9,387 matches
-
prin aceea că nu se mulțumește să perieze sumarul celor două volume pe care le anunță pe copertă, așa cum fac toate edițiile selective, ci... schimbă și ordinea textelor! Astfel, dacă în toate edițiile Brătescu-Voinești În lumea dreptății se deschide cu nuvela omonimă, în „ediția" de la Regis, volumul începe cu Puiul, negreșit, spre a spori - în intenția „editorilor" anonimi - atractivitatea comercială în rândurile școlarilor care studiază povestirea cu pricina. Apoi, în sumar, ar trebui ca Din carnetul unui judecător să preceadă Un
Un pericol: edițiile-pirat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6048_a_7373]
-
Contele se stinge din viață la Budapesta, în anul 1950. Opera sa, marcată de un umanism profund, consecventa sieși, prin noblețe și luciditate, cuprinde mai multe genuri, de la magistrala trilogie transilvană, „Mane, Tekel, Phares," la dramaturgie, memorialistică, cîteva microromane și nuvele. Dintre acestea din urmă vă propunem o mostră. „Lupi" dă titlul volumului de nuvele apărut în 1942. Era iarnă. Un strat gros de zăpadă acoperea munții și văile Ardealului. Omătul așezase o căciulă zdravănă peste colibele în formă de ciupercă
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
un umanism profund, consecventa sieși, prin noblețe și luciditate, cuprinde mai multe genuri, de la magistrala trilogie transilvană, „Mane, Tekel, Phares," la dramaturgie, memorialistică, cîteva microromane și nuvele. Dintre acestea din urmă vă propunem o mostră. „Lupi" dă titlul volumului de nuvele apărut în 1942. Era iarnă. Un strat gros de zăpadă acoperea munții și văile Ardealului. Omătul așezase o căciulă zdravănă peste colibele în formă de ciupercă ale valahilor - ciupercile negre deveniseră ciuperci albe -, a așternut un cojoc pufos de-a
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
vedea, Dumnezeu e pretutindeni", spunea Yasunari Kawabata, primul scriitor japonez laureat al Premiului Nobel (o recunoaștere a „măiestriei lui literare, care exprimă cu mare sensibilitate esența spiritului japonez"). Succesul literar al lui Kawabata a început cu Dansatoarea din Izu (1926), nuvelă parțial autobiografică, povestea de dragoste dintre autor și o dansatoare tradițională japoneză de numai paisprezece ani. Sunetul muntelui, roman apărut în 1949,, i-a adus definitiv consacrarea. În O mie de cocori (1949, 1952), una dintre cele mai delicate, nostalgice
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
de autor; dar spiritul ultra-romantic al acestei prime încercări de tinerețe se va păstra pînă tîrziu, în compoziții liricoide gen Fanta Cella ori Două lacrimi. Delavrancea și toți comentatorii săi par a fi de acord că piesa de debut este nuvela Sultănica, scrisă la Paris în 1883 și devenită scriere emblematică pentru scriitor. E o proză submediocră, total neverosimilă ca epică, dar încă de la primele fraze ea arăta clar în ce consta noutatea prozatorului abia apărut. Paralel cu nuvela, tînărul debutant
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
debut este nuvela Sultănica, scrisă la Paris în 1883 și devenită scriere emblematică pentru scriitor. E o proză submediocră, total neverosimilă ca epică, dar încă de la primele fraze ea arăta clar în ce consta noutatea prozatorului abia apărut. Paralel cu nuvela, tînărul debutant a practicat de la început specia hibridă a basmului cult, pe teme exotic-folclorice, o producție vastă și destul de fadă, care a oferit din abundență material de parodie. Debutul primelor sale proze arată astfel: „D-a stînga rîului Doamnei, razna
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
pe bieții dîmbovițeni rămași la stadiul Romantismului melancolic? Desigur, printr-o literatură șocantă, eventual scandaloasă. Așa au luat naștere produsele naturaliste, compuse după rețetele în vogă la Paris, așa a introdus Delavrancea în proza românească personajele Zobie, Milogul, Trubadurul din nuvelele omonime. Exhibiționiste și prost scrise, ele nu depășesc interesul documentar. In schimb, ceva mai interesantă devine ambiția lui Delavrancea de a introduce în proza românească vibrația marelui oraș, a Bucureștiului; Parisul, orașul tentacular, arunca astfel o primă umbră peste România
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
ajuns spontan, urmînd doar mișcarea veacului. Delavrancea a descoperit tardiv teatrul, dar acest complement bibliografic la opera în proză nu pare neașteptat: dincolo de pasiunea vorbitului în public, talentul dialogului spontan, plin de elemente orale, se făcuse remarcat încă de la primele nuvele. Sensibilitatea lingvistică acută, reproducerea stilizată a vorbirii populare au reprezentat la Delavrancea o constantă, oferind premisa trecerii spre dramaturgie. Scrise la sfîrșitul carierei, piesele sale de teatru cuprind o trilogie din istoria Moldovei (Apus de soare - 1909, Viforul - 1910, Luceafărul
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
salvează, literar vorbind, celelalte apariții se reduc la umbre inconsistente. Iluzia din Apus de soare se destramă repede. Cît despre teatrul pe teme contemporane, scris în ultimii ani de viață ai autorului, el rămîne în general neglijabil. In Irinel, dramatizarea nuvelei cu același titlu, personajele discută pompos ori de o manieră fals-familiară; în A doua conștiință, încerdnd să prezinte înfruntări de tip intelectual între indivizi aparținînd înaltei societăți, dramaturgul eșuează; unicul registru verbal potrivit lui Delavrancea era cel popular; rătăcit pe teritorii
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
turle". Hotărît lucru, Delavrancea rămîne autentic și interesant doar atunci cînd se reîntoarce în mahalaua natală: așa s-a întîmplat în nuvelistică, tot așa și în teatru. Atmosfera sfîrșitului de secol s-a insinuat la el lent, la început în nuvelele care-i reînviau copilăria, apoi în teatrul istoric apropiat de basm și în dramatizările tardive. Locus amoenus, matrice lingvistică și izvor de inspirație, Bariera Vergului rămîne punctul de plecare al paginilor care îl salvează pe Delavrancea de la uitare. Fragmentară și
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
de curaj și de nesăbuință îi schimbă sorții, așa încât reîntâlnirea cu prietenul care i-a ascultat greul sufletesc pus în frânturi de mărturisire, într-o trăsură încurcată din întâmplare, e imaginea în oglindă a finalului din O alergare de cai, nuvela din același an a lui Negruzzi. Naratorul îi vede pe cei doi cu totul altfel decât i-ar fi putut bănui, ascultându-l pe V*** în primul act al evoluției lui. Speranța pierdută apare plăpând, într-un buchet cu flori
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
de cel mai original scriitor al anilor '90. A debutat în 1991 cu volumul de povestiri The Quantity Theory of Insanity (distins în anul următor cu Geoffrey Faber Award), căruia i-au urmat, într-o succesiune rapidă, romane, povestiri și nuvele caracterizate printr-o imaginație debordantă, o inventivitate lexicală remarcabilă și o ironie incisivă, a căror trăsătură comună este, așa cum o descrie autorul însuși, preocuparea pentru „oroarea ascunsă în sînul cotidianului". Dintre acestea, amintim: Cock and Bull (Cucul și pupăza, 1992
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
și tematic; poetul începe să semene cu ceilalți poeți ai epocii, textul lui devine compozit și inegal; deîndată ce iese „din grădină", Anghel își pierde aura. Florile nu dispar însă niciodată (vezi celebrul și amplul poem Moartea narcisului, o mică nuvelă în versuri). Survin chiar și cîteva poezii de iubire (o noutate pentru retractilul Anghel), dar ele se fixează, toate, în tipar paseist: va fi mereu vorba de o iubire apusă, de ecourile ei postume (Scrisoare, Dumineca, Ex-voto). Noutatea cu adevărat
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Codrin Liviu Cuțitaru Reeditarea, la Editura ART, a faimoasei nuvele jamesiene The Turn of the Screw/O coardă prea întinsă (în - nu ezit să spun - excepționala traducere a Antoanetei Ralian) reprezintă un fapt cultural demn de toată atenția. Textul - deși redactat în cunoscuta tradiție instituită, teoretic și practic, de Henry
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
cunoscuta tradiție instituită, teoretic și practic, de Henry James, la sfîrșitul secolului al XlX-lea, în romanul european, a „adevărului incomplet" și „percepțiilor parțiale" - rămîne, de departe, cel mai criptic dintre toate narațiunile scrise de autor de-a lungul timpului. Nuvela i-a intrigat, deopotrivă, pe contemporanii și succcesorii scriitorului. În timpul vieții, somat aproape de prieteni și necunoscuți să dea cîteva explicații în legătură cu misterul impenetrabil al narațiunii, James s-a mărginit la menționarea unor posibile origini ale creației lui și la niște
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
numim, „întîlniri de gradul trei", și intră, fără voia ei, într-un joc parapsihologic periculos. Într-o scrisoare ulterioară, adresată lui A. C. Benson (fiul arhiepiscopului), James reia povestea cu „valeții morți" și „guvernanta anxioasă", reiterînd ideea că sursa principală a nuvelei ar fi fost înaltul prelat. Mai tîrziu, într-o altă misivă (către scriitorul H. G. Wells, de data aceasta), prozatorul își caracterizează propria operă ca pe un simplu „jeu d'esprit", refuzînd să adauge însă lămuriri suplimentare asupra enigmaticei sale intrigi
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
fi fost înaltul prelat. Mai tîrziu, într-o altă misivă (către scriitorul H. G. Wells, de data aceasta), prozatorul își caracterizează propria operă ca pe un simplu „jeu d'esprit", refuzînd să adauge însă lămuriri suplimentare asupra enigmaticei sale intrigi. Subiectul nuvelei pare, din start, tras de păr, anunțînd o „povestioară" gotică - gen supralicitat, în culturile anglofone, în diverse etape istorice. Un grup de călători opriți peste noapte la un han (printre care se află însuși autorul), parafrazînd parcă tehnica petrecerii timpului
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
Adevărul" constituie rezultatul ultim al felului în care noi percepem lumea din jurul nostru. „Adevărul" ficțiunii, similar, nu poate fi decît suma reprezentărilor articulate în conștiința („reflectoare") a naratorului. Avant la lettre, scriitorul propune - cumva consecutiv la tema de ansamblu a nuvelei lui - o discuție despre natura fantasticului. Se știe, într-o lucrare celebră, din anii șaizeci (Introducere în literatura fantastică), Tzvetan Todorov identifică două categorii, așa-zicînd, de „supranatural" în proza gotică -straniulși miraculosul. Prima se referă la acel epic apt numai
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
oară (Strania consolare oferită de profesie), l-am reîntâlnit pe Sigbj0rn Wilderness, pe care-l cunoșteam de multă vreme - numele revine dealtfel și în jurnalul de călătorie Prin Panama. La origine, Sigbj0rn avea o realitate de gradul al treilea. In nuvela Ghostkeeper, scriitorul Malcolm Lowry ajutat de soția lui, Margerie, ia note pentru a scrie o povestire despre publicistul Tom Goodheart și soția acestuia, Mary. Goodheart este surprins în timp ce se pregătea să scrie despre alt scriitor, Wilderness și despre soția acestuia
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
Simona Vasilache La începutul secolului trecut, Delavrancea publica, la Socec, în Hagi-Tudose, tipuri și moravuri, o nuvelă care avea să facă... școală. Domnul Vucea, amintire târzie a anilor 1860, când feciorul lui Ștefan căru- țașul încape, în Maidanul Dulapului, pe mâna aprigului învățător. Școala nu era aceea din culoarea de negru, aproape de casă, la care fusese întâi
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
ar fi fost mult mai de speriat decât această teroare brută, pe care poți s-o ocolești - au fost puse pe hârtie, timpul oamenilor-școală, în bine sau în rău, pare să fi trecut. De aici, poate, și felul în care nuvela își arată vârsta. O vârstă a egalității, în care roata se întoarce ca scrânciobul de la bâlci. Dovadă că mult prea învățatul june aspirant la învățătura Școlii Domnești iese din ea dat îndărăt - anatema primei zile îl urmărește, iată - știind, adică
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
români, este Benya Krik (1926), al lui Vladimir Vilner. Se spera inițial ca Eisenstein să realizeze acest film, însă din motive necunoscute, proiectul a fost preluat de Vilner, care l-a dus la bun sfârșit. Filmul este realizat după o nuvelă a lui Isaac Babel, scriitorul publicându-și volumul, Povestiri din Odesa, abia în 1931. Asemeni lui Gustav Meyrink, autorul minunatului roman Golem, arhitectură abstrusă a ghetoului praghez, Babel descoperea în ghetoul evreiesc din Odesa, ghetou numit Moldovanka, o lume pestriță
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
le indice la locul potrivit. (De ce nu prima și a doua? Sunt mai în spiritul criticii literare adevărate.) În fapt însă, atunci când înaintează în corpul eseului, criticul renunță tacit la opțiunea inițială, trecând de partea esteților și numind inspirat cutare nuvelă „o istorie de limbaj” (p. 66). Nu insist asupra acestei ușoare inconsecvențe metodologice. Și, oricum, nu o condamn. Căci, recunosc, prefer la rândul meu această viziune. În rest, cel din totdeauna Eugen Simion. Subtil în fața paginii tipărite și elegant în fața
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
1978), Bech is Back (1982), Vrăjitoarele din Eastwick (The Witches of Eastwick, 1984; Humanitas Fiction, 2007), Roger’s Version (1986), S. (1988), Bech at Bay: A Quasi-Novel (1998), Gertrude and Claudius (2000), Licks of Love (2000, volum ce cuprinde și nuvela Rabbit Remembered), Seek My Face (2002), Villages (2004), Teroristul (The Terrorist, 2004; Humanitas Fiction, 2007), The Widows of Eastwick (2008) etc. Printre volumele sale de poezie se numără: Telephone Poles and Other Poems (1963), Midpoint (1969) și Tossing and Turning
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
urzeala textului”. Și revista „Contexto” comentează foarte aplicat, în apariția din 2 iunie 2011, ultimul titlu spaniol al Anei Blandiana: „Publicată în 1977, după ce a fost refuzată de către cenzură din cauza «tendințelor sale antisociale», Cele patru anotimpuri este primul volum de nuvele ale prestigioasei scriitoare române Ana Blandiana. Autoarea recurge la fantastic pentru a denunța, într-un mod indirect, dimensiunea grotesca a existenței într-un stat totalitar. Aceste patru nuvele aparțin atît literaturii fantastice cît și literaturii mărturisirilor: narațiunea Anei Blandiana combină
Cele patru anotimpuri de Ana Blandiana în presa spaniolă by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/5424_a_6749]