KorAP: Find »[drukola/base=oală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...165 >

4,111 matches

Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419

zâmbea, închidea ochii și își strângea buzele roșii, care păreau o cireașă suspendată care te așteptai să cadă dintr-o clipă într-alta. O recunoscusem după culoarea rujului și îmi amintisem că își lăsase amprenta buzelor pe paharul lui tanti Oala care, geloasă, o întrebase pe mami după ce a plecat:”Ce ruj o fi ăsta de i-a mai rămas pe buze după ce mi-a vopsit paharul?” Tot amintindu-mi de ea, mi-am strecurat mâna în bancă și mi-am

GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
la urmă! -Mami, am să mănânc abecedarul și aritmetica, cum spui că face Marieta! i-am spus când intram pe poartă, la noi acasă. Mami și-a clătinat capul, mulțumită de decizia mea rapidă și i-a povestit lui tanti Oala, care mă aștepta emoționată cu un borcan de dulceață pe masă, neuitând să acuze călimara de toate nenorocirile din ziua aceea. În prima zi de școală, până și Cartuș mi-a arătat compasiunea lui și pentru prima dată nu mi-

GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
că doar s-a vărsat plină, nu s-a spart goală! ne-a spus mulțumit, după ce a ascultat toată povestea. -Tu crezi că suntem la cârciumă: când se spartge sticla plină, o să avem vânzare bună! i-a întors-o tanti Oala spre nemulțumirea mea. Într-adevăr, călimara mi-a purtat noroc în toți anii de școală, iar rușinea din prima zi a fost un stimulent care îmi lipsise cu desăvârșire în clipa când pășisem pentru prima dată pe treptele școlii. Capitolul

GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
început până la cuvântul “cocoș” pe dinafară ca mine. M-am întors acasă supărată. Mâinile îmi erau umflate și mă dureau, dar ce mă durea cel mai tare era faptul că totul se întâmplase din cauza mamei. Am intrat plângând la tanti Oala și, după ce m-am așezat pe divanul din bucătărie, i-am arătat palmele pe care se vedeau liniile învățătoarei. -Nu mai merg la școală! i-am spus ca decizie finală. Tanti Oala mă privea cu milă, dar cu un zâmbet

GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
întâmplase din cauza mamei. Am intrat plângând la tanti Oala și, după ce m-am așezat pe divanul din bucătărie, i-am arătat palmele pe care se vedeau liniile învățătoarei. -Nu mai merg la școală! i-am spus ca decizie finală. Tanti Oala mă privea cu milă, dar cu un zâmbet pe care cu greu îl simula în fața mea, tristă din cauza durerii și a umilinței. -Mai Mihăiță, a început când eu eram disperată că nu-mi ținea parte și vroiam să o critice

GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
să treci în clasa a doua și să nu știi să citești? Să știi că merită și ea câteva linii, de ce nu te lasă pe tine să citești prima? Mă uitam la ea cu gura deschisă. Avea perfectă dreptate tanti Oala, mami devenea vinovatul numărul “unu”, motiv pentru care aveam să o spun lui tăticu seara când se întorcea acasă. Eram mirată că nu gândisem ca tanti Oala. Trebuia să găsesc o cale, să mă răzbun pe ea; să o țin

GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
citești prima? Mă uitam la ea cu gura deschisă. Avea perfectă dreptate tanti Oala, mami devenea vinovatul numărul “unu”, motiv pentru care aveam să o spun lui tăticu seara când se întorcea acasă. Eram mirată că nu gândisem ca tanti Oala. Trebuia să găsesc o cale, să mă răzbun pe ea; să o țin departe de lecțiile mele, de cărțile mele și mai ales de plăcerea de a juca rolul unei a doua învățătoare, după orele de școală. -Tanti Oala, ce

GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
tanti Oala. Trebuia să găsesc o cale, să mă răzbun pe ea; să o țin departe de lecțiile mele, de cărțile mele și mai ales de plăcerea de a juca rolul unei a doua învățătoare, după orele de școală. -Tanti Oala, ce mă înveți să fac? am întrebat-o cu toată încrederea, că numai ea mi-ar fi putut da un sfat bun de urmat. S-a așezat lângă mine și după ce m-a sărutat pe amândoi obrajii și mi-a

GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
retras încet din brațele ei. Mă privea jenată și într-o fracțiune de secundă, jena ei m-a pătruns adânc în suflet și nu știam ce cuvinte o puteau asigura că nu o voi dezamăgi pentru nimic din lume. -Tanti Oala, i-am spus cu o undă de reproș, nu mă cunoști? Cum aș putea să nu-ți îndeplinesc astea două dorințe? Te-am refuzat vreodată? Chiar când mă trimiți de câte două sau trei ori la șosea, nu spun nimic

GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
că citeam cu voce tare pentru ea. Tot fără să vorbesc i-am lăsat caietul de caligrafie pe masă deschis, să-l vadă și într-o tăcere deplină, am ieșit din casă cu abecedarul sub braț. Am intrat la tanti Oala fericită și după ce i-am povestit despre lecția pe care i-o dădusem mamei, m-am așezat în mijlocul divanului cu ea lângă mine și am început să-i citesc toate lecțiile de la începutul anului până atunci. Tata-mare și tăticu m-

GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405

convinsă că înnebunise. -Gogule, așa îți trebuie! Așa, Gogule, poate mori! repeta într-una, tot luând cenușa amestecată pe alocuri cu bucăți mici de jar, pe care și-o punea pe față.. Mamaie s-a repezit la căldare, a umplut oala și a aruncat apa peste restul de cenușă, după care a pus la loc pe plită pirostriile. -Nu se poate, astăzi ai înnebunit! i-a spus mamaie. Tataie țipa ca un nebun și mă arăta cu degetul. Am început să

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498

liniile memorabile luate la palme, totul se schimbase în bine pentru mine și mai ales pentru mami. Îmi pregăteam lecțiile singură, nu cu pasiune, ci cu dorința de nu rata surpriză lui tăticu în fiecare seară și pe urmă tânți Oală era impresionată de ușurință cu care îi citeam acum titlurile de pe ziare “punând-o și pe ea puțin la curent cu ce se întâmplă prin țară“, cum îi plăcea să-mi spună. Fiecare notă bună era plătită bine de tăticu

MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
liniile memorabile luate la palme, totul se schimbase în bine pentru mine și mai ales pentru mami. Îmi pregăteam lecțiile singură, nu cu pasiune, ci cu dorința de nu rata surpriză lui tăticu în fiecare seară și pe urmă tânți Oală era impresionată de ușurință cu care îi citeam acum titlurile de pe ziare “punând-o și pe ea puțin la curent cu ce se întâmplă prin țară“, cum îi plăcea să-mi spună.Fiecare notă bună era plătită bine de tăticu

MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420

liniile memorabile luate la palme, totul se schimbase în bine pentru mine și mai ales pentru mami. Îmi pregăteam lecțiile singură, nu cu pasiune, ci cu dorința de nu rata surpriza lui tăticu în fiecare seară și pe urmă tanti Oala era impresionată de ușurința cu care îi citeam acum titlurile de pe ziare “punând-o și pe ea puțin la curent cu ce se întâmpla prin țară“, cum îi plăcea să-mi spună. Fiecare notă bună era plătită bine de tăticu

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
mă îndemna să beau lapte sau sirop de căpșuni, care în altă situație, era considerat ca o plată pentru un serviciu pe care îl făceam, numai că acum dormeam cu paharul în mână . După-amiaza mami s-a hotărât cu tanti Oala, de frică “să nu moară fata în somn” să mă ia la spitalul Caraiman. În tramvai din cauza aglomerației și a zgototului mai deschideam din când în când câte un ochi. Asta le asigura că eram încă în viață și la

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
prima cofetărie și să mă țină cât mai mult la aer. Am plecat de la spital mai înviorată. Prin somn auzisem cuvântul înghețată, care îmi era interzisă de la sfârșitul verii. Mergeam, nici trează, nici adormită, ținută de o mână de tanti Oala și de cealaltă de mami, când m-am trezit vorbind: -Vreau pe băț, de vanilie...vanilie. -Cum vrei tu, Bebe, numai să te trezești! mi-a răspuns mami îngrijorată. Am mâncat două, cu toate că, în altă situație, aș fi putut mânca

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
a fost la tata-mare, care trebuia să mă ajute, așa că, după ce am cotrobăit prin casă, fără să mă vadă mami, decepționată, am întrat la el și l-am chemat în antreu să stăm de vorbă, să nu ne audă tanti Oala. -Tata-mare, trebuie să nu-mi spui”Nu”. Te rog să mă ajuți! am început cu o voce miloagă. Tata-mare mă privea gânditor, răsucindu-și mustața. -Tata-mare să nu spui “Nu”. Am să mor de supărare, spune “Da!” Vreau să am

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
că nu m-ar ajuta să-l ascund și să-l păstrez. Se uită, când la mine, când la iepuraș, uitând să-și răsucească mustața, ezitând în fața mea și a iepurașului. -Ce faceți în antreu? am auzit-o pe tanti Oala că ne întreba mirată de după perdea. Uitasem amândoi că numai o ușă o împiedicase să fie lângă noi, să vadă și să audă totul. Tata-mare mi-a luat iepurașul din mână și după ce mi-a făcut semn cu capul, am

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
pâine și o cutie, să-i punem apă! mi-a spus stând pe vine cu iepurașul în mână. -Dacă sunt șobolani? l-am întrebat speriată. -Ai văzut tu vreun șobolan? m-a întrebat supărat. -Dacă mâine intră mami sau tanti Oala? am continuat să-l întreb. -O să-i fie frică și o să stea ascuns și nu o să-l vadă nimeni! mi-a spus nerăbdător să termine cât mai repede cu toată povestea asta. Am fugit pe scări și cum nu

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
am gândit și l-am privit cu un aer jalnic, am continuat: -Dacă mâine nu-i faci o cutie din carton, ți-l dau în casă, să vedem pe unde scoți cămașa. -Ce faci, Ioane, în pivniță? a strigat tanti Oala. -Nici în pivnița nu scap de ea! i-am spus pe șoptite, speriată să nu ne descopere secretul mai repede decât ne așteptam. Tanti Oala ne aștepta în gura pivniței, ca un jandarm cu mâinile în șold și cu privirea

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
casă, să vedem pe unde scoți cămașa. -Ce faci, Ioane, în pivniță? a strigat tanti Oala. -Nici în pivnița nu scap de ea! i-am spus pe șoptite, speriată să nu ne descopere secretul mai repede decât ne așteptam. Tanti Oala ne aștepta în gura pivniței, ca un jandarm cu mâinile în șold și cu privirea care se plimba de la unul la altul, să vadă dacă avem ceva. -A scăpat mingea, dar nu am găsit-o. Eu cred că a uitat

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
un aer mulțumit. Am intrat la ei și până când a venit mami să mă ia, am stat în brațele lui, i-am mângâiat mustața, l-am pieptănat cu cărare pe mijloc cum îi plăcea și l-am sărutat până când tanti Oala, cunoscându-mă mai bine decât oricine, ne-a spus: -Mă, voi îmi ascundeți ceva!? Ne-am uitat unul la altul și ne-am grăbit să-i răspundem: -Tata-mare mi-a promis la salariu o minge roșie cu buline albe. -Tu

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
cu buline albe. -Tu nu știi că Mihăița nu te pupă dacă nu are un interes! a completat și el. Mi-am mișcat capul grăbită să-i întăresc părerea lui despre mine. Tata-mare nu era departe de adevăr, așa că tanti Oala de data aceasta l-a crezut și ne-a lăsat să ne pupăm în liniște și să ne șușotim la urechi nu despre minge, cum credea ea, ci despre soarta iepurașului. A doua zi Matei mă aștepta la școală cu

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
și la fiecare colț, când ne despărțeam de câte un coleg, ”puneam țara la cale” până când una dintre mame își chema odrasla, strigând de după câte un gard. Din fericire, prima zi o trecusem cu bine. Nici mami și nici tanti Oala nu aveau aparent nimic împotriva mea. În ziua aceea, la prânz, am mâncat aproape o jumătate de pâine goală, spre disperarea mamei. De fiecare dată când îmi întorcea spatele, puneam câte o felie sau două în buzunar, pentru “întemnițat”, cum

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
scânduri și să scaotem iepurașul la suprafață, în bucătăria de vară. Între timp crescuse și se rotunjise ca o minge de rugby, mirându-ne amândoi cât de mult îi priise statul în pivniță. Numai că, într-o duminică dimineața, tanti Oala bătea la ușa noastră la prima oră: -Marioara ce ia făcut cu morcovii? a întrebat-o supărată, dacă nu chiar enervată. -A inebunit! i-a șoptit mami lui tăticu în timp ce își trăgea capodul pe ea să iasă în curte. -Nici

GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]