2,270 matches
-
tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă holbez la ea, ținundu-mi respirația. Apoi, brusc, parcă e un robot ucigaș care intră În acțiune și nimicește totul În jur, cu razele sale. — Un motiv În plus să faci asta ! Asta o să-l țină În priză. O să-i arate cine e șeful. Hai, Mick, dă-i drumul. — Interviu cu Emma Corrigan. Marți 15 iulie, ora 21.40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
legate de Constituția Statelor Unite, și nu de investiția făcută. Camerele, stâncile, vegetația nu aveau priză la organele mele vitale. Dac‑ar fi fost să‑mi pierd proprietatea, aș fi continuat să trăiesc În altă parte. Dar dacă ar fi fost nimicită Constituția, fundamentul legal al tuturor celorlalte drepturi, atunci ne‑am fi Întors la haosul primar. Așa mă avertizase Ravelstein. La vremea acelei vizite, Ravelstein venise la mine din Hanovra, pe autostrada interstatală 91, riscându‑și viața Într‑o mașină Închiriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a făcut una ca asta. Tu Îți amintești să fi spus ceva? - Cum Îți imaginezi că un om ca Ravelstein - mereu conștient că e pe moarte - și‑ar fi putut potrivi existența lui precară cu gândul la milioane de oameni nimiciți În secolul nostru. Nu mă gândesc la luptătorii, la țăranii, la chiaburii ruși, la burghezii, la membrii de partid și la acei oameni socotiți eligibili pentru lagărele de muncă, pentru moartea În gulaguri sau În lagărele de exterminare fasciste - oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
meu. Și a mers până la a‑mi spune: - Arăți ca și cum n‑ai să Întârzii mult până să mi te alături. Aceasta este credința involuntară, normală, secretă, ezoterică a omului din carne și sânge. Carnea se va zbârci și se va nimici, sângele va seca, dar nimeni nu crede, În mintea minții lui și În inima inimii lui, că imaginile se vor opri. În linii mari, patruzeci la sută din pacienții secției de terapie intensivă mor În spital. Din rest, douăzeci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se rostogolește nebun la vale, într-o zi cât într-o lună, într-un singur ceas omul îmbătrânește cât într-un an, capul de aur i-a căzut, pieptul de argint s-a făcut praf, șoldurile de bronz s-au nimicit, picioarele de lut se fărâmă ele singure. Dar și viteza asta e tot relativă. De exemplu: se ia un iaz cu un număr n de pești. Fiecare pește ocupă un spațiu, să zicem v. Spațiul din iaz, deși mare față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
făcut spitale. Și litoralul tot noi l-am făcut, că la burghezie ce-i păsa de odihna proletariatului și a copiilor în vacanțe. Tot ce vrei am făcut. Și am luptat. Ni se spunea unde este dușmanul și noi îl nimiceam. Nu mai stăteai să te gândești. Și tată de-ți era, dacă ți se spunea că-i dușman trebuia să nu-ți tremure mâna când trăgeai în el! Noi, continua Goncea, am făcut etapa istorică toată. Cincizeci de ani bătuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
munți. Cu toții vor rămâne și vor da sens morții celor dinaintea lor, într-un cerc vicios aproape imposibil de oprit. - Vreau să dați 110%, le cere Carol Humphrey luptătoarelor sale. Vreau să le smulgeți inima din piept și să-i nimiciți cu totul, mă auziți? Nu se va termina aici! Vom învinge! Vocea îi hălăduiește prin coridoarele peșterii unde au găsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate și târâte înăuntru: Au murit ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sfârșească. E cu desăvârșire imposibil ca luptele să nu înceteze, fie și numai din pricina lipsei de resurse umane. Poate că luptătorii antrenați vor pieri până la unul, poate că fermierii pașnici vor pune și ei mâna pe arme și se vor nimici complet - însă e un scenariu prea pesimist. Cel mai probabil vor părăsi orașul din pricina distrugerilor cauzate. Operațiunea lui Yaman Jo, prin care se urmărea eliminarea unui turn de observație al lui Humphrey, a eșuat lamentabil și, în loc de turn, echipa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la anaconda care, ivindu-se pe neașteptate din apă, ar fi încercat să-l târască la fund pe cel care bea. Erau de-ajuns doi pecari ca să stăvilească un prim atac și, la guițatul lor, va veni turma care va nimici cu o furie oarbă pe oricine ar fi cutezat să-l deranjeze pe unul dintre membrii ei. Nu, nu era ușor să vânezi un huangana. Nici măcar nu era de-ajuns să-l ucizi și să fugi. Treabă zadarnică, pentru că frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
preocupări ale Președintelui Jaén a fost întotdeauna problema indigenilor. Dacă yubani-i vor ajunge să fie reinstalați în teritoriu huanga, Armata le va garanta viața și drepturile. — Cum? Unde era Armata când garimpeiros i-au invadat pe „audanas“ și i-au nimicit pentru că era o „bombă“ de diamante pe teritoriul lor? Nu cred că această garanție o să-i convingă pe yubani. Sunt izolați, dar nu sunt proști. Știu că duzini întregi de triburi au dispărut pentru că au consimțit să negocieze cu albii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dominat de la izvoarele râului San Pedro până la poalele Anzilor, fără ca nimeni, cu excepția yubani-lor, să îndrăznească să le conteste supremația. Din cele douăzeci de mii de indieni yumas din secolul trecut nu au mai rămas decât două duzini de familii înfometate, nimicite de tuberculoză și de gonoree, care supraviețuiau doar din ce câștigau femeile lor în casele de prostituție ale unei negrese de pe coastă - „La Sandra“ - și ale unei andine verzui și transparente - „Foița de țigară“ -, vinovate de tot sifilisul care naviga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asta este foarte tare, comentă el. O cunosc și știu că se va apăra cu vitejie. Omenirii îi va fi foarte greu să dea gata Amazonia. Omenirea dă gata orice, declară sentențios Inti Ávila. De când bântuie pe fața pământului, a nimicit o sută cincizeci de specii de animale și alte o mie sunt pe cale de dispariție. Cinci sute de milioane de hectare cultivabile au fost lăsate în paragină, pentru că cei care le-au primit ca moștenire nu au știut să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
devenind cea mai mare catastrofă pe care a suferit-o vreodată Continentul... — Aceste pășuni nu vor mai putea fi recuperate niciodată, încheie soțul ei. Sunt o parte din cele cinci sute de milioane de hectare pe care omul le-a nimicit pentru totdeauna. Cinci sute de milioane! Iar terenurile cultivate ale planetei se estimează la o mie cinci sute de milioane. Am distrus mai mult de un sfert din ceea ce aveam. Bieți papagali, biete maimuțe, bieți jaguari, oceloți și nutrii! Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
etapă asemănătoare celei pe care au trăit-o Statele Unite la sfârșitul secolului. Timp de peste o sută de ani, singura formulă dominantă acolo a fost „libertatea individuală“, dusă până la niște extreme de neconceput. În numele unei asemenea libertăți, personaje fără scrupule au nimicit unul dintre cele mai frumoase ținuturi din lume. În câțiva ani, au irosit resurse care ar fi fost de-ajuns pentru zece generații. Unii s-au îmbogățit până la niște limite de necrezut, dar au fost pe punctul de a nimici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimicit unul dintre cele mai frumoase ținuturi din lume. În câțiva ani, au irosit resurse care ar fi fost de-ajuns pentru zece generații. Unii s-au îmbogățit până la niște limite de necrezut, dar au fost pe punctul de a nimici totul. Probabil că, dacă Theodore Roosevelt nu ar fi ajuns la putere, astăzi, Statele Unite ar fi un deșert de la un capăt la celălalt. Roosevelt a fost primul care a demonstrat că „tirania bogăției“ a ultraindividualiștilor mergea împotriva principiilor democrației și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a pus frână. Se așeză din nou pe scaun și continuă: Din păcate, aici nu s-a născut încă un Roosevelt care să știe să-i înfrunte pe cei care, neputând să-și mai distrugă propriul pământ, vor să îl nimicească pe al nostru. — Se pare că dumneavoastră ați înțeles problema. — Să o înțelegi nu înseamnă să o rezolvi, prietene. — E primul pas. — Dar nu e destul. Nu. Nu e destul. Nu am nici puterea, nici capacitatea să înfrunt această amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-mi fie, dacă ăsta e exemplul pe care ni-l dau? Ce vor gândi vecinii lor, cei care împart cu ei bazinul amazonian? Majoritatea va urma calea pe care o arată ei și, la capătul unei generații, vom fi nimicit un patrimoniu care trebuia să dureze o mie de ani. — Dormi? — Nu. — La ce te gândești? — La aceste cinci zile. Poate, mai bine zis, la aceste cinci nopți. — Și? — Îmi va fi greu să le uit. — De ce să le uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
existam. Simți compasiune pentru sine însuși la propria lui moarte de unul singur. Încercă să se vadă căzut pe jos în colibă, cu fața în sus, așteptând sosirea jaguarului sau a unei armate de furnici saca-saiya, dintre cele care înaintează nimicind tot. Își aminti starea în care i-au rămas pantalonii într-o noapte când i-a lăsat pe jos și prin colibă a trecut o avangardă de saca-saiya. În fiecare punct în care existase o pată de grăsime n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Tu îi cunoști pe albi... Îți dai seama ce se poate întâmpla? — Îmi dau seama. Îi pot distruge pe yubani. Dar, dacă o fac, e mai bine să fie un război pe față, dintr-odată, și nu cum i-au nimicit pe yuma, pe huanga și atâtea alte triburi. Nu vrem să sfârșim roși de pojar și de tuberculoză. Nu vrem să le vedem pe femeile noastre servind drept distracție pentru garimpeiros și pe fetele noastre cerșind pe străzile din Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alte triburi. Nu vrem să sfârșim roși de pojar și de tuberculoză. Nu vrem să le vedem pe femeile noastre servind drept distracție pentru garimpeiros și pe fetele noastre cerșind pe străzile din Santa Marta. Dacă yubani-i trebuie să fie nimiciți, vor muri cu mândrie, așa cum au trăit. Nu va fi un trib care moare uitat, ci „Tribul“ care lasă amintiri cu trecerea timpului. Albii vor trebui să se simtă rușinați de dispariția noastră, nu noi. — Cine a hotărât asta? — Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lor yubani-lor, pentru care pământul e al tuturor, și tot a tuturor este și foametea, și tot a tuturor este și vânătoarea, și tot a tuturor este și veselia, și tristețea, și libertatea. Avea dreptate Correcaminos... Dacă e să-i nimicească, barem să fie o dată pentru totdeauna. Ca pe niște făpturi omenești, ca pe niște oameni liberi, singurii oameni cu adevărat liberi care au mai rămas pe fața Pământului. Odată cu răsăritul, a revenit activitatea în sat. Primele raze de lumină i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
încât captează gândurile dușmanului, nu vorbele lui. — Și...? — Ieri, Ulla a auzit niște lucruri în tabără. Plutea un suflu de răzbunare împotriva yubani-lor. Dorințe de distrugere și de moarte și zâmbeau pentru că răzbunarea asta e în curând. Mașinile îi vor nimici pe yubani și aceștia nu vor mai pricinui niciodată necazuri. O mașină verde va veni să ne distrugă și va ști să ne găsească oriunde ne-am ascunde... Vocea lui vădea îngrijorare. Vorbeau despre mașină, dar ea nu era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Amazonii, aliați uneori cu „auca“, alteori cu „fâșiile-lungi“ și rămași, de cele mai multe ori, singuri. Se luptaseră și cu albii, cu vânătorii de sclavi de pe plantațiile de arbori de cauciuc de la sfârșitul secolului, o rasă de aventurieri fără scrupule care au nimicit duzini de alte triburi, dar s-au izbit de vitejia yubani-lor. Și acum, când aproape că nu mai rămăseseră huanga, nici yuma, nici xavante, nici guri-negre, murata, aguaruna sau parantintí, acolo erau din nou albii ca singuri dușmani, cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
recuperat, iar animalele dispăruseră. Am citit odată că la începutul secolului trecut existau în Statele Unite cinci miliarde de porumbei călători. În 1893, a murit ultimul exemplar al speciei la grădina zoologică din Cincinnati. Dacă asta e adevărat, dacă se pot nimici cinci miliarde de păsări în mai puțin de un secol, cum ne mai putem păstra speranțele? Rămaseră tăcuți, când îl văzură venind. Bănuiau ce veste aduce. — A murit? — Da. — Și părintele Carlos...? — A rămas să se roage... Tocmai a botezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tabăra aia, sunt muncitori nevinovați. Dar dacă reușim să luăm ostatici, vom putea negocia încetarea lucrărilor la șosea. — Războinicii vor răzbunare. Cu un masacru nu vom obține niciodată pacea, le zise el. Vor pune armata pe noi și îl vor nimici și pe ultimul yubani de pe pământ... Trebuie să vă hotărâți: Ori alegeți răzbunarea și nimicirea, ori continuați să existați ca trib. A fost o lungă discuție și în final părerile continuau să fie împărțite. Kano se împăcase cu soluția ostaticilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]