1,758 matches
-
românești, unui sentiment împărtășit și de alți congeneri. Într-adevăr, sub impresia anchilozării vechilor rânduieli, se produsese, totuși, în deceniile de început ale secolului, o serioasă subminare a acestora, însoțită de o evidentă dislocare în mentalități, generând totodată și reacții nostalgice firești, ori simple iluzii țesute pe fondul convulsiv al împrejurărilor politice, de tipul celei exprimată, versificat, de dascălul ardelean al Seminarului de la Socola și al Academiei Mihăilene, Vasile Fabian-Bob, adus la Iași de Gheorghe Asachi: "S-au întors mașina lumei
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și de aici provin și cele cîteva acuze de ambiguitate ideologică, ce se vor înmulți cu certitudine, odată cu notorietatea cîștigată prin premiul Goncourt. Într-adevăr, pentru unii, autorul pare mai degrabă să se identifice cu discursul lui Salagnon, un aventurier nostalgic al vremurilor coloniale apuse, lucru de care Jenni se distanțează vehement în interviurile sale. Pe de altă parte, susține că e sătul de clișeele tradiționale, facile, potrivit cărora un torționar e un ticălos și atît. Salagnon e un tip cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
au îndrăznit să se abordeze. Uităm adesea că marii scriitori, cei adevărați, sunt în general discreți și secreți. E vorba de Jean Echenoz, considerat de mulți ca fiind liderul neîncoronat al romancierilor francezi contemporani, și de Patrick Modiano, care toarce nostalgic, de ani și ani, melodia unui trecut dureros. În toamna lui 2012, după ce fiecare dintre ei a publicat cîte un volum magnific, jurnalistul și criticul literar Jérôme Garcin, de la "Le Nouvel Observateur", i-a reunit în sfîrșit. Fiecare din ei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe un ciliciu, ci și-a provocat-o și cultivat-o cu osîrdie, a fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o supremă neglijență" (Istorie și utopie), după cum plastic o definește, balcanic impulsiv, cîrcotaș, leneș, excesiv, părtinitor, logoreic și fatalist, și-a încredințat îndiguirea lavei incandescente unei limbi de adopție, parfumată, frivolă și strictă precum o cămașă de forță. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
originilor, și nu cu o întoarcere la ele"158 (s. a.). Alte catalogări ale tipurilor de relaționare dintre modernism și postmodernism la o serie de autori și critici au evidențiat trei filtre de interpretare: paradigma schimbării, cea a continuității și cea nostalgică 159. Paradigma schimbării postulează existența unor modificări fundamentale atât la nivelul societății, cât și la cel al discursivității, iar ele nu pot fi explicate corespunzător prin apelul la conceptele și teoriile moderne. Chiar dacă provoacă sentimente de incoerență, destabilizare, fragmentare, panică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau anulare a modernismului, din moment ce postmodernismul este deja înscris în modernism; el reprezintă o adâncire a contradicțiilor culturale caracteristice spiritului modern și din acest punct de vedere mulți interpreți i-au conferit postura de fază târzie a gândirii moderne. Paradigma nostalgică concepe postmodernismul ca pe o încercare de reconciliere cu trecutul, nu doar cu cel modern, ci și cu cel premodern; nostalgia este aceea după un trecut idealizat, probabil situat înaintea oricăror fisuri majore în societate și cultură. În acest sens
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au evocat mitul unei vîrste de aur (a anticilor pentru Machiavelli, a florentinilor pentru Rousseau, a lui Rousseau pentru revoluționari, a revoluționarilor pentru eroii celei de a III-a Republici și vremea celei de a III-a Republici pentru republicanii nostalgici de astăzi), ei nu au dat substanță idealului lor decît atunci cînd au putut să adapteze acest ideal spiritului timpului. Revenind la Uniune, poate fi ea reformată în spiritul republican? Nu este oare prea mare diferența între idealul civic și
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
alte evaziuni predomină, economia de piață devine "capitalism sălbatic". Dificultățile întemeierii și întreținerii familiei, restrângerea asistenței copiilor abandonați, pensiile anticipate insuficiente, bolile, crimele, sinuciderile și alte căi de pierdere a vieților întrețin atmosfera morbidă. Comparațiile cu trecutul nu sunt numai "nostalgice", cum descalifică criticii înverșunați percepțiile prezentului. Înainte de 1989, oamenii satelor aveau un asistent medical, cel puțin, pentru primul ajutor, iar raportul longevitate/mortalitate era altul față de cel de astăzi. Noile rânduieli prelungesc indefinit dizolvarea sistemelor, slăbesc pofta de viață a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
realului cu ochii omului modern"86. Această tensiune, consideră Rapetti, furnizează chiar originalitatea mișcării artistice prerafaelite. "De altfel, în această ezitare între fecunditatea arhaismului și căutarea obiectivității rezidă singularitatea acestei mișcări"87. Într-adevăr, există acest balans între tendința unei nostalgice arhaicizări romantice, care vine și pe filiera mișcării nazareene germane și precisa observare a naturii pe care o elogia Ruskin. Așa cum o afirmă unul dintre prerafaeliții mai puțin cunoscuți, Val Prinsep, "Medievalismul era al nostru beau idéal (...)"88. Pictura prerafaelită
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În cazul celor două schițe pentru Vara, fundalul acvatic, ambianța estivală, efectul de siluetă amintesc de celelalte tablouri cu caracter simbolist ale lui Petrașcu, de desfășurarea unei atmosfere care predispune la visare. În Toamna, anotimp al melancoliei și al reflecției nostalgice în registrul sensibilității simboliste, accentul simbolist se precizează mai ferm cu ajutorul unui personaj așezat la o masă, într-o atitudine meditativă, cu o carte în față și cu o vioară alături. Cele trei elemente configurează un spațiu al sugestiei în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cumpăna dintre zi și noapte. Petrașcu urmărește acest efect contemplativ, și mai puțin detaliul "naturalist", trama mitologică cum e cazul unui Arnold Böcklin -, sau o sugestie alegorizantă. Mitologicul sau folcloricul constituie doar un pretext pentru a conferi peisajului acea notă nostalgică în care, pentru scurt timp, reveria recuperează lumi vrăjite și mistere închipuite. Pictorul sibian Octavian Smigelschi (1866-1912), marcat asemeni lui Kimon Loghi de pictura lui Arnold Böcklin, Franz von Stück, face o primă călătorie la München, în 1897, ca apoi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
una dintre ele a așezat o amforă pe marginea ei. Raportul dintre trecut și prezent este ambiguizat, în definitiv, nu poți plasa clar în timp scena, antichitatea pare să fie aievea, deși titlul tabloului îi indică caracterul fantasmal, de reconstrucție nostalgică în cheia sensibilității simboliste, unde fiecare element tinde să se transforme într-un simbol. Într-un alt tablou intitulat Vestale, putem observa un Loghi deja mediteraneizat, în culori calde, tot pe un fundal marin, însă cu mestecenii care stilizează verticalitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă limbajul ei magic. Spre deosebire de Gauguin, refugiat în Tahiti pentru a redescoperi acolo un paradis pierdut al originilor, abordarea temei orientale de către Cecilia Cuțescu-Storck nu se află sub influența unui milenarism nostalgic, ci împărtășete, mai degrabă, atracția unui sens ascuns al lumii, încifrat de o tradiție ancestrală, care reușește să se comunice în absența tahitienilor sau a altor seminții din Extremul Orient, prin intermediul "orientalilor" autohtoni, țiganii. Cecilia Cuțescu-Storck scoate tema de sub incidența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
largă, netedă, acum însă, că putea năzui la orice, nu mai voi el nimic și se retrase." Revine, și în legătură cu acest personaj oglindă obsesia sfârșitului inexorabil: cu el se călătorea în veacurile trecute, mai ales "în acela, scump nouă și nostalgic între toate, care fu al optsprezecelea [...], netăgăduit, în întreaga sa ființă, ceva vechi și mult nobil își tânguia sfârșitul." Pantazi prin alte trăsături străluminează condiția de orfan a lui Mateiu, noblețea visată și exotismul afișat ostentativ: "fermecător de trist [...] înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sens, cel mai util instrument exegetic este oferit de dialectica lui Geoffrey H. Hartman, care postulează distincția dintre eul exterior și cel interior. Criticul plasează în opoziție eul comun și eul romantic, observând că "eul romantic se manifestă în chip nostalgic atunci când s-au pierdut siguranță și simplitatea" (1978, p. 304). În continuare, Hartman face câteva notații în marginea ideii de eu ficțional: "Întreaga confuzie din teoria literară modernă privitoare la eul ficțional, fie că acesta îl reprezintă pe scriitor în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
că diferențierea structurală a sferelor publice nu poate să ia sfîrșit în deceniile următoare și că, deci, continua folosire a "idealului" sferei publice are tendința de a-l goli de conținut empiric și de a transforma idealul într-o utopie nostalgică, irealizabilă. Ne îndreptăm, așa cum a prezis Henri Lefebvre, dintr-o societate în care spațiul este văzut ca un "absolut" spre una în care există nesfîrșite "procese ale spațiului"26. Republicanismul ortodox ignoră de asemenea și implicațiile nedemocratice ale propriilor sale
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
adolescenței o exercită asupra afectivității și capacității intuitive a adultului ispitit mai apoi spre intelectualizarea problematicii exterioare"181. Spațiul în creația lui Ioan Slavici nu cunoaște nici poezia explicită (în sine, de la Sadoveanu), nici magia cosmică (de la Eminescu), nici habitatul nostalgic (de la Creangă). El are o singură funcție, aceea de a fi reazem pentru construcția "lumii prin care a trecut" și a lumii artistice pe care o "mărturisește" creând-o. "Narațiunile (sale) istorice" se dovedesc a fi cele mai elocvente exemple
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de ceea ce simți în inima ta, și că mișelul nici chiar prin vis, ba mai ales prin vis nu poate scăpa de mișelia lui, pe când omul bine simțitor vesel veghează și dulce doarme. Slavici își scrutează trecutul cu un ochi nostalgic și alege să folosească evocarea ca formulă inteligibilă și vădit neintempestivă: Convinge-te de aceasta și vei înțelege neastâmpărul sufletesc care pe mine, omul crescut în iubire, m-a făcut să alerg rătăcind ani îndelungați, să scrutez, să răsfoiesc cărțile
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
scara istoriei... La urma urmelor, se poate spune că, în general, contururile mitului sînt cu atît mai greu de deslușit cu cît apar mai imprecise limitele dintre ceea ce este regret și ceea ce este speranță, dintre ceea ce nu este decît evocarea nostalgică a unei fericiri trecute și ceea ce este așteptarea întoarcerii acesteia 45. Intr-adevăr, puține sînt reprezentările trecutului care să nu se deschidă spre o viziune a viitorului, așa cum, în același fel, puține sînt viziunile asupra viitorului care să nu se
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fel mai general, și "simplitatea" armonioasă a inimilor cărora se speră a le fi restabilit definitiv pulsul precipitat. Așa cum se exprimă ele la sfirșitul secolul al XVIII-lea și la începutul secolului următor, amintirea grandioasă a Romei republicane și evocarea nostalgică a vechiului creștinism medieval par a se întîlni în planul unei aceleiași exigențe moralizatoare. Nici una nici cealaltă nu se afirmă însă fără a recupera o a treia dimensiune a imaginarului politic: visul satelor, Arcadia, Pămîntul văzut ca sursă regăsită a
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unui om genial". Dar preocuparea se regăsește la toți cei pe care, în acest secol, îi obsedează ideea unei "sinteze" ce trebuie reconstituită, a unui echilibru intelectual și moral ce trebuie restabilit. Acest lucru este exprimat fără echivoc de admirația nostalgică pe care Saint-Simon și Auguste Comte o au pentru Evul Mediu. Măreția vremurilor medievale, arată și unul, și celălalt (mai bine zis unul după altul), a constat mai ales în faptul că pe atunci clericul și învățatul se confundau într-
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe copil să depășească acea etapă a inevitabilei lipse de apărare și de întregire care este copilăria, să se încumete spre lumea adultă (să crească, într-un cuvânt), tot ce face e să inducă stagnare, chiar regresie, prin viziunea sa nostalgică și mitizantă a unei copilării considerate edenică, pură și necontaminată...". (Frabetti, 2003, p. 47) Capitolul 2 Postmodernismul și problema idealului educațional 2.1. Modernitatea mizează pe rațiune Idealul devine un concept operațional începând cu secolul al XVIII-lea, și mai
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sau abandonul "canoanelor" tradiționale și "hibridizarea" sau contaminarea genurilor 240. Toate acestea au fost afirmate revendicând o predispoziție nihilistă. Dacă, așa cum vrea gândirea slabă, acceptăm devenirea lucrurilor cu docilitate, fără să o răstălmăcim și nici transcende, atunci nihilismul întunecat și nostalgic, care apare când se cultivă încă memoria și nostalgia valorilor pierdute, se dezagregă și se deschide, cu Nietzsche, posibilitatea unui nihilism "voios" care intenționează să fie mult mai apropiat de finitudinea ființei umane, de bucuriile și suferințele sale, mai mult
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ca o recunoaștere tacită, dar sigură, a calității acțiunilor didactice crengiene. Bucuria catedrei nu-i va mai fi răpită până în momentul marelui pas către veșnicie, acordându-i-se, tardiv și dificil, răgazul pentru împlinire. Leca Morariu notează, transmițând o compasiune nostalgică „în această meserie de dascăl i-a fost dat să-și încheie viața”(33, p. 5 ). Nu numai blestemele arhierești îi îngreuiau suferința. În ultimii ani ai vieții, „pârdalnica” epilepsie, cu accese și crize din ce în ce mai grave și dese, stingherea desfășurarea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
p. 177, r. 2 3 : „Ticălos bărbatul mieu, El muncește și eu beu.” condamnare ironică a naivității soțului, care întreține familia, în timp ce soția petrece; r. 9 10 : „'Tă te pârdalnicul să te bată, inimă, că tot aceea ai rămas.” constatare nostalgică a păstrării supremației sufletului în structura unei persoane; r. 20 21 : „Cu omul prost să nu ai a face nici în clin, nici în mânecă.” avertizare cu privire la imprevizibilitatea persoanelor mai puțin dotate intelectual, evitarea lor fiind recomandată; p. 178, r
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]