni pe cineva în penitenciar? Înspăimântat și bâlbâindu-se, a răspuns cu mare greutate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era dată șefului de dubă. Dacă era scurtă, ne era înmânată direct. Ni s-a distribuit fiecăruia hrana rece. Undeva aproape era destinația noastră: la Jilava? Simțurile și mintea deținutului se ascut. La percheziția de plecare, unul din milițienii tineri, nițel cam înfumurat de alura pe care i se părea că i o dau cizmele lui frumoase și cozorocul strălucitor al caschetei, dar tot atât de sărac cu duhul, a primit dispoziția să mă percheziționeze în mod amănunțit și să se poarte dur
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de acceptare bucuroasă și gura i-a schițat un zâmbet. Când băieții i-au turnat pe cap încă o gamelă de apă ca să-l limpezească, ridicându-se în picioare și primind una din cămășile noastre curate și un chilot, confecționat nițel cam strâmb, dintr-un prosop, parcă era alt om și-a zis: „Vă mulțumesc, măi copii!”. Copiii și-au cerut scuze pentru maniera în care au procedat, dar el i-a oprit și, suindu-se la locul lui pe prici
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]