4,446 matches
-
este cumva un manipulator al similitudinii, arche printre arche". (13, p. 169) Viziunile mistice ale lui Paracelsus făceau parte din curentul mai larg din secolul al XVI-lea care viza reforma bisericii catolice și relațiile ei cu statul. În Silezia, nobilul german Caspar Schwenkfeld von Ossig (1489- 1561) a susținut propriile idei despre sacramente (doctrina corpurilor cerești), care au influențat mișcări religioase precum anabaptismul (botezul să fie făcut la vârsta înțelegerii semnificației sale), puritanismul englez, pietismul în Europa continentală. Durand a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
față de natură prin inovații ca: 1) însămânțarea și îmblânzirea animalelor; 2) crearea unui sistem mixt de viață, format din nomadism pastoral și grădinărit; 3) creșterea demografică, rezultată din inovațiile amintite, a dus la apariția orașelor, a diferențierilor sociale între preoți, nobili, scribi și înalți funcționari, meșteri, soldați, lucrători, care au complicat țesătura de instituții politice, economice, clericale, de învățământ etc. Scrierea și notația numerică, școlile de pe lângă temple, unificarea măsurilor și greutăților, moneda sunt legate tot de "revoluția urbană". (20 (b), pp.
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dobândite prin schimburile realizate cu civilizațiile apărute în spațiul numit de arheologi "Semiluna Roditoare". Credem că baza anticei societăți dacice o formau categoriile de agricultori, păstori, meșteșugari răspândiți în satele răsfirate pe cursurile de ape. Straturile sociale superioare le constituiau nobilii, preoții și soldații cu calitățile și defectele lor omenești. Se pare că sclavia era mult mai restrânsă față de civilizațiile vecine și nu avea caracter ereditar în succesiunile generațiilor, cum nici la greci și nici la romani nu avea. Deși dacii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este o scenă, nu trebuia ea să recurgă la repertoriul comediei, la toate mijloacele artei dramatice?"591. Este posibil ca sursa de inspirație a Ceciliei Cuțescu-Storck să se afle și într-o altă zonă, cu propriul ei exotism: curțile vechilor nobili spanioli în insula Malorca, pe care artista le vizitase cu o încântare pe care o transmite și în cartea sa de memorii. "Păsările de toate mărimile și viu colorate cântau printre crengile arborilor, legănându-se în vântișorul plin de miresme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
necesară pentru asigurarea binelui comun. Conform opiniei acestora actorul politic nu ar trebui să țină cont, asemeni omului obișnuit, de preceptele religioase sau etice. Acesta trebuie să se ghideze după o "morală a responsabilităților" în care scopul, atunci când e unul nobil, primează asupra mijloacelor folosite. Unii filozofi ai secolului XX precum Sissela Bok consideră însă că, într-un cadru democratic, înșelarea cetățenilor pentru binele lor reprezintă o sintagma care se auto-contrazice. Atât minciuna, cât și corupția conduc în timp la erodarea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
al XX-lea. În cazul particular al Transilvaniei, problema statalității se leagă atât de apartenența neîntreruptă a provinciei de regatul Ungariei de la fondare și până la dezmembrarea acestuia în 1526 (Kristó 2000), cât și de dominația exercitată timp de secole de nobilii maghiari asupra Transilvaniei după înfrângerea Ungariei la Mohács. Tensiunile etnice dintre maghiarii și românii din Transilvania sunt puternic vizibile însă în momentul constituirii statelor națiune. Redobândirea statalității Ungariei după compromisul din 1867 și nașterea Austro-Ungariei au oferit elitelor maghiare cadrul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
orășenilor polonezi era neîngrădită, fapt ce rezultă cu claritate atât din procesele în care marii seniori din Moldova sunt chemați în fața judecătorilor din Lvov - cel mai cunoscut exemplu este cel din anul 1445, când magistrații polonezi au judecat „pricina” dintre „nobilul polon Mihail de Buczacz și domnul Moldovei Ilie, împreună cu soția sa <<ducesa>>, fiica ducelui Andrei de Kiev” -, cât și din statutul lor de „privilegiați”, de „parte egală” cu puterea voievodală în cadrul diferitelor documente cu caracter internațional, inclusiv în tratatul comercial
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
și sarcastic", personajul sfîrșind prin a-i deveni detestabil: "omul era însă detestabil și de cîte ori pozează în aristocrat și în înțelept îmi amintesc de turpitudinile lui." Pe aceeași linie, Ovidiu Cotruș nu trece cu vederea "fandoselile lui de nobil bizantin și de sibarit apusean", surprinzînd drama, dar și comedia acestei conștiințe dedublate al cărei purtător, ca și Macedonski, "intră prea declarativ în rolul de ales (ca) unul din ultimii reprezentanți ai seminției semețe crai exilat printr-o tainică urzeală
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
E ceva fin!" Asta va să zică o atitudine de estet! Corespondența cu prietenul Boicescu se desfășoară între 1901-1908; scrisorile sînt expediate către Paris din Sinaia, Berlin, București de la adrese de pe străzile Crîngași, Miron Costin, Popa Tatu, Atelierului; epistolierul Mateiu se simte "nobilul exilat în patria capsomanilor", "setos de lux și plăceri", fapt pentru care caută parale, sfătuindu-și prietenul asupra mijloacelor verificate în capitala valahă "Găsește pe cineva să-l tapezi", căci "adevărata filozofie e asta, banul"; în Țara Românească totul i
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ORIENTULUI: TRIVILITATE, SNOBISM, NOBLEȚE Pentru a fixa cît mai riguros aria semantică de referință, selectez din Dicționarul universal al limbii române definițiile unor termeni care în contextul acestui capitol figurează cu statut de concepte operaționale: noblețe 1. calitatea, rangul de nobil; 2. caracter nobil, atitudine aleasă, distincție, eleganță; snob persoană care, pentru a se distinge, pentru a epata, etalează maniere, un mod de viață, de exprimare etc. împrumutate fără discernămînt dintr-un alt mediu care i se pare mai distins, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
al aliterațiilor triviale, care ar fi încredințat tiparului o carte deșucheată și plină de înjurături dedicată sufletului spurcat și scîrnav al Bucureștilor drept pentru care ar putea năzui doar la o stimă literară rezonabilă. Că eroii lui Mateiu sunt niște nobili de extracție și coloratură balcanică sesizează Edgar Papu, propunînd o provocatoare comparație cu Ghepardul lui Lampedusa: "Spre deosebire de excesivul prinț Salina, personajele lui Matei Caragiale au ceva încrîncenat, de delectatio morosa, de spirite subterane, unde sub orgolioasa încăpățînare turcească se ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ură pe o poziție pierdută, de care ei sunt atît de mîndri în cilibia lor, trădează, în fond caracterul suspect al veleității de "subțirime" afișată și ea cu o prea ostentativă "discreție". Ei nu au acea degajare elegantă cu care nobilul autentic știe să piardă o partidă, și pe care o recunoaștem imediat în eroul Ghepardului. Pașadia și Pantazi sunt, cum ar spune românul, "răi de pagubă" ca niște plebei, ca niște negustori. Atitudinea lor protestatară nu se exprimă printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ceremonie anuală la Paris), a ajuns să fie considerată grosolană și respingătoare. Elias arată că această transformare a avut legături strînse cu procesul formării de state, în mod deosebit cu supunerea clasei războinicilor la un control strict, precum și cu aducerea nobililor la curtea regală. Întregul proces a fost exprimat prin termenul lansat de Erasmus din Rotterdam, "civilitate", care apoi a dat naștere verbului "a civiliza", ambele cuvinte fiind curînd folosite în multe alte țări ca un simbol al noii strădanii de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
vizită la moșia unui prieten, unde se află tatăl și unchiul acestuia. El e mai întâi contrariat de modul de-a dreptul trândav în care aceștia trăiesc, condamnând apoi indiferența și orbirea față de ceea ce se întâmplă în societatea vremii lor. Nobilii se întreabă dacă Bazarov nu este cumva un primejdios "negator" al valorilor și al ordinii sociale existente, un "nihilist". Iar Bazarov acceptă bucuros un asemenea apelativ: spune că vrea într-adevăr să nege ordinea stabilită și, odată cu aceasta, principiile și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
va să schimbe vechea lege, Sînge cu alt sînge să lase să se lege Nici n-ar recunoaște pe-ai săi bastarzi vreodat' Născuți dintr-o-nsoțire de neacceptat Preabine știi cum, pe ai săi regi blestemînd, Roma, cu nume-atât de nobil și de sfînt Le jură, pe vecie, o ură oarbă. Și de fu Cezarilor supusă roabă, Astă ură, chezașă de-a sa mîndrie, În mintea tuturor rămîne pe vecie. Textul 4.3. Thomas Morus: Utopia Pentru a studia mișcarea argumentativă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
iar acolo unde muncesc femeile, majoritatea bărbaților sforăie în locul lor. Apoi, droaia numeroasă și leneșă de popi și de călugări! Mai puneți la socoteală pe toți bogătașii, mai ales pe marii proprietari de pămînturi, așa-numiți oameni de neam și nobilii; adăugați la aceștia servitorimea lor, adică toată acea adunătură de pierde-vară în livrea și, în sfîrșit, puneți potopul de cerșetori voinici și zdraveni ce-și ascund lenea făcînd pe bolnavii; veți găsi astfel că numărul celor care, prin munca lor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
această simplă lespede zace Pierre de Brézé, senior de la Varenne și de Brissac, mare mareșal de Poitou și guvernator al Normandiei, mort în bătălia de la Montlhéry, la 16 iulie 1465. Mușcîndu-și buzele, Léon se frămînta în loc. Iar la dreapta, acest nobil ferecat tot în platoșe de fier, pe un cal ridicat în două picioare, e nepotul lui, Louis de Brézé, senior de Breval și de Montchauvet, conte de Maulevrier, baron de Mauny, șambelan al regelui, cavaler al Ordinului și de asemenea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o dezamăgire. Țăranii se așteptau la o viață mai bună dar, pe lângă o asuprire dublată, pe lângă taxele în bani și în natură, pe lângă responsabilitățile din timpul războaielor, Imperiul habsburgic a cerut și muncă forțată. În această perioadă, s-au ridicat nobilii, care dețineau zeci și sute de mii de hectare și satele locuite de iobagi. Satul Cuvin era administrat de logofeți pentru ducele de Modena. Ducele de Modena era nepotul împărătesei Maria Tereza și se numea Rinaldo. Acesta deținea întreg comitatul
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
anul 1259. Amintind de pontificatul lui Honoriu al III-lea, cronicarul dă dovadă de cunoașterea Regulii franciscane. Chiar mai mult, punând alături cele două ordine mendicante, a Minorilor și a Predicatorilor, autorul scoate în evidență fascinația lor irezistibilă asupra tinerilor, nobili și intelectuali, și drept urmare, răspândirea fulminantă a celor două instituții, mai ales în mediul urban. Fragment din Chronicon Normanniae o Annales Normannici, în MGH, Scriptores, XXVI, p. 514; cf. TM, 20 21. A ajuns în aceste timpuri, din părțile Lombardiei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
venerație l-au condus înapoi în oraș pe omul lui Dumnezeu. Francisc înduplecă astfel inimile lor ostile și împietrite, înmuindu-le prin suavitatea predicilor sale imploratoare. 9. Faima numelui său s-a răspândit astfel prin toate regiunile Italiei și mulți nobili, urmând exemplul lui, i-au acceptat învățătura, părăsind lumea cu viciile și ademenirile ei. 2291 10. De aceea, acest Ordin al Fraților Predicatori, care sunt numiți minori și locuiesc în orașe și în târguri în grupuri de zece sau de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
al pontificatului lui Inocențiu al III-lea, care a aprobat acest Ordin. Frații săi au avut o locuință mică și la Riccardina, lângă Bologna, oferită de domnul Accursio Magno, autorul noului comentariu (Glossa) de drept civil în cinci volume. Mulți nobili și plebei, clerici și laici, renunțând la fastul măreției lumești, l-au urmat pe fericitul Francisc, pășind pe urmele sale. Sfântul Părinte i-a învățat să caute perfecțiunea evanghelică, să trăiască în sărăcie și să umble pe calea sfintei simplități
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
voi această voce apostolică: «Prețuiți vocația voastră, fraților: nu sunt mulți cei înțelepți trupește care au dat formă Ordinului nostru cu înțelepciunea lor, nu sunt mulți cei puternici care au pretins să-l salveze prin forță, nu sunt mulți cei nobili care au avut grijă să-l onoreze cu influența lor. Dar Dumnezeu a ales cele rele ale lumii ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți, și pe cele slabe ale lumii, ca să-i facă de rușine pe cei puternici
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dependență de bunăvoința credincioșilor; simplitatea și puritatea împreună cu bucuria explozivă a dragostei fraterne, adică faptul de a sta împreună împărțind mâncarea, îmbrăcămintea și adăposturile sărace într-un mod absolut egal, chiar dacă frații proveneau din medii atât de diferite: bogați, săraci, nobili, laici, ecleziastici, cavaleri, persoane culte sau fără pregătire. Ceea ce unește totul și pe toți este Regula «așa cum fusese scrisă de Sfântul Francisc prin inspirația Duhului Sfânt» (nr. 86: FF 2511). Există o raportare continuă a fraților la Sfântul Francisc, chiar dacă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
asculta spovezile, evlavia și compasiunea sa erau atât de mari,încât, dacă nu observa în penitenți semne de profundă căință, el îi mișca prin lacrimile și sughițurile sale până când ajungeau să plângă și ei. Așa s-a întâmplat și cu nobilul Alexandru de Bassingbourn. Acesta se spovedea ca și cum ar fi relatat o poveste, iar fratele Geoffrey, plângând cu amărăciune, l-a constrâns să facă la fel, iar prin meritele și sfaturile sale înțelepte l-a determinat să ia decizia de a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fratele Omnebonum, atunci când mergeau la vreun prieten spiritual: «Mănâncă, mănâncă, acum suntem în siguranță». Însă era foarte atent să nu frecventeze persoanele laice. 103. În acele zile, s-a întâmplat ca doi frați foarte cunoscuți să ajungă la casa unui nobil, care i-a primit cu cinste și i-a servit cu multe mâncăruri. În timp ce stăteau la masă, a ajuns și rectorul bisericii care i-a dojenit pentru faptul că nu merseseră la el. Insistând și îndemnându-i să mănânce mâncărurile
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]