10,880 matches
-
de Ceaikovski, dar linia dată piesei de Alina Cojocaru, secundată de Steven McRae, mi se pare fără egal. Nimic mecanic, aparent parcă nimic prestabilit, desenul fiecărei mișcări fiind impregnat cu o prospețime cuceritoare, totul fiind îmbrăcat într-o dantelărie a nuanțelor, cizelate cu o delicatețe de filigran. Când piesa s-a terminat, mi s-a părut că am avut un vis frumos. Asemenea daruri nu primim în fiecare zi și la fiecare spectacol. Partea întâia a Galei Alina Cojocaru, care s-
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
duet interpretat de Zenaida Yanowski și Gary Avis, Afsked, creat de Kim Branstrup pe o muzică de Boccherini și două solo-uri. Unul, Nisi Dominus de Monteverdi, a fost dansat de aceeași Zenaida Yanovski, cu multă finețe în redarea tuturor nuanțelor unei coregrafii moderne dar cu subtile ecouri ale epocii monteverdiene, atât în costum cât și în mișcarea creată de coregraful William Tuckett, iar celălalt solo, Chroma, conceput de Wayne McGregor, pe un suport muzical White Stripes, a pus în valoare
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
Mark Wahlberg pe numele său de băiat, pe care l-am văzut într-un spectaculos remake antropologic, Planeta maimuțelor. Ceea ce face farmecul filmelor lui Martin Scorsese nu este o aba-tere de la litera filmului de gen, cît mai de-grabă o nuanță. Sfîrșitul e servit a sec, fără li-rism, fără milă, fără lecții de morală, care după probele psihologice la care am fost supuși, ar fi de nesuportat. Probabil că asta zguduie publicul american, pentru român face parte din cotidian acest gen
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
1997 și august 1999, Mircea Iorgulescu a realizat pentru postul de radio "Europa Liberă" emisiunea Oameni, destine, istorie. Săptămânal, realizatorul invita la microfon câte o personalitate a vieții culturale românești sau originară din România. Prin profunzimea, subtilitatea și atenția acordată nuanțelor celor mai fine, dialogurile realizate de Mircea Iorgulescu depășesc miza unor simple emisiuni radiofonice. Ele sunt veritabile lecții de viață, mostre de înțelepciune și morală practică, mărturii esențiale despre un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Și cum verba
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
poate că se cuvinea să începem cu asta - nici un subiect al poeziei nu se demodează în sine, ci doar prin tocirea expresiei, prin uzarea discursului. Deși așezată pe o nervură tradiționalist-blagiană, lirica de inspirație rustică în curs aduce adesea noi nuanțe ale simțirii, fine aluviuni ale unei alte epoci ce contribuie la o configurare specifică a limbajului poetic. Vasile Muste, bunăoară, exersează pe o tramă a graficii expresioniste, cu trăsături de-o melancolică fermitate: : "închid cuvintelor ochii și ies afară pe
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
ne-a forțat într-un fel să-i citim pe acești mari clasici. Am perceput, de pildă, multe idei de cultură politică din România secolului XIX din opera lui Caragiale. Favoritul meu. Din comedia "O scrisoare pierdută" pricepi mai multe nuanțe ale vieții social-politice pe care nu le găsești în documente, bunăoară, în arhivele Ministerului de Interne (Paul E. Michelson râde deschis, amuzat, parcă, de propria-i constatare). - E foarte important, înțeleg, pentru un istoric autentic să știe și literatură, și
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
opinia mea, spiritul naționalist. Nu numai în cazul românilor. Exemple sunt destule. Când cineva, cu o privire lucidă, critică ceva din țara lui, imediat este taxat ca trădător de neam, ceea ce dăunează chiar națiunii înseși. O paranteză: în literatură, cu nuanțele expresiei artistice, cu metafore, există mai mult spirit critic decât în multe lucrări de istoriografie. - Aminteați de un preferat al Dumneavoastră din spiritualitatea românească și de o lucrare a sa. în această operă, revendicată și de sociologie, autorul emite părerea
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
narativitate ce simulează fie procese mentale abstracte, intens formalizante, transferabile în soluții componistice riguros controlate logico-matematic, fie imagini sonore concrete aparținând realității înconjurătoare ori ficționalității interioare, convertite în genuri și forme quasi-programatice sau, în orice caz, solidare unui imaginar de nuanță ilustrativă. Unitatea în varietate a muzicii irlandeze pare a nu abandona un arhetip sonor fără să-l facă să parcurgă logaritmii săi esențiali. Există, desigur, o sumă de modele europene pe care compozitorii insulari simt nevoia să le exerseze astfel
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
mai ales în cel din urmă. Ultima frunză care cade din-tr-un pom, ultimul fir de fum care se exală dintr-un colosal tăciune sînt mai impresionante decît scuturarea pomului și incendiul." O lume înțeleasă în mare, și veșnic disprețuită în nuanță, își ia, în vreo cinci sute de pagini, revanșa. Esența acestei viețuiri amatoare de bucurii efemere, de nimicuri trăite cu voluptate, e Sensul portocalelor: "Sîntem obosiți de economia încruntată solitară, vrem reîntoarcerea timpurilor pașnice. Cel care se mînie cînd vede
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
golul nu doar al lascivității absolutizate, ci și în cel al unei scriituri standardizate, paupere prin monomanie lexicală. întrucît libertinajul excesiv al spiritului disimulează nu o dată un "deșert al amorului", cum spunea Mauriac, vitregit de latura sa spirituală, de noblețea nuanțelor sale practic infinite ce se pierd între vectorii triadei erecție-copulație-orgasm. O bună parte a erosului însuși e sacrificată prin limbajul tip inscripție de vespasiană. Ceea ce se cîștigă oarecum pe de o parte se pierde considerabil pe de alta. Vulgaritatea fără
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
o bruscă schimbare de macaz? Se va primeni, din senin, boxa acuzaților? Toată această poveste contextuală ar merita neglijată dacă nu am ține seama de formula intimă și nedeclarată a teatrului lui Dumitru Crudu, care e una predominant egocentrică. Fără nuanțe peiorative, e limpede. Luați-o, dacă vreți, sub beneficiu de inventar, dar în această piesă, rolul adevăratului Mihail Sebastian îl joacă însuși Crudu. Aproape ca în bancurile despre multilateralul regizor-actor-scenarist-cascador-ș.a.m.d. Sergiu Nicolaescu. Dacă Jurnalul publicat în 1996 revelase
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
Sovietice. Ceea ce se urmărea era desprinderea programată a României de matricea ei europeană, urmată apoi de încadrarea țării unei alte sfere socio-culturale, purtînd semn asiatic și colectivist. Pe parcursul acestei îndelungate și îndîrjite dispute, în care fiecare înfrîngere ori victorie avea nuanțe infinitesimale, zona pur intelectuală a rămas și cea a rezistenței pro-europene. Fiecare carte citită în original ori tradusă din alte limbi decît rusa, fiecare tînăr care învăța engleza, franceza și germana, fiecare revistă occidentală ajunsă în țară cu dificultăți, fiecare
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
Ioan Alexandru îi cultivă latura agonică, starea catastrofică, în așa măsură încît ajunge a acoperi întreg ecranul. Pentru a realiza un asemenea tablou suprem întunecat , apelează și la tușele sarcasmului arghezian, la "blestemele" care potențează aspectele nimicirii,dar resorbind orice nuanță a distanțării amuzate, care ar putea genera pitorescul, cufundîndu-se într-o gravitate totală: În aceste ținuturi după doi ani, / orice pom roditor se sălbăticește. Pe pielea apei goală se-ndeasă / un fel de păr mătrețos. / Frunzele se chircesc / ca și cum o altă
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
cu care ne înmărmurește Ion Fiscuteanu! îngeri triști nu mai există, iar ultimul dintre ei a murit. Totuși o ființă i-a fost aproape, o "soră" înger și ea, personaj-cheie, cheie neorealistă, jucat cu studiată simplitate și finețe în imperceptibile nuanțe, de minunata Luminița Gheorghiu... Filmul s-a sfârșit. Pe ecran se prelinge parcă la nesfârșit lunga distribuție, cu mulțumirile aferente, iar publicul belgian copleșit, rămâne încremenit pe loc. Brusc izbucnesc aplauzele...
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
focalizată cu precizie nu numai că dă textului o consistență aparte, dar mai ales reușește să ocolească buclele de umplutură ale locurilor comune. Rezultatul este un scris "impostat", al cărui paradox este că analiza rece, strictă și uneori infinitezimală a nuanțelor se hrănește dintr-un suflu patetic suficient de puternic pentru a da naștere unor romane veritabile. Impresia pe care o lasă scrisul lui Gabriel Liiceanu este că intelectul autorului este alimentat cu un combustil afectiv ce poate oricînd să-și
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
într-atît de intim cu conceptul încît aliajul narativ rezultat lasă impresia unei frumuseți estetice indubitabile, acel autor este Gabriel Liiceanu. Dar în ce constă răsturnarea de perspectivă pe care autorul o săvîrșește în cartea Despre seducție? În introducerea a trei nuanțe care fac ca tema seducției să capete un cu totul alt relief. Enumerate succint, ele sunt următoarele. Mai întîi, potrivit lui Gabriel Liiceanu, semnificația curentă a seducției nu surprinde nimic din adevărata esență a fenomenului. Este o greșeală să credem că
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
Pe lîngă construcțiile colocviale deja citate (a veni cu..., a umbla cu..., a băga populisme), se constată recursul frecvent la combinarea cu verbul a face, care intră ușor în alcătuirea unor locuțiuni sau expresii, ca mijloc simplu, universal, lipsit de nuanțe, de a desemna o acțiune. Se vorbește, așadar, despre a face populisme: Nu e cazul să facem populisme de dragul cărora să sacrificăm bugetul local" (monitorulsv.ro); "redactorii de la hot news își permit să facă populisme și demagogie ieftină aproape zilnic
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
filmele actriței Panic room (Camera de refugiu, 2002) al lui David Fincher, Flightplan (Jurnal de bord, 2005) al lui Robert Schwentke, The Silence of the Lambs (Tăcerea mieilor, 1991) în regia lui Jonathan Demme creează profilul unui personaj sensibil la nuanțe, ușor nevrotic chiar, dar intreprid, cu o inteligență vie și un acut simț moral. Într-un fel, rolul pe care i-l conferă Jordan o integrează perfect și mi se pare că Jodie Foster face unul dintre cele mai bune
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
Din acest motiv, oricît de vii, de dureroase și de insuportabile ar fi consecințele unei probleme umane, disciplina aceasta stranie și nepopulară, al cărei neplăcut obicei este de a radiografia totul prin ochelarii arizi ai schemelor teoretice, îmblînzește repede toate nuanțele dure: le învăluie într-o armătura terminologică în care pînă și cele mai atroce experiențe capătă o tentă de eleganță blîndă. E ca și cum o radieră conceptuală, alunecînd dintr-o parte în alta, chiuretează buboaiele și secrețiile sordide. De aceea, privită
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
lucru pe care îl recunoaștem, dar care, în același timp, ni se pare străin. Elogiul adus manechinului ca model al actorului se înscrie astfel în chip firesc în prelungirea ideilor lui Craig despre virtuțile supramarionetei, îmbogățindu-le, însă, cu noi nuanțe: dacă manechinul este indispensabil pentru "Teatrul morții", e pentru că el poate deveni "un MODEL care incarnează și transmite un profund sentiment al morții și al condiției omului mort - un model pentru ACTORUL VIU". În această perspectivă, materialele, obiectele "au șansa
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
dacă acceptăm că imaginația este facultatea primordială a gîndirii, cu alte cuvinte că a gîndi înseamnă a asocia imagini și nu a înlănțui cuvinte, atunci putem admite că există o gîndire care să fie desprinsă de matricea lexicală a limbii. Nuanțele și obișnuințele lexicale ale unui om nu au legătură cu substanța gîndirii lui, ci doar cu expresia pe care el i-o dă. Gîndim la fel, dar ne exprimăm diferit, fiecare după suplețea flexionară pe care o are limba în
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
dintr-o dimensiune a universului în alta. Limbile nu pot comunica între ele, iar oamenii care le vorbesc cu atît mai puțin. Omenirea e ca o scenă traversată de cîmpuri lexicale ce sunt etanșe și impermeabile unele în raport cu altele. O nuanță dintr-o limbă nu are echivalent în alta, iar un gînd exprimat într-un idiom nu are corespondent în altul. Chiar aceasta era convingerea lui Humboldt: "Fiecare limbă trasează în jurul națiunii care o vorbește un cerc din care nu se
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
mai deschis nici o carte", și de Wordsworth, Shelley, Delille, La Harpe, ultimii doi axați pe tablouri vesperale, cîțiva pictori care au introdus "privirea peisajului, ca Rousseau, în literatură", Claude Lorrain, Poussin, Constable, David Caspar Friedrich. Expunerea e destinsă, cursivă, cu nuanțe de cozerie ce permit comunicarea agreabilă a unei materii bogate, inclusiv sub raportul informației. Dar, cu toate că dispune de o strînsă documentare, aidoma unei mașinării care funcționează în subsolul unei clădiri pentru a o încălzi, aceasta nu e niciodată dată în
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
uneori părți din corpul său strălucind sub reflector, în mijlocul unui întuneric compact, ca în tablourile lui Rembrandt. Dar componenta cea mai încântătoare a creației sale a constituit-o mișcarea propriului corp în lumină, de o fluiditate și un rafinament al nuanțelor pe care nu l-am mai întâlnit de mult la un dansator. Asemenea momente de dans le socotesc întotdeauna un dar de care mă bucur deplin. Pentru tot ce a fost reușită, Andreea Căpitănescu, directorul artistic care a pus pe
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
este totalmente străină. Important așadar, este stimulul, fie el cât de mic, - condiție sine qua non pentru menținerea unei relații vii cu textul". Avântul retoric îi joacă mai multe feste autorului. Din neatenție sau din insuficient de bună cunoaștere a nuanțelor limbii române se nasc mici monștri și mereu ești pus în situația să te întrebi ce vrea de fapt să spună autorul dincolo de ceea ce scrie. Întregul volum este un omagiu adus lui N. Steinhardt. Or, în acest context, o frază
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]