2,919 matches
-
Acasa > Strofe > Creatie > O ZI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului o paletă de simțuri, un zâmbet rătăcit printre grilajele casei. un pas în gol. nimicul mă absoarbe iubitor. gesturi largi îmi prind venele în dansul inimii și mor... ...mor încet, rațional, printre litere, sunete și strigătul lupului înfometat de negând. impuls catarhic mă aruncă în cuvintele unei cărți cu filele goale. vidul îl simt iubit
O ZI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348377_a_349706]
-
de sunete, rostogolite umbre, dragoste lasă să curgă. acidul minciunii, așternuturile arde. tâmpla ta, tâmpla mea zdrobesc fumul alb al întâmplării. ne-am întâlnit pe cheile solului. partitura s-a dizolvat. hârtia înnegrită - istorie a mâinilor deschise în gol, îmbrățișând nimicului torsul. alb-negru film se derulează, pe pânza cinematografului aflat de mult în faliment. spectatorii surâd nopții. fiare ale pădurii indiferenței, lasă aplauzele să sperie copilul din inima gândului, remodelat de frică. sărut între două forme. tăiere a moțului liniștii, când
SĂRUT ÎNTRE DOUĂ FORME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348391_a_349720]
-
reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se înșela. Lua drept adevăr ceea ce nu era adevăr. Își ațintea ochii asupra nimicului și-l credea adevăr. Să se lupte, deci, cu nimicul, cu golul? Cei mari nu se luptă cu umbrele. Nici chiar la începuturile lor. Asta o fac cei mici, teologii de duzină. Cei ce „salvează” Ortodoxia. Cei ce se luptă
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
nu vreun Eunomie îi era ținta. Nu, acest dialectician capabil și retor de temut pur și simplu se înșela. Lua drept adevăr ceea ce nu era adevăr. Își ațintea ochii asupra nimicului și-l credea adevăr. Să se lupte, deci, cu nimicul, cu golul? Cei mari nu se luptă cu umbrele. Nici chiar la începuturile lor. Asta o fac cei mici, teologii de duzină. Cei ce „salvează” Ortodoxia. Cei ce se luptă ca să audă apoi aplauzele. < >. Ar fi fost atât de lesne
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
SĂ ÎNVĂȚĂM! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului SĂ ÎNVĂȚĂM ! Am făcut destule-n viață, Fel de fel de lucruri, Dar să știi că nu pot spune Care mi-au părut nimicuri. Cel puțin din fiecare Ceva tot am învățat, Dintr-un lucru mic sau mare Care mi s-a întâmplat. Uneori ceva pe care Mă bazam că îl știam, Mă solicita mai tare Și adesea mă-ncurcam. Nici acum nu știu
SĂ ÎNVĂŢĂM! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345077_a_346406]
-
strivești tainul iubirii chinul înălțării râurile repezi nu au margine de unde să-și ia țărână la ușa schilodită a mâinilor bătăile cad... poemul respiră a găsit a treia treaptă ignor arderi care strigă să întind pe stradă chemări totul și nimicul se surpă în prima literă unde sufletul copilului veștejește dansul Referință Bibliografică: am decis / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 744, Anul III, 13 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate
AM DECIS de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345181_a_346510]
-
plaiurile cerești Mă desprind, voalurile-mi cad, mă recunoști. Eu iarbă, eu arbore, eu ardere în lut Înțelepciunii tale , posibil tainic început. DE TE DUCI SPRE DEVENIRE La porțille lumii, se află gardieni astrali Se află Dumnezeu cu totul și nimicul La porțile lumii, de te duci spre devenire Corpul ți-e turtit ca într-o magică sosire Dintr-o turbare, dintr-o mânie mare Dintr-un hățiș al spaimei, disperare, Într-un ținut miraculos, al Îngerilor, Al dragostei, departe de
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
sufletului vis Cuprinde-n el iubirea ta întreagă, Născută din lumini de paradis. Și cresc în mine pruncii lui, ingrații, Ca flăcări ale gândului nebun... Îmi acostează-n inimă pirații, Pe malul meu în cete se adun’, Să-mi ia nimicul ce mai zace-n mine Ca pe o ultimă comoară grea... Chiar de vor încerca să mă domine, Cu flăcări-scuturi mă voi apăra. Căci macii noi ce-n mine se răsfață Îmi dau curaj și nesecată forță De a-nfrunta
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345397_a_346726]
-
Acasa > Strofe > Creatie > APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului Nimicul nu-i totuși un răspuns la întrebările nerostite ale tăcerii Dar eu vorbesc Doamne în numele tăcerii și nu m-aud decât pe mine Apollinaire se scoală din morți și vorbește prin gura lui Allen Ginsberg vorbește iată cu kaikuuri oceanice
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345430_a_346759]
-
răsucesc lupii hăulitul lucrului stins și îi azvârl cu tot ce e dinaintea și dinapoia lor îi azvârl în stârvul oglinzii pe mine of pe mine întreg nu pot să mă iau învins secătuit și să mă azvârl în coastele nimicului pentru a nu mai fi în furtună că sunt chingile ursitelor secătuiri se scurg ne-frunzite Referință Bibliografica: În chinga unei lacrimi / George Adrian Popescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 819, Anul III, 29 martie 2013. Drepturi de Autor
ÎN CHINGA UNEI LACRIMI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345470_a_346799]
-
sa privirile i se opriră pe peretele abrupt al muntelui ce se ridica impunător. „Oare nu-i îngropată vreo comoară între aceste ziduri de peste un metru grosime?” Cu palmele pipăie pietrele, iar unde acestea se mișcau, trase de ele dar... nimic. Într-un târziu se așeză pe o lespede să se odihnească. „Cred că voi lăsa pe altă dată căutările. Deja este târziu și am uitat de casă. Soția mea, probabil, este foarte îngrijorată. Deja o ceată de tineri, în frunte
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
se distreze pur și simplu. L-a văzut pe Ștefan când a intrat și s-a îndreptat spre fată, ca apoi să se mute împreună în rezerva oficială, dar a dorit să rămână nevăzută. Bineînțeles că nu i-a spus nimic prietenei sale. Atât Dalia cât și Gloria, nu știau nimic despre prezența Ginei în viața lui Ștefan. Reveniți la masa lor din rezervă, Dalia s-a repezit direct la paharul plin cu gheața ce plutea într-un lichid vâscos multicolor
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
aceeași notă covârșitoare a repetabilului. Adulmeca... privea... și se dumirea că e tot mai aproape de țintă, în ciuda senzației aceleia stranii a nemișcării date de ternul peisaj. Pentru că dorea să fie încredințat de adevăr, verifica: deschidea rucsacul trențuit, răscolea printre prețioasele nimicuri purtate cu el în acest drum, găbjind acel ceva căutat. Îl apuca în palmă cu înfiorare, străpungându-l cu o căutătură lacomă, nădăjduind confirmarea în... ce?! În comoara sa, unică minune a lumii pentru el! Drept era, în juru-i nu
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
nu era nici lumea și nici zeii „care au întocmit-o”, pentru gânditorul grec de-atunci nu putea să existe decât „spațiul gol în care urmau să se așeze toate cele ce aveau să ia ființă”. Mai mult de-atât. Nimicul va suscita o asemenea atracție printre cugetători, încât neoplatonicul Damascius va fi în măsură să efectueze o preasubtilă distincție între neființă și nimic: Neființa este o negare, totodată o depășire a ființei în ambele sensuri (atât în sens superior, spre
ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377021_a_378350]
-
este o negare, totodată o depășire a ființei în ambele sensuri (atât în sens superior, spre Unul situat dincolo de ființă, cât și în sens inferior, spre materia lipsită de formă și de ființă, dar care mai păstrează caracterul Unului), pe când nimicul se situează dincolo de aceste limite ale neființei, asta deoarece el este o negare și o suprimare a Unului, atât în sens superior (trece înspre nimicul inefabil), cât și în sens inferior (nu mai păstrează caracterul Unului, ci devine pur neant
ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377021_a_378350]
-
spre materia lipsită de formă și de ființă, dar care mai păstrează caracterul Unului), pe când nimicul se situează dincolo de aceste limite ale neființei, asta deoarece el este o negare și o suprimare a Unului, atât în sens superior (trece înspre nimicul inefabil), cât și în sens inferior (nu mai păstrează caracterul Unului, ci devine pur neant de inferioritate). Întrucât în pasajul de mai sus am făcut cunoștință cu Unu, cel care la Plotin apare în triplă ipostază principială (unul absolut și
ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377021_a_378350]
-
care se reflectă imaginea unui obiect, atunci orice număr trebuie conceput fie ca o structură/desfășurare de semne-unități (3=1+1+1), fie, mai simplu, ca numărul anterior plus unitatea (3=2+1)... Zero nu numai că sugerează golul sau nimicul, dar mai are particularitatea de a „fraterniza” atât de strâns și paradoxal cu infinitul matematic redat prin simbolul ∞ (însuși golul trebuie văzut ca un concept avid de infinit: spre el converge infinitul negativ al inexistentului și din el pornește infinitul
ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377021_a_378350]
-
diferit de zero sau infinit (infinitul matematic este simbolul care ne salvează de monstruozitatea cantitativului), ridicat la puterea zero este egal cu unitatea, nulul nu ține cont de aceste reguli, la fel cum nu se sinchisește nici de autoritatea semnelor (nimicul nu este nici pozitiv și nici negativ, el pur și simplu nu este, mai bine spus este doar ca entitate abstractă, ilustrată printr-un simbol convențional). Tocmai de aceea, de nimeni dintre muritori cunoscute în taina lor sfidătoare la adresa rațiunii
ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377021_a_378350]
-
o mie de ori, după cum în fața zecimalelor (imediat după virgulă) sunt una, două sau trei zerouri... 2.Concretețea nulității Dacă nulul sau nula este o entitate abstractă, nu la fel stau lucrurile cu nulitatea, rudenia sa logico-matematică, nulitatea fiind proiecția nimicului în plan social, adică o concretețe bipedă înzestrată cu toate belșugurile trupești (adeseori chiar în chip mai generos ca mulți dintre semenii săi), dar cu totul și cu totul lipsită de însușiri intelectuale. Astfel de creaturi constituie mostre vii ale
ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377021_a_378350]
-
Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului MĂ SIMT LEGAT DE GLIE Mă simt cu tălpile lipite De glia care arde în adâncuri De mii de ani atâtea oseminte, Ce azi sunt fleacuri și nimicuri. Mă simt călăul vinovat; N-am fost contemporan cu ei, Să fi putut să-i fi salvat Din gheara morții, de mișei. Cuvinte le ridic, de slavă, Ca cel mai ieftin meu prinos, Că omenirea-i mai bolnavă Și toate
MĂ SIMT LEGAT DE GLIE DE ION PĂRĂIANU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377828_a_379157]
-
de pagini, ilustrațiile și coperta: ALINA ASTĂLUȘ) Tocmai această magică percepție, pe care o are copilul față de lumea înconjurătoare, este cea care face distincția clară între vârste, așa după cum bine spunea Giacomo Leopardi: Copilul vede totul în nimic, adultul vede nimicul în tot. Versurile cărții sunt incitante, stârnesc interesul copilului, dar și adultului dornic să redevină copil, de a citi, de a redescoperi o lume demult uitată, departe de griji și nevoi, cu furtuni de o clipă fără consecințe negative pentru
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 21 FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377840_a_379169]
-
sunt. Ai ceva, noutăți, pentru mine? - Bună, Emanuela! se auzi vocea somnoroasă a Dorinei în receptor... Nu! Din nefericire, nimic nou. Nimeni nu scapă o vorbă. Am încercat să aflu de la personalul care a intrat în tura de zi, dar... nimic. Îmi pare rău! - Bine, Dorina! Eu am ajuns și plec acum la spital... Culcă-te și te odihnește! Somn ușor! Pa, Pa! - Mulțumesc frumos, Emanuela! Te rog să mă ții la curent! Pa! Emanuela așeză abătută telefonul în furcă. Sperase
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Spune-mi unde-i ascunsă, s-o pot găsi doar eu. Iar masa unde stăteam de vorbă, așezată-n pridvor, A-mbătrânit si ea, pierdutu-și-a un picior. Timpul trecut-a peste ale noastre-adâncuri, Ieri părea totul prețios, azi mai sunt doar nimicuri. Referință Bibliografică: Anii noștri / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ANII NOŞTRI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377992_a_379321]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > UDELE PLICURI Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Udele plicuri Citesc scrisori din udele plicuri, Ce-s pline de dor și de nimicuri. Cuvinte spuse fără sens, ce dor În suflet îmi cântă mierlele-n cor. Căzuse frunza, toamna era pe-aproape, Vântul îmi despărțea ale mele pleoape. Doar tu îmi răcoreai suspinul crunt, Singura ființă ce-o iubeam pe Pământ. Misterele duioase
UDELE PLICURI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377991_a_379320]
-
e teamă să nu te rănesc, Strigând mereu, ca într-o piață. Nu cred c-ar fi cuvinte de ajuns, Nici mângâieri și nici săruturi. Iar inima din mine de mi-aș fi smuls, N-ar însemna mai mult decât nimicuri. Doar timpul îti va demonstra iubirea, Și ochii-mi scăldati în fericire. Privindu-te, mi-oi lecui durerea, Alăturea-ti, pot crede-n nemurire. Pot crede-n nemurire, într-o dragoste vie, Eu în a ta privire, mereu tot mai
DRAGOSTE FĂRĂ SFÂRȘIT de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377983_a_379312]