1,403 matches
-
și pentru popoarele asuprite de otomani din Balcani. Replica „ateistă” nu e adresată interlocutorilor din film, ci spectatorilor. Faptul că Mihai s- a dovedit un lider legat de sistemul feudal, care și-a gândit acțiunile politico-militare raportându- se la familiile nobiliare din cele trei state românești, dezamăgind clasele de jos care- și puseseră speranțe în el, este escamotat, pe cât posibil, de Popovici-Nicolaescu. Mandric- Vaeni nu au nici o ezitare în a produce un asemenea dialog : Doamna Stanca : Țara sunt boierii, neamurile vechi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe fructul căreia s-a impregnat stigmatul condițiilor specifice matricei socio-politice și istorice a Transilvaniei secolului al XVIII-lea. O naștere căznită, moșită fiind de arbitrariul unor interese exogene - politicile curții austriece de a-și extinde autoritatea imperială, în contra puterii nobiliare maghiare și a celorlalte națiuni politice a căror uniune dădeau alcătuirea status quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor ortodocși. Reforma protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
celorlalte națiuni recunoscute de a-și conserva privilegiile feudale și autonomia puterii regionale, curtea vieneză a jucat cartea religioasă, încercând să corecteze raporturile de forță prin atragerea românilor ortodocși la catolicism. Pe fondul acestor planuri imperiale de contracarare a rezistenței nobiliare a venit propunerea unirii bisericii românești cu Roma în schimbul recunoașterii unor drepturi politice care ar fi schimbat raportul de forțe consfințit în ordinea politică transilvăneană, înclinând balanța puterii decisiv în favoarea curții, în același timp în care echilibra diferențialul puterii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conștiința națională a românilor transilvăneni, marcând o etapă decisivă în evoluția gândirii politice românești în secolul al XVIII-lea. Zbaterile și strădaniile episcopului uniat de a-și ridica națiunea la rangul de națiune politică s-a lovit de zidul rezistenței nobiliare, care avea tot interesul de a conserva "sistema" constituțională a celor trei națiuni. Pe fondul acestor eșecuri a răbufnit recrudescența ortodoxiei față de unire, prin acțiunile călugărilor Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara, care au dus, în cele din urmă, la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
declanșate de popoarele migratoare, ar reîmplini unitatea primordială a Daciei Traiane. Împlinirea națională și mântuirea politică a românilor au fost obstaculate de intrigile boierești, comploturile intestine, luptele interne pentru putere și tron, și, în general, de "dihonia" continuă între familiile nobiliare. "Pe când nația desfășura o energie națională apărând drepturile patriei, slava tronului ațâță jaluzia între familiile cele mai însemnate ale țării, aceasta încuibă dihonia; intrigile tăiară pe toată nația în partide, aprinseră între rumâni un foc de vrăjmășie și de răsboae
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
el, își au rădăcinile istorice în casta dacică a nobililor numiți "Sarabĭ", "organizată de regele dacic Berebista" (Hasdeu, 1887-1898, p. 2591). O linie dinastică neîntreruptă îi unește pe Decebal, Basarab I, Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș. Tot din casta nobiliară a Sarabilor se trag, pe lângă "ceĭ maĭ marĭ regĭ cu Decebal în frunte" și cinci împărați romani. Prin trasarea acestei linii care conectează figurile eroice ale neamului, istoria românilor este vertebrată dinastic. O singură dinastie autohtonă, cea a basarabilor, ridicată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atentat juridic la naționalitatea română, în istoriografia critică a interbelicului sensul național lasă locul semnificației sociale. Istoricizat prin situarea sa în universul juridic și politic al epocii, actul este prezentat ca având o semnificație pur socială, de promovare a intereselor nobiliare și de consolidare a piramidei ierarhice. Totodată, personajul excentric al lui Vlad Țepeș este deprivat de originalitate: " Felul de pedeapsă nu era inventat de el, ci împrumutat dela Tătari și chiar dela Unguri, cari trăgeau în țapă pe țărani, cum
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
versiuni ale atitudinii femeilor față de violența domestică. Atmosfera aristocrată din povestirea pe care o narează pentru ascultătorii săi idealizează rolul femeilor ca forță civilizatoare în societate, încercând să înfrâneze violența masculină. Această imagine a femeii a fost dictată de clasa nobiliară, plină de curtoazie și deținând puterea politică. Prologul însă, sugerează o perspectivă mult mai subversivă, dar mai realistă, în legătură cu felul în care femeile pot să se comporte. Târgoveața însăși devine un exemplu concludent, mai puțin rafinat, dar și mai puțin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
certă de a atrage atenția asupra propriei persoane („Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinție”473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără îndoială, pretenția de a fi considerată o persoană educată: cunoaște limba franceză, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
omenescul și naturalul. Baza vieții nu mai este ceea ce trebuie să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o alta.”520 Deși este conștientă de corupția generală a clerului, de decăderea moravurilor, de venalitatea din păturile sociale nobiliare, totuși lumea boccaccescă, cât și cea chauceriană, nu este nihilistă, nu și-a pierdut credința și mai speră încă în săvârșirea minunilor în viața fiecăruia, în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin faptul că are curajul rostirii adevărurilor pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Constanța din Povestirea notarului reprezintă un alt exemplu edificator pentru tipologia donnei angelicata, deoarece ilustrează un model de virtute și de fidelitate, de credință și de supunere. Descrierea făcută personajului vine să susțină realele calități ale tinerei, având o origine nobiliară, fiica împăratului Romei: „De când e lumea nu-i pe lume fată/ Cum are, ține l, Doamne! împăratul.../ Mai mândră și mai neasemănată/ și bună cum nu-i alta-n lumea toată./ Păzească i cinstea pronia cerească,/ Regină a Evropei să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soție.” 784 Iată că, în intenția conducătorului, stăpâna domeniului său trebuia să fie o donna angelicata, desprinsă de cele lumești, serafică, eterată, desăvârșită. Proveniența socială a viitoarei mirese îi va șoca pe toți, nu avea nici pe departe un rang nobiliar, era fiica unui țăran sărac, dintrun sătuc apropiat cetății, dar se distingea printr-o noblețe sufletească remarcabilă: „Cât despre a virtuții frumusețe/ Pereche nu-i găsești ușor sub soare;/ Măcar că n-avu cine-i da povețe,/ Ea nu simțise-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a-și impune personalitatea. Educația femeii, problematică ce a fost surprinsă în cel de-al patrulea capitol al tezei noastre, constituia încă o problemă delicată a epocii, ea nu avea acces la cultură decât dacă provenea dintr-un mediu nobiliar, altfel cunoștințele erau acumulate mai mult empiric, pe cale orală, fără o preocupare constantă pentru acest aspect, singura salvare rămânând o inteligență nativă. Lipsa unei deschideri reale aduce după sine nu doar o marginalizare socială, ci și una intelectuală. Studiul, universitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bruscase. Fania Pascal a lăsat însemnări despre discuția pe care au avut-o cu acest prilej. Wittgenstein a insistat asupra a două puncte. Mai întâi, că a lăsat nedezmințite zvonuri care circulau la Cambridge despre înrudirea familiei sale cu familia nobiliară germană Wittgenstein, ascunzând în acest fel originea sa evreiască. În al doilea rând, că atunci când, în exercițiul profesiei de învățător, și-a pierdut cumpătul devenind brutal cu unii dintre elevii săi, ar fi negat asemenea fapte în fața autorităților școlare. Mințind
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
total greșită și infirmată prin descoperirea Noilor Indii de către Cristofor Columb. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea scot umanitatea din somnul în care o cufundase Evul Mediu, iar Renașterea oferă o nouă perspectivă asupra vieții. Sub patronajul claselor nobiliare, artele, filozofia, științele reînfloresc pregătind drumul revoluției industriale din secolele al XVIII-lea, al XIX-lea și al XX lea. Conceptul unei Europe unite, fără granițe sau diferențe socio-culturale și religioase, este relativ nou, luând naștere la Roma în 1957
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a convertit la catolicism, adoptând numele de Christina Alexandra. Însuși Papa Alexandru al VII-lea i-a oferit cadou Palatul Farnese din Vatican. Viața tinerei de 29 de ani nu era simplă deloc, fiind supusă mereu comentariilor malițioase ale clasei nobiliare italienești, atitudine ostilă ce a determinat-o să părăsească Roma. În anul 1656 o regăsim în Franța, șocând din nou Europa prin relația sa amoroasă cu cardinalul Dezio Azzolino. Moare, la vârsta de 63 de ani, și este una dintre
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
predat coroana regală vărului ei Carol al X-lea, imperiul baltic se zbătea într-o gravă criză economică care a produs o adevărată agitație politică. Locuitorii imperiului se temeau că își vor pierde multe dintre beneficiile de cetățeni liberi. Titlurile nobiliare se vindeau oricui ar fi avut finanțele necesare să achiziționeze unul, iar numărul nobililor îl depășea pe cel al păturii de mijloc. Din acest motiv, pe umerii noului rege Carol al X-lea apăsa o sarcină grea, aceea a reorganizării
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
măsură a înțeles că succesul pe plan extern depindea numai de liniștea din interiorul granițelor. Carol s-a străduit din răsputeri să readucă Suedia la statutul pe care îl ocupase odinioară; în numai trei zile a reușit să convingă clasa nobiliară de importanța atacării Varșoviei, fără să anticipeze că războiul polonez va deveni un război în care se vor implica marile puteri europene. Din păcate, regele a murit din cauza epuizării la numai șase ani de la înscăunare. Imediat a fost numit pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de vârstă mijlocie, care îl săruta pe Carr, cu brațele trecute în jurul mijlocului lui, probabil că i-a deranjat pe mulți“ Din nou, Iacob l-a copleșit pe Carr cu o mulțime de atenții, de la cadouri foarte scumpe până la titluri nobiliare. Autorul apocrif descrie interesul manifestat de rege față de Carr. Sub protecția anonimatului, scriitorul își permite un joc de cuvinte:„dot“, în engleza secolului al XVII-lea are un dublu înțeles, cel de„senil“ și„îndrăgostit nebunește“:„Regele îndrăgostit îl vizita
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
dincolo de viață, decesul regelui survenind la câteva luni după moartea cardinalului. III.3. Mazarin și criza absolutismului monarhic Giulio Raimondo Mazzarino s-a născut pe 14 iulie 1602 în Italia, la Pescina, însă a crescut la Roma. Cu un trecut nobiliar important - familia Mazarin era descendenta familiei regale din Sicilia- tânărul Giulio a fost sprijinit încă din primii ani de către conetabilul Colonna, mare prinț și duce. Acesta a ajutat constant familia Mazarin atât din punct de vedere financiar, cât și moral
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și duce. Acesta a ajutat constant familia Mazarin atât din punct de vedere financiar, cât și moral, încurajându-l pe tânărul Mazarin să studieze. Băiatul, datorită aspectului său îngrijit și înfățișării prezentabile, a devenit repede bun prieten cu copiii caselor nobiliare italiene. În același timp era dedicat familiei, mai ales că în acele timpuri primul născut trebuia să împartă cu tatăl în mod egal responsabilitățile privind creșterea, educarea și asigurarea unui venit fraților și surorilor mai mici. Giulio și-a îndeplinit
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
menține controlul asupra curții regale. Ludovic al XIV-lea a folosit această stare de tensiune între cele două pături sociale pentru a-și consolida puterea de monarh absolut. în secolul al XVII-lea era foarte ușor să cumperi un titlu nobiliar, dacă existau finanțele necesare. Oricine putea imita comportamentul nobililor, modul lor de a se îmbrăca și obiceiurile, era acceptat în societate. Cu toate acestea, favorurile regelui erau condiția de bază pentru ascensiunea socială. Ambiguitățile, conflictele și jocurile de culise care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ani erau priviți ca decani de vârstă. De multe ori, dacă familia cădea pradă molimelor și toți membrii ei decedau, femeile rămâneau fără ajutor, alegând prostituția ca unică sursă de supraviețuire. Nu aceeași era situația femeilor aparținând burgheziei și caselor nobiliare. Acestea aveau două opțiuni: căsătoria sau mânăstirea. În funcție de veniturile și de dota pe care o puteau oferi familiile în care existau mai multe fete, prima născută avea posibilitatea de a se căsători, iar cea mai mică lua calea mănăstirii. Foarte
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pentru operele de caritate, regina Ana era o mare admiratoare a artelor, mai ales a teatrului. Chiar și în perioada doliului a continuat să participe în secret la reprezentațiile teatrale. Familia scriitorului Pierre Corneille a primit din partea reginei un titlu nobiliar și o pensie. Aceeași pensie a primit-o și Paul Scarron. Celebra operă nemuritoare a lui Corneille, intitulată Le Cid a apărut cu un an înainte de nașterea lui Ludovic, sursa de inspirație a artistului fiind chiar Ana de Austria. Chimène
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să-și reprime toate supărările și să accepte cu demnitate poziția de soție de rege. V.3 Curtezanele și memoriile apocrife Curtezana, în accepțiunea societății secolului al XVII-lea, era o prostituată sau amantă, adesea fiind apropiată bărbaților din clasele nobiliare înalte, bărbați bogați sau care dețineau puterea politică. În Europa renascentistă, curtezanele jucau un rol important în societate, înlocuind uneori soțiile oficiale în cadrul funcțiilor sociale. (Foto nr.20,Anexa) în mod esențial existau două tipuri de curtezane. Din prima categorie
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]